duminică, 23 iulie 2023

Față de pernă croșetată!

 Azi de imineață când am schimbat lenjeria la pat, am dat peste o față de pernă, pe care am croșetat-o acum câțiva ani, care se menține âncă bine, după atâtea spălări și vreau să vi-o arăt și vouă!

Am lucrat-o după schema de mai jos. Schema am descărcat-o de pe crochet.about.com, nu știu dacă mai există site-ul (aveți linkul complet în poză), deoarece eu am descărcat schema și am lucrat după ea, mi-am notat rândurile și le-am colorat, pentru că sărisem din ele și a trebuit să desfac lucrul.

Am lucrat cu piciorușe duble după schemă, apoi dintr-un material satin verde am confecționat fața de pernă, de care am cusut apoi modelul croșetat. iar mai jos aveți lucrarea finală:

Nu mai știu cât timp mi-a luat să o croșetez, dar nu a fost puțin, deoarece atunci când trebuia să desfac din cauză că săream vreun rând mă supăram și vreo două zile nu mai făceam nimic la ea.😂 Nu cred că mai am perna pentru care am lucrat fața de pernă, acum am una mai măricică (sau pufoasă), se vede din poze că o cam strânge.

Când am reușit să o termin am fost foarte mândră de mine și o satisfacție de nedescris! Alte lucruri croșetate de mine găsiți pe pagina Croșeta Magică.

Sper să vă placă! O seară frumoasă să aveți!

sâmbătă, 22 iulie 2023

Refugiul - Sarah Pearse

Refugiul este continuarea cărții Sanatoriul, care pentru un debut mi s-a părut foarte bună ideea acțiunii. Cartea se termina cu cineva care o urmărește pe Elin, însă în Refugiul nu am aflat cine o urmărea, ori din cauză că mi-am pierdut interesul nu am realizat că a deslușit misterul(?!), ori autoarea a uitat de mister, cine știe!

Descrierea cărții este următoarea:

Continuarea bestsellerului internațional Sanatoriul

Abia așteptau să stea aici!

Un wellness retreat idilic s-a deschis pe o insulă de pe coasta engleză, promițând odihnă și relaxare. Insula, cunoscută localnicilor drept Reaper’s Rock, are un trecut întunecat: a fost cândva terenul unui criminal în serie și se zvonește că ar fi blestemată. 

Acum nu mai pot pleca!

Un cadavru este găsit sub pavilionul de yoga, aparent victima unei căzături tragice. Dar detectiva Elin Warner află curând că femeia nu se număra printre oaspeți. 

Și ar face orice să scape.

Elin descoperă tot mai multe secrete, iar, când o altă persoană se îneacă în timpul unei scufundări, Elin începe să suspecteze că aceste morți nu au, de fapt, nimic accidental. Dar de ce oaspeții acestei stațiuni de lux au devenit țintele unui ucigaș? Elin trebuie să descopere criminalul înainte ca refugiul să se transforme în iad.

„O poveste la fel de înfiorătoare ca insula ce îi slujește drept cadru. Să nu aveți încredere în niciunul dintre protagoniștii Refugiului!“ - Stacy Willingham, autoarea bestsellerului internațional Scânteie în beznă

„Vocea lui Pearse e incredibil de puternică în Refugiul. Suspansul crește și tot crește, atingând un punct culminant incredibil.“ - David Baldacci

„Undeva, unde să te retragi să îți vindeci rănile. Un refugiu. Pare un spațiu în care poți să te simți în siguranță, nu-i așa? Doar că, uneori, răul stă la pândă tocmai în astfel de locuri. Izolare, tensiune, mister – cele trei cuvinte care definesc cel mai bine noul roman al lui Sarah Pearse.“ - Marian Coman, redactor-șef Armada

Continuarea ”bestsellerului” Sanatoriu a fost dezamăgitoare !!! Refugiul este aceeași Mărie, dar cu altă pălărie, însă în Sanatoriu a fost mult mai verosimil motivul pentru care ajutoarele (trupele speciale) întărziau să apară, aici a fost ceva de genul: ”lasă frate că în stațiune avem decât un mort, dar la accidentul ăsta avem 20, aici e de noi, se descurcă ea, Elin!”

Acțiunea se petrece pe o insulă cu o istorie întunecată, ajutoarele întărzie să apară, pe motiv că sunt ocupate cu alt accident, deși pe insulă este liber un criminal și numărul victimelor începe să crească. Elin acționează singură! 

Mi-a plăcut ideea cu Stânca Diavolului (Doamna cu coasa) și istoria insulei, dar nu a fost suficient, pentru că acțiunea a fost lentă cu suspans la minim, personaje slab dezvoltate, intrigi inutile.

Cartea are și greșeli, numele detectivului Steed este încurcat cu numele unui decedat, Seth, etc.

Cartea am cumpărat-o de pe Nemira:, iar pe Goodreads am punctat-o cu 2 steluțe:

Vă doresc o seară frumoasă!

Monte Cassino – Sven Hassel

 ”Începuse să plouă. Ne era frig în ținuta noastră de camuflaj. Priveam spre mănăstirea care semăna cu un pumn amenințător înălțat deasupra capetelor noastre. Era în zori. Deodată, dinspre sud-est, orizontul se aprinse. Cerul exploda. Se vedea ca un șir de furnale înalte. Munții se cutremurau. Valea întreagă tremura de spaimă. [...] Cel mai mare bombardament al istoriei începuse.”

Sven împreună cu camarazii săi ( Joseph Porta, Creutzfeld Micuțul, Locotenentul Frick, Bătrânul Willi Beier, Marlow, Julius Heide , Barcelona, părintele Emmanuel, etc ) sunt trimiși în Italia. Hassel ne povestește despre bătălia din 1943 de la Monte Cassino, despre ororile și suferința războiului. La ordinul generalului Freyberg mănăstirea rămăsese doar o adunătură de ruine. Batalioane și regimente erau nimicite. Grămezi de cadavre. Niciunul nu era teafăr.
Nu m-a atras niciodată istoria și tot ce are legătură cu ea. Deși această carte se citește foarte ușor, este un jurnal al lui Sven din război (relatează și întâmplări care nu se regăsesc prin manualele de istorie), abia am reușit să o duc până la capăt. Dacă nu era pentru activitatea ”ruleta rusească” sigur aș fi abandonat-o.
Războiul, cum zicea preotul Emmanuel, este culmea prostiei omenești. Opera diavolului.
Las și câteva citate din carte:
”Un soldat adevărat trebuie să știe ce este ura. Trebuie să poată ucide un om așa cum ar strivi un purice. Avusesem mulți șefi de companie și comandanți, dar germano-americanul, comandantul Michael Braun, care nu pusese vreodată piciorul într-o școală de ofițieri, ne învăța acest lucru mai bine ca nimeni altcineva.”

”Caporale, urmă el întorcându-se spre Legionar, știi ce este Monte Cassino? Știi că aici se află prima mănăstire a benedictinilor și că în spatele acestor ziduri se află cele mai prețioase relicve ale creștinității? Ai vrea ca o bibliotecă cuprinzând 70.000 de cărți neprețuite să fie dată pradă flăcărilor? O colecție de lucrări pe care benedictienii le-au adunat în decursul a câtorva veacuri. Ca să nu mai vorbesc de tablourile unor pictori celebri, de crucifixuri antice, de bijuteriile vechi de sute de ani.”

”- Uneori e bine ca omul să știe să nu vorbească despre ce a văzut. Moartea venise să vadă muntele sfânt pentru a-și prețui recolta apropiată.”

”- Animalul cel mai stupid de pe pământ rămâne tot omul!”

”Un camarad din Texas, cel care mi-a dăruit jucăria asta, mi-a zis că lumea e plină de calici. Și, dacă n-ai arme secrete pentru a te apăra, o pățești.” 

Am notat-o cu trei steluțe. 

 

 

 

 

Toate reacţ

luni, 17 iulie 2023

Revoltă pe Atlantic - Jack London

 Cartea este una de aventură, este ok. Nu mi-au plăcut două aspecte: rasismul și abandonul brusc a două personaje principale.

Mr. Pathurst se îmbracă pe Elseneura, intrând într-o lume nouă, foarte diferită de aceea pe care o cunoscuse până atunci. El nu are cunoștințe despre cum să conducă un echipaj dar este nevoit să învețe repede datorită unei revolte iscate la bordul Elseneurei. Echipajul este format din hoți și bețivi si sunt condusi de Mr. Pike și Mr. Mellaire, care dispar din scenă fără alte lămuriri.
Până la revoltă a trecut destul demult, cam trei sferturi din carte. Finalul nu mi-a fost prea clar, nu am aflat ce s-a întâmplat cu echipajul răzvrătit sau cu protagonistul, Mr. Parhurst, se termină doar cu ce protagonistul credea că se putea întâmpla ajungând în port.
Nu mă așteptam să moară căpitanul vasului.
În mare mi-a plăcut, deși am citit de J. London cărți mai bune.
Mi-am notat și câteva citate:
”Prin urmare, nu există în lumea asta niciun mijloc de a scăpa de mrejele femeii? De femeia spre care bărbatul, oriunde s-ar afla, își îndreaptă neîncetat gândul, la fel cu sălbaticul care, ascuns în valea întunecoasă, se întoarce iarăși și iarăși la demonii și idolii lui?”

”Corabia e încărcată cu dinamită umană, care poate în fiece clipă să arunce în aer și să prefacă în fărâmituri mica noastră lume plutitoare.” 

Revolta de pe ElsinoreRevolta de pe Elsinore by Jack London
My rating: 3 of 5 stars

https://danatoila.blogspot.com/2023/0...

View all my reviews 


 ** Înscriu postarea în tabelul cu Citate favorite, găzduit de Suzana. 

Să aveți o săptămână ușoară și răcoroasă!

duminică, 16 iulie 2023

Farfurie decorativă-tablou!

 A doua temă impusă a transformărilor creative din această lună presupune să transformăm o farfurie de unică folosință în ceva decorativ sau util.

Ca de obicei nu aveam vreo idee, așa că mi-am strâns materialele lângă mine și am pornit în aventură fără vreun plan. Cu materialele lângă mine mi-au venit câteva idei, prima idee a fost să decupez dintr-un catalog de cosmetice un model și să-i fac rochia din frunze sau coji de fistic, dar apoi ideile mi s-au amestecat rău de tot😂, iar rezultatul îl vedeți mai jos:


Am vrut să fac un tablou, dar până la final i-am lipit un magnet pe spate și l-am transformat într-un tablou cu magnet pentru frigider.
Am folosit următoarele materiale:

-farfurie de carton de unică folosință;
-o jumătate de pahar de carton de unică folosință;
-coji de fistic;
-frunze uscate;
-flori de sânziene uscate;
-o bucățică de material și un șnur roșu croșetat;
-mărțișoare;
-scoici și mărgele;
-culori acrilice și silicon de lipit la cald.

În poză materialele sunt puțin diferite, deoarece v-am zis că ideile s-au mixat ca ingredientele unui shake!
Am pictat farfuria cu argintiu și când s-a uscat am început să lipesc celelalte elemente.
Am mai colorat și cojile de fistic și scoicile cu acrilice!


Am vrut să pun scoici sau coji de fistic de jur-împrejurul farefuriei, pe margine, dar am renunțat la idee, mi se părea prea încărcată, așa că am lăsat-o simplă.
Acesta este lucrarea mea pentru tema numărul doi, sper să vă placă!
O duminică frumoasă să aveți!

sâmbătă, 15 iulie 2023

De ce fierbe copilul în mămăligă - Aglaja Veteranyi

 Cartea conține capitole scurte, este un poem în proză în patru secțiuni și se citește repede. Este povestea unui copil de circ care trăiește mereu cu spaima că și-ar putea pierde mama, care făcea acrobații sub cupola circului atârnată de păr - ”femeia cu părul de oțel”.

Sursă foto: Libris

Iar pentru a-i alunga această teamă sora ei mai mare îi povestește istoria copilului care fierbe în mămăligă și căruia mama i-a înfipt o foarfecă în obraz.
Familia copilei fugise din România, de teama securității, sperând că în străinătate să ducă o viață mai bună și mai sigură, dorindu-și totodată o carieră de prestigiu în lumea filmului pentru ea și sora ei mai mare.
”Acasă” avea pentru copilă mirosul mâncării gătite de mama ei. O poveste despre oamenii de rând în care găsim și ființe metafizce: îngeri, Dumnezeu, o lume inefabilă.
Mai jos las un citat din carte:
”În România copiii se nasc bătrâni pentru că sunt săraci încă din burta mamei și trebuie să asculte grijile părinților.”

Aglaja Veteranyi s-a născut în 1962 la București, într-o familie de artiști de circ, iar în 2002 se sinucide în Zurich. În DilemaVeche găsiți un interviu despre Aglaja Veteranyi.

Cartea a fost tradusă în mai multe limbi și a luat premiul Cea mai bună carte a anului (1999, Zurich), Premiul pentru litertură (Berlin, 2000) și Premiul Chamisso (Munchen, 2000) .

Mi-a plăcut foarte mult această carte! Am notat-o cu 4 steluțe pe GoodReads.

joi, 13 iulie 2023

FLOAREA-SOARELUI - Reflexii în oglindă!

 

FLOAREA-SOARELUI  lui Vladimir Curbeț - de Grigore Vieru


Într-o tânără grădină

Dintr-un sat frumos, bogat,

Am văzut o răsărită

Căreia ochii i-au legat.

 

Înțeleg că nu degeaba,

Ci de păsări care zbor.

Totuși e neomenește

Să legi ochii unei flori.

 

Nu mai știe-n care parte

E acum Soarele.

Amărâtă se gândește:

,,Poate că nici nu mai e!”

 

Doamne, cum sluțit-am floare,

O am cunoscut abia.

Ieri, crăiasă fără seamăn,

Azi te poate speria.

 

Un copil de ea aseară

Chiar s-a speriat puțin.

Latră-n fața ei cățelul

Ca la dușman și străin.

 

E și pâine, și la pâine,

Și căsuță, și cărbuni.

Dar ceva în viața asta

Nu-i la cale, oameni buni.

 

Nu-i la cale, cum să fie,

Dacă, omule, în loc

Să-i spui florii: ,,Bună ziua”,

Îi pui cârpe pe ochi.

 

Elei, soro, cum îni vine

Cârpa de pe ochi să-ți scot,

Să fugim și să ne-ascundem

Și de bine, și de tot;

 

Să luăm cu noi și cucul

Care-a mai rămas pe lunci,

Să vedem ce-a zice omul,

Să vedem ce-a zice-atunci?!

Înscriu postarea în tabelul găzduit de Carmen la rubrica Reflexii în oglindă :

Recomandarea sună așa: "Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi și cea retrovizoare).