Băiatul cu pijamale în dungi - John Boyne

 Este povestea băiețelului Bruno care nu înțelege de ce trebuie să se mute din casa lui frumoasă cu 5 etaje din Berlin în casa cu doar 3 etaje de la Out With, fără prieteni, fără niciun copil cu care să se poată juca,fără bunici.

De la fereastra camerei sale vede ceva foarte ciudat pentru el, foarte mulți oameni si copii care sunt îmbrăcați cu pijamale în dungi se află de partea cealaltă a unui gard de sârmă ghimpată care îi despărțea de casa lor. Cum el își dorea să se facă explorator pleacă să cerceteze zona de-a lungul gardului în speranța de a-și găsi un prieten sau pe cineva cu care să se joace.

Își găsește un prieten pe care îl vizitează regulat și căruia îi aduce mancare, însă ascunde acest lucru familiei sale.

Nu mi-a plăcut această carte foarte mult, dar am apreciat mesajul pe care il transmite și finalul care e tulburator.

”Nu provoca răul gândindu-te că e mai dureros decât e în realitate.”

După ce am citit cartea am urmărit și filmul care respectă cât de cât cartea. Nici filmul nu mi-a plăcut foarte mult:

Puzzle Clementoni - Machu Picchu (69x50 cm)

 Machu Picchu este orașul pierdut al incașilor, un oraș-templu din secolul al XV-lea d. Hr. și a fost descoperit, de arheologul Hiram Bingham, în Cuzco din Peru, într-un loc din cele mai greu accesibile locuri din Anzi.

Machu Picchu se află în Peru la o altitudine de 2.430 metri deasupra nivelului mării. Incașii au construit această cetate în jurul anului 1450, dar au abandonat-o un secol mai târziu din cauza cuceririlor spaniole.

Machu Picchu se situează pe o culme de munte la 450 de metri deasupra fluviului Urubamba, afluent al Amazonului. Întregul complex se întinde pe 32.500 de hectare, însă zona construită, care cuprinde 172 de locuinţe, este concentrată pe un platou ce măsoară 530 de metri în lungime şi 200 de metri în lăţime, înconjurat de terase destinate agriculturii. Se crede că aproximativ 1.000 de oameni au locuit în acest vechi oraş incaş, construit în secolul al XV-lea.

Puzzle-ul l-am luat de la second-hand și are dimensiunea de 69x50 cm, 1000 piese. L-am făcut destul de greu, în casă nu se deosebeau culorile bine, așa că mă tot căram cu el de colo-colo. Azi dimineață am reușit să-l termin și ți-l arăt tocmai acum, pentru că azi am fost ocupată să fac bulionul😅.

Cutia puzzle-ului!

Am avut și ajutoare, după disponibilitatea fiecăruia, au fost zile când au fost disponibili în același timp, dar dacă le acceptam ajutorul, în același, timp nu mai terminam nici la Crăciun puzzle-ul.

Am început cu marginile, apoi cu partea de jos, deși este mai complicat decât puzzle-ul  Marlene Dietrich, l-am montat mai repede...câteva zile, în timpul liber (una-două ore), Marlene mi-a luat câteva săptămâni.

Imagini din diferite zile!

Nu am încă o ramă, dar voi căuta mâine când ies cu prietena mea în parc și gură-cască prin magazine. L-am montat pe două bucăți de carton pe care le-am lipit cu scoci. Îmi place foarte mult cum se vede montat. 

Trebuie neapărat să iau o ramă pentru el.

Mai am un puzzle cu o pictură celebră, dar nu știu când mă voi apuca de el. 

Până atunci, îți doresc o duminică frumoasă și relaxantă! Iar în acest moment ”Noapte bună”!

Înscriu această postare în Clubul de Puzzle găzduit de Niko pe blogul ei ”Explorator prin viață” unde poți admira și puzzle-urile celorlalți membri din club.

Fapte, nu vorbe!

Imagine de Kasia de la Pixabay

 Într-o zi, s-au întâlnit într-o bibliotecă trei creștini. Impresionați de frumusețea cărților pe care le citeau, nici nu au observat când a trecut ziua și s-a făcut seară. Când doar ei mai rămăseseră în bibliotecă, au început o discuție aprinsă despre ceea ce citiseră în acea zi.

Deodată, lumina s-a stins și au rămas cufundați în întuneric. Atunci, unul dintre ei a zis:

- Hai să ne rugăm. Să spunem fiecare ”Tatăl nostru” și poate Dumnezeu se va îndura de cel care se roagă mai frumos și lumina se va aprinde. Ceilalți doi au fost imediat de acord.

Primul a începu să se roage. Rugaciunea sa a fost foarte frumos  spusă, dar camera a rămas în continuare cufundată în întuneric. Atunci, s-a rugat și al doilea. Rugăciunea lui a impresionat prin cuvintele care veneau din suflet, spuse cu multă evlavie, dar lumina a rămas tot stinsă. În sfârșit, a venit și rândul celui de-al treilea creștin și a început să-și spună rugăciunea. În timp ce-și rostea cuvintele cu smerenie, liniștit și cu grijă, s-a ridicat de la masa unde se aflau cu toții, a plecat încet, pe bâjbâite spre ieșire, a găsit tabloul electric, a schimbat siguranța, care se arsese și s-a întors. Încheindu-și rugăciunea cu expresia liturgică ”Amin”, întreaga încăpere a fost inundată de lumină. Apropiindu-se de prietenii săi nedumeriți, le spune aratându-le Biblia de pe masă:

- Mai devreme, citeam din sfânta scriptură. Când s-a stins lumina eram la versetul care spune: ”Mântuirea și rugăciunea nu stau în vorbe.”

Am găsit această pildă creștină în Calendarul religios 2023, publicat de Alias publishing, la fila 10 iulie 2023 și am zis să o împărtășesc cu tine, prieten drag, pentru că mie mi-a plăcut foarte mult! Sper că și ție îți place!

Îți doresc o seară liniștită și un sfârșit de săptămână cât mai frumos!

Pe curând!

Limba Soacrei - Opuntia humifusa - MFC!

 

Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen.

Furcoricică!

 Bună seara, om frumos!

Nici nu știu când a trecut timpul....nu degeaba se spune că ne aflăm în secolul vitezei! A trecut timpul și am cam rămas în urmă cu activitățile la care m-am înhămat la începutul anului! 

Am constatat că am rămas în urmă la maratonul de citit și că mai am 12 cărți de citit să-l finalizez! Așa că am ales ca relaxare cititul și am terminat trei cărți în săptămâna care tocmai a trecut, urmează să postez și recenziile, pentru că azi trebuie să vă arăt și să vă povestesc despre furcoricica mea (furco de la furculiță și ricică de la floricică)😂

Furcoricica mea este foarte ușor de făcut, e cam petrecută (are doar 4 petale, restul i-au căzut - a se citi că nu am mai avut furculițe). A răsărit din patru furculițe, trei cu cozile tăiate și una întreagă, puțină culoare (mov și verde), o mărgică și o plasă de la o rochie veche de mireasă.

În poză doar furculițele, că aproape uitasem să le pozez și pe ele!!!

După ce am tăiat cozile celor trei furculițe cu ajutorul unui cuțit, le-am lipit cu silicon, am pus plasa în mijloc (inițial am vrut să pun o mărgea mai mare, dar m-am răzgândit!) am lipit și o inimioară verde (mărgea), de la o brățară care mi s-a rupt, tot în mijloc. Și gata...furcoricica mea! Ce zici ? E frumoasă?

Am uitat să îți povestesc despre culoare, la fel cum uitasem să colorez furcoricica mea. După ce am lipit totul, am constatat că uitasem să le colorez. Nu mai puteam să folosesc acrilice sau tempera pentru că se murdărea plasa, așa că mi-a venit ideea să folosesc creioane colorate. Am folosit mov și verde, dar în poze ,din cauza luminii, pare roz.

Înscriu repede postarea în tabelul transformărilor creative,găzduit de Explorator prin viață, la tema cu numărul trei și te las pentru că, dacă tot stau rău cu timpul, am zis să mă pun și mai rău, și m-am înscris în Tabăra Virtuală ”Vorbește Brandul” și deja am o temă de făcut!

O seară cât mai frumoasă și mai liniștită să ai!

Cântec de leagăn de la Auschwitz - Mario Escobar

 "A fi mamă înseamnă mai mult decât să-ți crești copiii ; înseamnă să te legi sufletește până când sinele tău e pentru totdeauna contopit cu chipurile lor frumoase și inocente."

Știți că un profesor are capacitatea de a vă face să iubiți sau să urâți o materie? Pe mine în liceu profesorul m-a făcut să urăsc istoria, deși până atunci participasem la olimpiade de istorie. Am ocolit tot ce avea legătura cu istoria, cu războaiele...

De aceea când am citit "Împăratul muștelor" nu am înțeles de ce războiul îl marcase atât de mult pe W. Golding încât să fie convins că nimeni nu se naște inocent, că avem sămânța răului plantată în inimi încă de când ne naștem, iar în condițiile prielnice aceasta începe să germineze.

Apoi când am citit povestea lui Stephen King - "Un elev capabil" mi-am conturat o idee și am înțeles că ororile războiul te pot marca, te pot schimba .

Povestea Helenei Hannemann și a familiei ei în lagărul Birkenau - Auschwitz m-a tulburat, ne arată adevărata față a războiului, a naziștilor și a experimentelor sinistre făcute pe copiii gemeni.

În ciuda a tot, Helen nu și-a pierdut demnitate și umanitatea, făcându-le copiilor din lagăr viața mai suportabilă, în acele condiții inumane în care trăiau, prin activitățile pe care le coordona la creșa și grădinița deschise în lagăr.

"Sărbătoream viața în mijlocul unui cimitir."

O poveste tristă..

Câteva citate din carte:

”Uneori, trebuie să pierdem totul ca să aflăm ce e cel mai important. Când viața ne fură lucrurile fără de care credeam că nu putem trăi și ne lasă goi în fața realității, lucrurile esențiale care au fost întotdeauna invizibile își arată adevărata lor valoare.”

”Mi-am amintit de Portretul lui Dorian Grey de Oscar Wilde. Protagonistul își vinde sufletul diavolului ca să își păstreze tinerețea și frumusețea, dar, deși rămâne atrăgător pe dinafară, de-a lungul timpului, se deteriorează pe interior, ceea ce se vede într-un tablou pe care îl ține încuiat în camera lui. În cele din urmă, tabloul arată portretul unui monstru.”

”Ne ucideau trupurile, dar ne corupeau și sufletele, furând cea mai prețioasă parte a noastră, umanitatea noastră.” 

”... demonii atrag alți demoni.” 

” Sunt în iadul acesta de două luni și am învățat să nu mai am așteptări, să încerc să mă bucur de fiecare zi și să nu mă mai gândesc la ziua de mâine. Sugerez un act de rebeliune. Haideți să sărbătorim Crăciunul!”

”... cea mai bună hrană pentru suflet este speranța.” 

”Existența noastră se sfârșește atunci când nu mai e nimeni în lume capabil să ne iubească.”

”Răul e mult mai mare decât un comportament antisocial sau o deficiență psihologică. Mai presus de orice, e o lipsă de iubire față de sine și față de ceilalți.” 

”Toate ființele umane sunt de neînlocuit, au o valoare infinită  și nimic nu poate înlocui o viață luată. În acea noapte sărbătoream viața, nașterea copilului Iisus, dar mulți copii trebuiau să moară, sacrificați flăcărilor urei și răului. Mi-am lăsat capul în jos și m-am gândit la mesajul din iesle: ”Slavă Domnului din ceruri, și pe pământ pace și bunăvoință între oameni.””

” Când cortina va cădea din nou, Auschwitz-ul va continua să-și scrie povestea de teroare și răutate, dar noi vom fi devenit suflete în purgatoriu, bântuind zidurile castelului lui Hamlet, chiar dacă vom fi incapabili să avertizăm pe cineva despre crimele comise împotriva țiganilor.”

Cronologia lagărului țiganilor din Auschwitz 

1942 - 16 decembrie. Heinrich Hlimmler, comandantul SS al Reich-ului, semnează decretul pentru încarcerarea țiganilor în teritoriul ocupat de naziști și pentru crearea unui lagăr pentru țigani în Auschwitz.

1943 - 1 februarie. Lagărul pentru țigani din Auschwitz se deschide oficial, chiar dacă acolo erau deja țigani închiși pentru infracțiuni de drept comun.

- 26 februarie. Primii țigani sosesc în lagărul de exterminare.

- Martie. Sosesc 33 de transporturi cu 11.339 etnici țigani.

- 23 martie. Aproximativ 1700 de bărbați, femei și copii sunt exterminați după sosirea la Auschwitz pentru a controla răspândirea tifosului.

- Aprilie. Sosesc încă 2.667 de etnici țigani.

- Mai. Dr. Josef Mengele sosește la Auschwitz ca medic al lagărului țiganilor.

- Mai. Alți 2014 prizonieri sosesc în lagărul țiganilor. Se înființează grădinița din lagărul țiganilor.

- 25 mai. Mengele ordonă asasinarea a 507 bărbați și 528 femei pentru a evita o nouă epidemie de tifos.

1944 - 15 aprilie. Aproximativ 884 bărbați și 437 de femei sunt transferați în Buchenwald și Ravensbruck.

- 16 mai. Prizonierii lagărului țiganilor se împotrivesc exterminării lor cu atât de multă forță că încercarea de a-i elimina e oprită.

- 23 mai. Alți 1500 prizonieri sunt transferați în alte lagăre.

- 21 iulie. Ultimii țigani sosesc în lagărul țiganilor.

- 2 august. Aproximativ 1408 prizonieri sunt trimiși în alte lagăre. Restul, 1897 de bărbați, femei și copii sunt uciși în camera de gazare din Birkenau.

- 9 noiembrie. 100 de noi prizonieri țigani sunt transferați în lagărul Natzweiler pentru experimente legate de tifos.

1945 - 27 ianuarie. Sovieticii eliberează cei 7600 de prizonieri rămași în Auschwitz.

1947 - primul proces al Auschwitz-ului, în Cracovia, Polonia. Aproximativ 40 de foști ofițeri SS și soldați sunt condamnați și unii sunt spănzurați.

1963 - Al doilea proces al Auschwitz-ului, în Frankfurt. 22 de naziști sunt judecați și 17 sunt condamnați.

Never Again - Lagărul Auschwitz-Birkenau

** Înscriu postarea în tabelul cu Citate favorite, găzduit de Suzana. 

Zi frumoasă să aveți!

Față de pernă croșetată!

 Azi de imineață când am schimbat lenjeria la pat, am dat peste o față de pernă, pe care am croșetat-o acum câțiva ani, care se menține âncă bine, după atâtea spălări și vreau să vi-o arăt și vouă!

Am lucrat-o după schema de mai jos. Schema am descărcat-o de pe crochet.about.com, nu știu dacă mai există site-ul (aveți linkul complet în poză), deoarece eu am descărcat schema și am lucrat după ea, mi-am notat rândurile și le-am colorat, pentru că sărisem din ele și a trebuit să desfac lucrul.

Am lucrat cu piciorușe duble după schemă, apoi dintr-un material satin verde am confecționat fața de pernă, de care am cusut apoi modelul croșetat. iar mai jos aveți lucrarea finală:

Nu mai știu cât timp mi-a luat să o croșetez, dar nu a fost puțin, deoarece atunci când trebuia să desfac din cauză că săream vreun rând mă supăram și vreo două zile nu mai făceam nimic la ea.😂 Nu cred că mai am perna pentru care am lucrat fața de pernă, acum am una mai măricică (sau pufoasă), se vede din poze că o cam strânge.

Când am reușit să o termin am fost foarte mândră de mine și o satisfacție de nedescris! Alte lucruri croșetate de mine găsiți pe pagina Croșeta Magică.

Sper să vă placă! O seară frumoasă să aveți!