Pietre pictate

Am o perioadă foarte plină, nu am mai avut activitate în online, am intrat doar să citesc articolele de pe blogurile pe care le urmăresc.

În timpul liber am pictat pietre, mi-am făcut, singură, o rochie (dintr-un material pe care l-am primit acum mulți ani),am privit seriale pe Netflix și m-am plimbat!

Am terminat de văzut serialul Mindhunter, un serial foarte interesant, doi agenți FBI, la sfârșitul anilor 70 dezvoltă criminalistica prin abordarea psihologică a crimei intervievând criminali în serie. Acum am început să vizionez Alienistul!

Rochia pe care am făcut-o am croit-o după acest TUTORIAL, este o rochie simplă, iar materialul pe care l-am folosit este perfect pentru vară.

Pietricelele pictate le-am făcut cadou, doar pe Grinch l-am păstrat. Îți voi povesti, pe scurt, cum le-am făcut.

Pe unele pietre, ca de exemplu piatra din care l-am făcut pe Grinch, am făcut o schiță cu creionul, după ce am curățat piatra în prealabil. Celelalte le-am pictat pur și simplu, cu acrilice, fără a avea un plan înainte, cum am simțit eu. După ce le-am pictat le-am aplicat și un strat de lac.

La Grinch am folosit, în plus, un dop de plastic, un dop de plută de la vin, în care am scobit un ”șanț” pe mijloc, în care am fixat piatra, apoi dopul de plută,l-am introdus în cel de plastic. Am folosit un ciucuraș roșu de la șnurul de mărțișor și papionul de la zgarda mâțului.

După ce am făcut schița cu creionul am pictat piatra cu acrilice (culoare: roșu, alb, verde, galben, ocru și negru). După ce s-a uscat culoarea am dat un strat de lac. Apoi voiam să stea ”în picioare” și mi-a venit ideea cu dopurile!

Sper să îți placă pietricelele pictate și rochița mea! 

Piatra mea preferată este Grinch, după cum ți-ai dat seama! Să ai o duminică frumoasă!

Tabloul cu flori - lucrare câștigătoare!

 În iunie, la câteva zile după ce am postat icoanele mele pictate pe sticlă împreună cu tabloul cu flori, m-am înscris la concursul Pepsi Space. Eram foarte încântată că reușisem să pictez pe sticlă, încât am vrut să știe toată lumea 😂, așa că am înscris lucrarea în concurs.

Nu m-am înscris în acest concurs cu gândul să câștig ceva, sincer, credeam că nici nu o vor accepta în concurs, cum vă spuneam la început, eram foarte fericită că reușisem să pictez un tablou și voiam doar să vadă lumea că pot și eu, chiar dacă nu am talent!😂
Când am primit e-mail cu subiectul: Pepsi Space – lucrarea ta castigatoare!, am fost foarte surprinsă și m-am bucurat foarte mult!

A fost o surpriză foarte plăcută, bluza Pepsi Space este chiar drăguță și materialul este unul calitativ! Este cam grosuță pentru vară, dar merge purtată la începutul toamnei sau primăvara când temperaturile nu sunt prea scăzute!

Îți doresc un sfărșit de săptămână cât mai frumos!

Băiatul cu pijamale în dungi - John Boyne

 Este povestea băiețelului Bruno care nu înțelege de ce trebuie să se mute din casa lui frumoasă cu 5 etaje din Berlin în casa cu doar 3 etaje de la Out With, fără prieteni, fără niciun copil cu care să se poată juca,fără bunici.

De la fereastra camerei sale vede ceva foarte ciudat pentru el, foarte mulți oameni si copii care sunt îmbrăcați cu pijamale în dungi se află de partea cealaltă a unui gard de sârmă ghimpată care îi despărțea de casa lor. Cum el își dorea să se facă explorator pleacă să cerceteze zona de-a lungul gardului în speranța de a-și găsi un prieten sau pe cineva cu care să se joace.

Își găsește un prieten pe care îl vizitează regulat și căruia îi aduce mancare, însă ascunde acest lucru familiei sale.

Nu mi-a plăcut această carte foarte mult, dar am apreciat mesajul pe care il transmite și finalul care e tulburator.

”Nu provoca răul gândindu-te că e mai dureros decât e în realitate.”

După ce am citit cartea am urmărit și filmul care respectă cât de cât cartea. Nici filmul nu mi-a plăcut foarte mult:

Puzzle Clementoni - Machu Picchu (69x50 cm)

 Machu Picchu este orașul pierdut al incașilor, un oraș-templu din secolul al XV-lea d. Hr. și a fost descoperit, de arheologul Hiram Bingham, în Cuzco din Peru, într-un loc din cele mai greu accesibile locuri din Anzi.

Machu Picchu se află în Peru la o altitudine de 2.430 metri deasupra nivelului mării. Incașii au construit această cetate în jurul anului 1450, dar au abandonat-o un secol mai târziu din cauza cuceririlor spaniole.

Machu Picchu se situează pe o culme de munte la 450 de metri deasupra fluviului Urubamba, afluent al Amazonului. Întregul complex se întinde pe 32.500 de hectare, însă zona construită, care cuprinde 172 de locuinţe, este concentrată pe un platou ce măsoară 530 de metri în lungime şi 200 de metri în lăţime, înconjurat de terase destinate agriculturii. Se crede că aproximativ 1.000 de oameni au locuit în acest vechi oraş incaş, construit în secolul al XV-lea.

Puzzle-ul l-am luat de la second-hand și are dimensiunea de 69x50 cm, 1000 piese. L-am făcut destul de greu, în casă nu se deosebeau culorile bine, așa că mă tot căram cu el de colo-colo. Azi dimineață am reușit să-l termin și ți-l arăt tocmai acum, pentru că azi am fost ocupată să fac bulionul😅.

Cutia puzzle-ului!

Am avut și ajutoare, după disponibilitatea fiecăruia, au fost zile când au fost disponibili în același timp, dar dacă le acceptam ajutorul, în același, timp nu mai terminam nici la Crăciun puzzle-ul.

Am început cu marginile, apoi cu partea de jos, deși este mai complicat decât puzzle-ul  Marlene Dietrich, l-am montat mai repede...câteva zile, în timpul liber (una-două ore), Marlene mi-a luat câteva săptămâni.

Imagini din diferite zile!

Nu am încă o ramă, dar voi căuta mâine când ies cu prietena mea în parc și gură-cască prin magazine. L-am montat pe două bucăți de carton pe care le-am lipit cu scoci. Îmi place foarte mult cum se vede montat. 

Trebuie neapărat să iau o ramă pentru el.

Mai am un puzzle cu o pictură celebră, dar nu știu când mă voi apuca de el. 

Până atunci, îți doresc o duminică frumoasă și relaxantă! Iar în acest moment ”Noapte bună”!

Înscriu această postare în Clubul de Puzzle găzduit de Niko pe blogul ei ”Explorator prin viață” unde poți admira și puzzle-urile celorlalți membri din club.

Fapte, nu vorbe!

Imagine de Kasia de la Pixabay

 Într-o zi, s-au întâlnit într-o bibliotecă trei creștini. Impresionați de frumusețea cărților pe care le citeau, nici nu au observat când a trecut ziua și s-a făcut seară. Când doar ei mai rămăseseră în bibliotecă, au început o discuție aprinsă despre ceea ce citiseră în acea zi.

Deodată, lumina s-a stins și au rămas cufundați în întuneric. Atunci, unul dintre ei a zis:

- Hai să ne rugăm. Să spunem fiecare ”Tatăl nostru” și poate Dumnezeu se va îndura de cel care se roagă mai frumos și lumina se va aprinde. Ceilalți doi au fost imediat de acord.

Primul a începu să se roage. Rugaciunea sa a fost foarte frumos  spusă, dar camera a rămas în continuare cufundată în întuneric. Atunci, s-a rugat și al doilea. Rugăciunea lui a impresionat prin cuvintele care veneau din suflet, spuse cu multă evlavie, dar lumina a rămas tot stinsă. În sfârșit, a venit și rândul celui de-al treilea creștin și a început să-și spună rugăciunea. În timp ce-și rostea cuvintele cu smerenie, liniștit și cu grijă, s-a ridicat de la masa unde se aflau cu toții, a plecat încet, pe bâjbâite spre ieșire, a găsit tabloul electric, a schimbat siguranța, care se arsese și s-a întors. Încheindu-și rugăciunea cu expresia liturgică ”Amin”, întreaga încăpere a fost inundată de lumină. Apropiindu-se de prietenii săi nedumeriți, le spune aratându-le Biblia de pe masă:

- Mai devreme, citeam din sfânta scriptură. Când s-a stins lumina eram la versetul care spune: ”Mântuirea și rugăciunea nu stau în vorbe.”

Am găsit această pildă creștină în Calendarul religios 2023, publicat de Alias publishing, la fila 10 iulie 2023 și am zis să o împărtășesc cu tine, prieten drag, pentru că mie mi-a plăcut foarte mult! Sper că și ție îți place!

Îți doresc o seară liniștită și un sfârșit de săptămână cât mai frumos!

Pe curând!

Limba Soacrei - Opuntia humifusa - MFC!

 

Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen.

Furcoricică!

 Bună seara, om frumos!

Nici nu știu când a trecut timpul....nu degeaba se spune că ne aflăm în secolul vitezei! A trecut timpul și am cam rămas în urmă cu activitățile la care m-am înhămat la începutul anului! 

Am constatat că am rămas în urmă la maratonul de citit și că mai am 12 cărți de citit să-l finalizez! Așa că am ales ca relaxare cititul și am terminat trei cărți în săptămâna care tocmai a trecut, urmează să postez și recenziile, pentru că azi trebuie să vă arăt și să vă povestesc despre furcoricica mea (furco de la furculiță și ricică de la floricică)😂

Furcoricica mea este foarte ușor de făcut, e cam petrecută (are doar 4 petale, restul i-au căzut - a se citi că nu am mai avut furculițe). A răsărit din patru furculițe, trei cu cozile tăiate și una întreagă, puțină culoare (mov și verde), o mărgică și o plasă de la o rochie veche de mireasă.

În poză doar furculițele, că aproape uitasem să le pozez și pe ele!!!

După ce am tăiat cozile celor trei furculițe cu ajutorul unui cuțit, le-am lipit cu silicon, am pus plasa în mijloc (inițial am vrut să pun o mărgea mai mare, dar m-am răzgândit!) am lipit și o inimioară verde (mărgea), de la o brățară care mi s-a rupt, tot în mijloc. Și gata...furcoricica mea! Ce zici ? E frumoasă?

Am uitat să îți povestesc despre culoare, la fel cum uitasem să colorez furcoricica mea. După ce am lipit totul, am constatat că uitasem să le colorez. Nu mai puteam să folosesc acrilice sau tempera pentru că se murdărea plasa, așa că mi-a venit ideea să folosesc creioane colorate. Am folosit mov și verde, dar în poze ,din cauza luminii, pare roz.

Înscriu repede postarea în tabelul transformărilor creative,găzduit de Explorator prin viață, la tema cu numărul trei și te las pentru că, dacă tot stau rău cu timpul, am zis să mă pun și mai rău, și m-am înscris în Tabăra Virtuală ”Vorbește Brandul” și deja am o temă de făcut!

O seară cât mai frumoasă și mai liniștită să ai!