Flori de cactus - Miercurea fără cuvinte!

 

Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen.

Să nu faci rău - Henry Marsh

 O carte excepțională, despre reușite și despre eșecuri în neurochirurgie. Deși cartea conține mulți termeni medicali din neurochirurgie se citește foarte ușor.

M-a prins atât de tare aceasta carte încât am trăit la intensitate maxima fiecare operație reușită dar și fiecare dezastru lăsat de o operație nereușită.

Descrierea cărții este următoarea:

”Ce înseamnă să fii neurochirurg? Cum e să ții viața cuiva în mâinile tale, să tai adânc în materia care creează gândurile, sentimentele și rațiunea? Cum trăiești cu consecințele efectuării unei operații care ar trebui să salveze viața unui pacient, dar care se termină prost? În neurochirurgie, mai mult decât în orice altă ramură a medicinei, jurământul medicului de a „nu face rău“ conține o amară ironie. Operațiile pe creier comportă riscuri grave.

În fiecare zi, chirurgul-șef Henry Marsh trebuie să ia decizii dureroase, adesea în condiții de urgență și nesiguranță. Autorul dezvăluie, cu o uimitoare compasiune și sinceritate, extraordinara bucurie de a opera, triumfurile profund mișcătoare, dezastrele și regretele, dar și momentele de umor negru ce caracterizează viața unui chirurg pe creier. Dr. Marsh scrie cu o subtilitate aproape existențială despre modul în care funcționează creierul, presupus lăcaș al sufletului și având nenumărate capacități pentru emoție, memorie, credință şi vorbire, dar format, în principal, din neuroni și sânge.

Dr. Marsh a fost, de multe ori, la o distanță de numai 4 mm de catastrofă.” The Guardian

Recomand această carte, mie mi-a plăcut foarte mult, am cumpărat-o de pe site-ul Litera.

Să aveți o zi frumoasă!

Ultima seară de festival IntenCity!

 Duminică, 02 iulie, a fost ultima seară de festival, în această seară a cântat și Enrique Iglesias. Deși nu e favoritul meu, muzica lui o ascult doar la radio, la serviciu, când e difuzat, voiam să-l văd și în realitate. După concertul lui Iglesias a trebui să merg acasă, deoarece luni dimineața m-am trezit la 05:30 a.m. pentru a merge la serviciu, am reușit să dorm aproximativ 3 ore.

Am ajuns la stadion în jurul orei 18:00, dar nu ne-am mai dus direct la concerte, oboseala deja se cuibărise în trupurile noastre, așa că am hotărât, ca până începe Alex Ferrari, să ne plimbăm, pe la tarabe, și poate să mâncăm și să bem ceva.

Eu mi-am luat o înghețată prăjită, deoarece eram curioasă să văd cum este - nu mai mâncasem până atunci, și o apă plată. Apoi am mers pe la tarabe, unde am primit pălăriuțe, sticksuri, prăjiturele, etc de la firmele care își făceau reclamă cu ocazia festivalului. Nici nu ne-am dat sema ce repede trecuse timpul, când am intrat pe stadion deja era în concert Alex Ferrari cu melodia Bara Bará Bere Berê și începuse să plouă, noroc cu pălăriile primite de la Cez!

După Alex Ferrari a urmat Oceana:

A cântat melodia Tinei Turner - The Best:

 

 După Oceana, pe scenă a intrat cântăreața ucrainiană Ruslana, câștigătoarea Eurovision 2004. La vârsta de 50 de ani, are un corp cu abdomen plat și pătrățele, doar mușchi, a dansat mai mult decât dansatoarele și a și cântat live, pentru acest lucru am admirat-o foarte tare! A făcut spectacol!!

I-am făcut multe poze, dar din cauză că se mișca tot timpul nu au ieșit prea bine:

A transmis un mesaj emoționant, pe care l-a citit în română, însă nu am filmat acel moment.

 

După momentul Ruslanei a sosit momentul ”divei” Enrique Iglesias. În seara aceea m-am lămurit de ce nu-mi plăcea de el!

A fost singurul care a întârziat și singurul căruia i s-a șters toată scena cu prosoape albe, înainte de concert😳. Mă așteptam la un show de proporții și ce-a făcut Enrique al meu? Nici măcar nu a salutat (cum au făcut ceilalți artiști) după două versuri a coborât în public unde fanele au luat-o razna, pe unele le-a și pupat, iar eu m-am retras în spatele stadionului, unde am așteptat fetele cu care venisem la concert.

Dar să nu fiu rea, omul chiar a învățat româna să ne impresioneze, un cuvânt: Noroc!

Per total mi-a plăcut festivalul, în special seara de vineri cu muzica anilor 80-90. M-am bucurat foarte tare că am avut ocazia să întâlnesc artiștii pe a căror muzică am dansat în discoteci în tinerețe!😅

Anul acesta s-au văzut îmbunătățirile legate de organizare, însă mai este loc de și mai bine. Mi-ar fi plăcut să văd mai mulți artiști rock sau hip-hop, atât internaționali cât și români, în locul dj-ilor, dar asta e!

Abia aștept să văd ce artiști vor concerta la anul!

Vă doresc o zi frumoasă și o săptămână plină de realizări!

Suvenir de la mare!

 Aventura transformărilor creative continuă și în luna iulie, de data aceasta trebuie să reciclăm obiecte de unică folosință (pahare, farfurii, tacâmuri). Inspirația mea este încă în vacanță, așa că tot ce am putut face pentru prima temă, care presupune să transformăm un pahar/ceașcă de unică folosință într-un obiect util/decorativ, a fost un suvenir de la mare.

Pentru acest proiect am avut nevoie de un pahar de unică folosință, scoici și melci, un con de brad, tempera albastru și silicon pentru lipit. În mini-vacanța de la mare am strâns de pe plajă multe și felurite scoici și melci, dar și trei conuri de brad. La Hotel Opal, din Cap Aurora, exista o zonă cu brazi de unde am și luat cele trei conuri.

Suvenirul pe care l-am creat este foarte simplu de realizat, este necesară puțină imaginație (a mea e plecată cu inspirația, credeați că merge singură în vacanță?).

Mi-am străns toate materialele necesare lângă mine, să nu fie nevoie să mă întrerup din lucru, nu de alta, dar mi-era frică să nu-mi plece și cheful.

Prima dată am pictat paharul de carton cu tempera albastru și până s-a uscat puțin, am încercat să aranjez scoicile și melcii în așa fel să reprezinte ceva, și am reușit să fac un fluturaș și două floricele care să se încadreze pe pahar.

Când s-a mai uscat puțin culoarea am început să lipesc scoicile și melcii. Mi s-a părut că e cam ”gol” (că plin nu avea cum să fie paharul!😅) și am mai lipit scoici de jur împrejurul paharului ca o bordură, iar ultima dată am lipit și conul de brad. Conul de brad l-am lăsat exact așa cum este el, mă găndisem la un moment dat să îl dau cu lac, dar arată foarte bine și fără lac. Și e gata suvenirul meu!

În poză încă se mai observă puțin scrisul de pe pahar, deoarece culoarea nu se uscase suficient, acum că s-a uscat bine nu se mai observă! I-am găsit loc pe biroul meu, loc din care pot să-l admir și să-mi amintească de Marea Neagră!

Îmi place mult cum a ieșit și cum arată pe birou, sper să vă placă și vouă!

Ce mai puteți face din pahare de unică folosință?

- Decorațiune de perete, sau un om de zăpadă:

Vă doresc o duminică frumoasă!

***Fotografiile sunt din arhiva personală, iar colajele sunt realizate cu PhotoRetrica.

Focul viu - Stephen King

Este un thriller psihologic, o lectură plină de suspans, un King clasic în care personajele sunt foarte bine dezvoltate. 

Cartea a apărut la Editura Nemira, în luna aprilia a acestui an. Roman finalist al premiilor LOCUS (1981) și BFA (1981). Descrierea cărții este următoarea:

”Ca să câștige niște bani în plus în timpul studenției, Andy McGee și Vicky Tomlinson s-au oferit ca subiecți voluntari pentru un experiment orchestrat de o organizație guvernamentală sub acoperire, cunoscută sub numele de Atelierul. Dar efectul a constat în trezirea în cei doi tineri a unor abilități metapsihice latente excepționale, care s-au manifestat într-o manieră și mai înfricoșătoare atunci când s-au îndrăgostit și au avut un copil împreună. Fiica lor, Charlie, a fost înzestrată la naștere cu cea mai incontrolabilă și mai ieșită din comun putere văzută vreodată – pirochinezia, abilitatea de a crea foc cu puterea minții. Acum, agenții nemiloși ai Atelierului sunt pe urmele acestei anomalii genetice neprevăzute și încearcă să o captureze în scopuri diabolice.

Ceea ce agenții nu iau în calcul este că satisfacția răzbunării este atractivă până și pentru un copil.”

Probabil v-ați dat seama din descriere că povestea este despre o copilă, Charlie, în vârstă de 8 ani, care are capacitatea extraordinară de a face lucrurile să ia foc. Pirochinezia a fost rezultatul cuplării părinților ei, doi participanți la un studiu guvernamental experimental, ”Lotul șase”.

Charlie și tatăl ei, Andy, fug de agenția secretă din spatele experimentului, după ce aceștia o omoară pe Vicky, dar actiunea este în toi, și suspansul crește, după ce Andy și Charlie au fost prinși. Agenția vrea să înțeleagă puterea lui Charlie, astfel încât să o poată folosi ca armă. Urmează haosul și... ați ghicit: încendiile sunt declanșate!!!

Puterea lui Andy constă în impulsionarea oanemilor, controlându-i mental, dar această putere, de câte ori o folosește, îi dă migrene paralizante și hemoragii cerebrale minore, însă Charlie nu are probleme în folosirea puterii ei.

În tot răul este și-un bine, dacă nu ar fi forțat-o să-și folosească puterea și să învețe să o controleze, nu ar fi scăpat cu viață din ”jocul final”.

Mi-a plăcut cartea și o recomand cu drag, a fost o lectură captivantă, întunecată și cu multă actiune.

Mi-am notat și câteva citate:

”Când aveai gânduri rele, trebuia să plătești pentru ele.” 

”- Diavolul pe care nu-l cunoști este uneori mai bun decât cel pe care îl cunoști,” 

”Secretele, așa cum Căpitanul i-ar fi putut spune doctorului Hofferitz, sunt chiar mai instabile decât izotopul de uraniu U-235, iar stabilitatea scade proporțional pe măsură ce secretul este spus.”  

”Dacă intenționez să sugerez ceva, este doar că lumea, deși bine luminată cu becuri incandescente și neoane, este totuși plină de cotloane întunecate, ciudate și tulburătoare.”

Vă doresc o seară frumoasă! 

** Înscriu postarea în tabelul cu Citate favorite, găzduit de Suzana.

Seara Dj-ilor la IntenCity 2023!

 Cea de-a doua seară a festivalului IntenCity a fost dedicată, în special, DJ-ilor, eu am mers mai mult pentru Subcarpați, deci nu am stat prea mult la festival. 

După degustarea de vinuri am mers acasă să mă schimb și apoi am mers pe stadion la festival, în niciuna din seri nu am mers la Sala Polivalentă, deși unii artiști care au concertat acolo mi-au plăcut. Acustica sălii nu este bună, am fost la concertul Deliei și nu s-a auzit prea bine. 

Pe stadion am ajuns când cânta Manuel Riva și am plecat după ce au terminat de cântat cei de la Subcarpați. 

Am reușit să filmez și eu ceva din show, foarte puțin, dar vă las câteva video filmate de altcineva, să vedeți ce spectacol au făcut:

Au făcut și freestyle, momentul care mi-a plăcut cel mai mult:

Îi ascult de foarte mult timp, de aproximativ 10 ani, muzica lor reinterpretează folclorul în stilul propriu (îmbină vechiului cu noul) și transmite publicului dragostea pentru valorile tradiționale. M-am bucurat foarte mult că am avut ocazia să-i văd în concert. 

A fost și această seară reușită chiar dacă nu am stat până la final!

Să aveți un sfărșit de săptămână frumos! Pe curând!

Inspiro, dar cu măsură!

Sâmbăta trecută am mers la o degustare de vinuri spumante în Craiova, cu ocazia lansării a trei noi spumante din gama Inspiro, produse de Chateau Vartely, importate și distribuite în România de Produse Moldovenești.

Sincer, nu prea știam mare lucru despre vinuri, îmi plăcea doar să beau câte un pahar de vin roșu, seară, în timp ce citeam, însă curiozitatea mea a fost stârnită după prima degustare de vinuri la care am participat și am început, cu pași micuți, să intru în lumea vinului. Aceasta este a doua oară când merg la o degustare de vinuri.

Gazda evenimentului a fost Crama 91, iar ghidul nostru în lumea vinului, a spumantelor mai exact, a fost Svetlana Matvievici care ne-a povestit despre cramă și gama Inspiro, dar nu numai. La eveniment au participat doar bloggeri olteni.

Gama de spumante Inspiro este mai bogată cu cele trei spumante lansate de curând, făcute din soiuri de struguri diferite pentru toate gusturile, dar noi am degustat doar două dintre ele: Inspiro Fetească Regală alb, brut și Inspiro Pinoit Noir rose, sec. În total au fost patru spumante din gama Inspiro, două vinuri din gama Individo și un Spumant Pinoit Noir brut, metoda clasică.

”Inspiro e despre bucuria lucrurilor simple, despre speranța unei zile mai bune, despre motivația de a merge mai departe, este despre optimism și cer senin, e despre trezirea viselor adormite, despre degustarea zâmbetului și vrea să fie doza ta de inspirație!”

Aceste spumante Inspiro sunt făcute prin metoda Charmat (a fost inventată de italianul Federico Martinotti, la sfârșitul secolului al XIX-lea și brevetată de francezul Eugene Charmat în 1910), o metodă simplă și rapidă, spumantele obținute prin această metodă au un preț mai mic, însă nu și calitatea. Apropos de calitate: cum recunoaștem un spumant de calitate? După perlajul din pahar, cu cât bulele sunt mai fine, cu atât calitatea este mai ridicată.

Dintre vinurile degustate preferatele mele (nu am putut să aleg doar unul) au fost Inspiro Rose Muscat, demisec, Spumantul Pinoit Noir, brut, metodă clasică și, bineînțeles, Individo roșu Rară Neagra, Malbec și Syrah. Dacă doriți să beneficiați de o reducere de 15% la plasarea primei comenzi pe link-ul de mai sus, folosiți codul svetlana15.

Svetlana ne-a învățat cum se deschide un spumant, prin două metode.  

Prima metodă: 

- se ia sticla de spumant de la rece (așa se servește, rece!!);

- se șterge cu un șervețel bine să nu ne alunece mâna pe sticlă;

- se ia folia de pe partea superioară a sticlei;

-se deschide sârmulița dopului prin șase rotiri;

- se înclină sticla la 45 grade în timp ce ținem bine dopul cu degetul mare și arătător și sticla cu cealaltă mână și rotim, încet, doar sticla, până iese dopul. 

Când dopul a ieșit trebuie să se audă un fâșâit finuț. Sticla nu se agită!

A doua metodă de deschidere a unui spumant se numește sabrage , adică sticla se deschide cu o sabie, metoda a fost inventată de armata lui Napoleon. Sabrarea este recomandată să se facă la spumantele obținute prin metoda clasică, deoarece acestea au o sticlă mai solidă. Dacă nu aveți sabie, o puteți înlocui cu un pahar, de exemplu.

Am aflat, tot la degustare, că denumirea de Șampanie este folosită în mod eronat, deoarece acest vin spumant își are originea în regiunea Champagne din Franța.

Și, aproape că uitasem să vă povestesc cum se ciocnesc paharele, se înclină paharele la 45 de grade, cei care ciocnesc se privesc ochi în ochi și se ciocnesc paharele fix pe mijlocul lor.

La finalul evenimentului, Iulian Fira, ne-a pregătit o piesă de teatru, piesa fiind citită de participanți la prima lectură. Mi-a plăcut foarte mult, mai ales cum au interpretat rolurile Svetlana (actrița faimoasă) și Roxana (tânăra serioasă).

Am făcut și poza de grup, că altfel nu se putea:

Sănătate și să ne auzim cu bine!

Pe curând!💖