Revoltă pe Atlantic - Jack London

 Cartea este una de aventură, este ok. Nu mi-au plăcut două aspecte: rasismul și abandonul brusc a două personaje principale.

Mr. Pathurst se îmbracă pe Elseneura, intrând într-o lume nouă, foarte diferită de aceea pe care o cunoscuse până atunci. El nu are cunoștințe despre cum să conducă un echipaj dar este nevoit să învețe repede datorită unei revolte iscate la bordul Elseneurei. Echipajul este format din hoți și bețivi si sunt condusi de Mr. Pike și Mr. Mellaire, care dispar din scenă fără alte lămuriri.

Până la revoltă a trecut destul demult, cam trei sferturi din carte. Finalul nu mi-a fost prea clar, nu am aflat ce s-a întâmplat cu echipajul răzvrătit sau cu protagonistul, Mr. Parhurst, se termină doar cu ce protagonistul credea că se putea întâmpla ajungând în port.

Nu mă așteptam să moară căpitanul vasului.

În mare mi-a plăcut, deși am citit de J. London cărți mai bune.

Mi-am notat și câteva citate:

”Prin urmare, nu există în lumea asta niciun mijloc de a scăpa de mrejele femeii? De femeia spre care bărbatul, oriunde s-ar afla, își îndreaptă neîncetat gândul, la fel cu sălbaticul care, ascuns în valea întunecoasă, se întoarce iarăși și iarăși la demonii și idolii lui?”

”Corabia e încărcată cu dinamită umană, care poate în fiece clipă să arunce în aer și să prefacă în fărâmituri mica noastră lume plutitoare.” 

Revolta de pe Elsinore by Jack London
My rating: 3 of 5 stars

https://danatoila.blogspot.com/2023/0...

View all my reviews 

 ** Înscriu postarea în tabelul cu Citate favorite, găzduit de Suzana. 

Să aveți o săptămână ușoară și răcoroasă!

Farfurie decorativă-tablou!

 A doua temă impusă a transformărilor creative din această lună presupune să transformăm o farfurie de unică folosință în ceva decorativ sau util.

Ca de obicei nu aveam vreo idee, așa că mi-am strâns materialele lângă mine și am pornit în aventură fără vreun plan. Cu materialele lângă mine mi-au venit câteva idei, prima idee a fost să decupez dintr-un catalog de cosmetice un model și să-i fac rochia din frunze sau coji de fistic, dar apoi ideile mi s-au amestecat rău de tot😂, iar rezultatul îl vedeți mai jos:

Am vrut să fac un tablou, dar până la final i-am lipit un magnet pe spate și l-am transformat într-un tablou cu magnet pentru frigider.

Am folosit următoarele materiale:

-farfurie de carton de unică folosință;

-o jumătate de pahar de carton de unică folosință;

-coji de fistic;

-frunze uscate;

-flori de sânziene uscate;

-o bucățică de material și un șnur roșu croșetat;

-mărțișoare;

-scoici și mărgele;

-culori acrilice și silicon de lipit la cald.

În poză materialele sunt puțin diferite, deoarece v-am zis că ideile s-au mixat ca ingredientele unui shake!

Am pictat farfuria cu argintiu și când s-a uscat am început să lipesc celelalte elemente.

Am mai colorat și cojile de fistic și scoicile cu acrilice!

Am vrut să pun scoici sau coji de fistic de jur-împrejurul farefuriei, pe margine, dar am renunțat la idee, mi se părea prea încărcată, așa că am lăsat-o simplă.

Acesta este lucrarea mea pentru tema numărul doi, sper să vă placă!

O duminică frumoasă să aveți!

De ce fierbe copilul în mămăligă - Aglaja Veteranyi

 Cartea conține capitole scurte, este un poem în proză în patru secțiuni și se citește repede. Este povestea unui copil de circ care trăiește mereu cu spaima că și-ar putea pierde mama, care făcea acrobații sub cupola circului atârnată de păr - ”femeia cu părul de oțel”.

Sursă foto: Libris

Iar pentru a-i alunga această teamă sora ei mai mare îi povestește istoria copilului care fierbe în mămăligă și căruia mama i-a înfipt o foarfecă în obraz.

Familia copilei fugise din România, de teama securității, sperând că în străinătate să ducă o viață mai bună și mai sigură, dorindu-și totodată o carieră de prestigiu în lumea filmului pentru ea și sora ei mai mare.

”Acasă” avea pentru copilă mirosul mâncării gătite de mama ei. O poveste despre oamenii de rând în care găsim și ființe metafizce: îngeri, Dumnezeu, o lume inefabilă.

Mai jos las un citat din carte:

”În România copiii se nasc bătrâni pentru că sunt săraci încă din burta mamei și trebuie să asculte grijile părinților.”

Aglaja Veteranyi s-a născut în 1962 la București, într-o familie de artiști de circ, iar în 2002 se sinucide în Zurich. În DilemaVeche găsiți un interviu despre Aglaja Veteranyi.

Cartea a fost tradusă în mai multe limbi și a luat premiul Cea mai bună carte a anului (1999, Zurich), Premiul pentru litertură (Berlin, 2000) și Premiul Chamisso (Munchen, 2000) .

Mi-a plăcut foarte mult această carte! Am notat-o cu 4 steluțe pe GoodReads.

FLOAREA-SOARELUI - Reflexii în oglindă!

 

FLOAREA-SOARELUI  lui Vladimir Curbeț - de Grigore Vieru

Într-o tânără grădină

Dintr-un sat frumos, bogat,

Am văzut o răsărită

Căreia ochii i-au legat.

 

Înțeleg că nu degeaba,

Ci de păsări care zbor.

Totuși e neomenește

Să legi ochii unei flori.

 

Nu mai știe-n care parte

E acum Soarele.

Amărâtă se gândește:

,,Poate că nici nu mai e!”

 

Doamne, cum sluțit-am floare,

O am cunoscut abia.

Ieri, crăiasă fără seamăn,

Azi te poate speria.

 

Un copil de ea aseară

Chiar s-a speriat puțin.

Latră-n fața ei cățelul

Ca la dușman și străin.

 

E și pâine, și la pâine,

Și căsuță, și cărbuni.

Dar ceva în viața asta

Nu-i la cale, oameni buni.

 

Nu-i la cale, cum să fie,

Dacă, omule, în loc

Să-i spui florii: ,,Bună ziua”,

Îi pui cârpe pe ochi.

 

Elei, soro, cum îni vine

Cârpa de pe ochi să-ți scot,

Să fugim și să ne-ascundem

Și de bine, și de tot;

 

Să luăm cu noi și cucul

Care-a mai rămas pe lunci,

Să vedem ce-a zice omul,

Să vedem ce-a zice-atunci?!

Înscriu postarea în tabelul găzduit de Carmen la rubrica Reflexii în oglindă :

Recomandarea sună așa: "Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi și cea retrovizoare).

Flori de cactus - Miercurea fără cuvinte!

 

Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen.

Să nu faci rău - Henry Marsh

 O carte excepțională, despre reușite și despre eșecuri în neurochirurgie. Deși cartea conține mulți termeni medicali din neurochirurgie se citește foarte ușor.

M-a prins atât de tare aceasta carte încât am trăit la intensitate maxima fiecare operație reușită dar și fiecare dezastru lăsat de o operație nereușită.

Descrierea cărții este următoarea:

”Ce înseamnă să fii neurochirurg? Cum e să ții viața cuiva în mâinile tale, să tai adânc în materia care creează gândurile, sentimentele și rațiunea? Cum trăiești cu consecințele efectuării unei operații care ar trebui să salveze viața unui pacient, dar care se termină prost? În neurochirurgie, mai mult decât în orice altă ramură a medicinei, jurământul medicului de a „nu face rău“ conține o amară ironie. Operațiile pe creier comportă riscuri grave.

În fiecare zi, chirurgul-șef Henry Marsh trebuie să ia decizii dureroase, adesea în condiții de urgență și nesiguranță. Autorul dezvăluie, cu o uimitoare compasiune și sinceritate, extraordinara bucurie de a opera, triumfurile profund mișcătoare, dezastrele și regretele, dar și momentele de umor negru ce caracterizează viața unui chirurg pe creier. Dr. Marsh scrie cu o subtilitate aproape existențială despre modul în care funcționează creierul, presupus lăcaș al sufletului și având nenumărate capacități pentru emoție, memorie, credință şi vorbire, dar format, în principal, din neuroni și sânge.

Dr. Marsh a fost, de multe ori, la o distanță de numai 4 mm de catastrofă.” The Guardian

Recomand această carte, mie mi-a plăcut foarte mult, am cumpărat-o de pe site-ul Litera.

Să aveți o zi frumoasă!

Ultima seară de festival IntenCity!

 Duminică, 02 iulie, a fost ultima seară de festival, în această seară a cântat și Enrique Iglesias. Deși nu e favoritul meu, muzica lui o ascult doar la radio, la serviciu, când e difuzat, voiam să-l văd și în realitate. După concertul lui Iglesias a trebui să merg acasă, deoarece luni dimineața m-am trezit la 05:30 a.m. pentru a merge la serviciu, am reușit să dorm aproximativ 3 ore.

Am ajuns la stadion în jurul orei 18:00, dar nu ne-am mai dus direct la concerte, oboseala deja se cuibărise în trupurile noastre, așa că am hotărât, ca până începe Alex Ferrari, să ne plimbăm, pe la tarabe, și poate să mâncăm și să bem ceva.

Eu mi-am luat o înghețată prăjită, deoarece eram curioasă să văd cum este - nu mai mâncasem până atunci, și o apă plată. Apoi am mers pe la tarabe, unde am primit pălăriuțe, sticksuri, prăjiturele, etc de la firmele care își făceau reclamă cu ocazia festivalului. Nici nu ne-am dat sema ce repede trecuse timpul, când am intrat pe stadion deja era în concert Alex Ferrari cu melodia Bara Bará Bere Berê și începuse să plouă, noroc cu pălăriile primite de la Cez!

După Alex Ferrari a urmat Oceana:

A cântat melodia Tinei Turner - The Best:

 

 După Oceana, pe scenă a intrat cântăreața ucrainiană Ruslana, câștigătoarea Eurovision 2004. La vârsta de 50 de ani, are un corp cu abdomen plat și pătrățele, doar mușchi, a dansat mai mult decât dansatoarele și a și cântat live, pentru acest lucru am admirat-o foarte tare! A făcut spectacol!!

I-am făcut multe poze, dar din cauză că se mișca tot timpul nu au ieșit prea bine:

A transmis un mesaj emoționant, pe care l-a citit în română, însă nu am filmat acel moment.

 

După momentul Ruslanei a sosit momentul ”divei” Enrique Iglesias. În seara aceea m-am lămurit de ce nu-mi plăcea de el!

A fost singurul care a întârziat și singurul căruia i s-a șters toată scena cu prosoape albe, înainte de concert😳. Mă așteptam la un show de proporții și ce-a făcut Enrique al meu? Nici măcar nu a salutat (cum au făcut ceilalți artiști) după două versuri a coborât în public unde fanele au luat-o razna, pe unele le-a și pupat, iar eu m-am retras în spatele stadionului, unde am așteptat fetele cu care venisem la concert.

Dar să nu fiu rea, omul chiar a învățat româna să ne impresioneze, un cuvânt: Noroc!

Per total mi-a plăcut festivalul, în special seara de vineri cu muzica anilor 80-90. M-am bucurat foarte tare că am avut ocazia să întâlnesc artiștii pe a căror muzică am dansat în discoteci în tinerețe!😅

Anul acesta s-au văzut îmbunătățirile legate de organizare, însă mai este loc de și mai bine. Mi-ar fi plăcut să văd mai mulți artiști rock sau hip-hop, atât internaționali cât și români, în locul dj-ilor, dar asta e!

Abia aștept să văd ce artiști vor concerta la anul!

Vă doresc o zi frumoasă și o săptămână plină de realizări!