Toamna se numără ....bloggeri!

Azi, 1 septembrie, odată cu venirea toamnei s-au deschis și înscrierile la cea mai antrenantă competiție din blogosfera românească - Jurnal de blog explorator. 

Toamna este anotimpul tranziției și echilibrului, dar și momentul când se numără bobocii, pardon, bloggeri: nu contează că ești blogger începător sau experimentat, ai nevoie doar de creativitate, inspirație și poftă de scris.

Sursă foto: SuperBlog

 La această competiție toți suntem câștigători, chiar dacă nu câștigi marele premiu sau premiile dorite, câștigi experiență învățând lucruri noi, îți testezi și dezvolți abilitățile, cunoști oameni faini și branduri interesante!

Probele și sponsorii vor fi dezvăluite pe 1 octombrie. Dacă vrei să fii finalist e musai să participi la toate probele, dacă nu, poți participa doar la probele cu care rezonezi.

Prin această postare te anunț că mă îmbarc în expediția SuperBlog și m-aș bucura dacă m-ai însoți și tu! De data aceasta mi-am propus, și sper ca timpul să fie de partea mea, să fiu finalistă și să ocup unul dintre primele 10 locuri!

Ce zici? Mergem împreună în SuperAventură?

Să ai o toamnă minunată!

________________________________________________________

Spring SuperBlog 2023:

🌞 Sejur pe litoral: superbloggerii au (re)venit la Hotel Opal

🌞 Clasament final Spring SuperBlog 2023

Storytelling - SuperBlog 2022:

🕮 Despre SuperBlog 2022-Storytelling

Reflexii în oglindă din tren!

În 2020 am călătorit mult cu trenul, nu era aglomerat, era liniște, puteai să dormi, să mergi la toaletă când doreai, cred că acestea sunt avantajele de a călătorii cu trenul în comparație cu mașina, chiar dacă am făcut cu o oră mai mult decât am fi făcut cu mașina!

Eu și prietena mea ne propusesem să vizităm toate obiectivele turistice din județul Vâlcea, bineînțeles că nu am reușit, dar am vizitat suficiente locuri superbe, unde ne-am umplut cu energie pozitivă și ne-am încărcat bateriile.

În filmarea scurtă din tren se văd munții oglindiți în râul Olt, mi s-a părut potrivită pentru joculețul lui Carmen, așa că am împărtășit-o cu tine, cititorul meu drag.💖
 

Înscriu postarea în tabelul găzduit de Carmen la rubrica Reflexii în oglindă :

Recomandarea sună așa: "Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi și cea retrovizoare).

Herculane - Parcul Național Domogled - Valea Cernei! - MFC

 Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen.

________________________________

***Programe de editat online pe care le folosesc:

- Ezgif - creare gif/avatar etc +editare.

- PhotoRetrica -creez colaje.

- Canva 

1877: Portretul unei iubiri desăvârșite - Marius Albert Neguț

 Descrierea cărții:

Domnița Ileana de la Rucăr și roșiorul Mihai Anastasescu se îndrăgostesc chiar în pragul Războiului de Independență. Iubirea lor arde etapele, chiar sub ochii vigilenți ai părinților boieri de viță veche și ai unei dădace care le colorează cu melița ei de țărancă hâtră povestea romantică. Ritualuri vechi, modă proaspăt sosită de la Paris, emoții dintotdeauna, jupânese agitate și riscante partide de vânătoare se succed într-un ritm amețitor, creând una dintre cele mai frumoase și simpatice imagini ale unui cuplu sortit să rămână veșnic împreună. Apoi vine războiul, un tăvălug care-i forțează pe cei doi să creeze istorie: el prin curaj pe câmpul de bătălie, ea prin determinare pe frontul de acasă, unde se oferă să fie soră de caritate în spitale. O documentare atentă e prezentă în aceste pagini, străbătute și de personaje reale, ca Principele Carol și Doamna Elisabeta. Zăpada se înroșește dincolo de Dunăre, iar despărțirea celor doi tineri devine din ce în ce mai greu de îndurat, până când, sfidând riscurile, domnița aleargă spre alesul ei. Iar soarta intervine...

O minunată poveste de dragoste și război, cu o întorsătură care ar înmuia inimile fanilor Dianei Gabaldon

1877: Portretul unei iubiri desăvârșite - Marius Albert Neguț
poză din arhiva personală

Ileana și Mihai se îndrăgostesc la prima vedere și hotărăsc să se căsătorească. Războiul de Independență bătea la ușă, așa că Mihai plecă la război la scurt timp după ce se căsătoresc.

Doica Maria deși la început mi s-a părut amuzantă până la final devenise enervantă.
În schimb mi-au plăcut foarte mult poeziile pe care Mihai le scria Ilenei.
Finalul...hmmm...nu știu ce să zic. Nu cred că există o așa dragoste: să te îndrăgostești de la prima privire, apoi căsătorie și să fii gata să si mori pentru persoana de care ești îndrăgostit.
De aceea prefer romanele thriller - horror pentru că sunt mai realiste, cele de dragoste sunt exagerate rău.În schimb, mi-a plăcut foarte mult Cerberus scrisă de acest autor.

Pentru iubitorii de romane istorice cred că este o carte foarte bună, eu însă nu am rezonat cu ea.

O zi de luni frumoasă și o săptămână productivă să ai!

Pietre pictate

Am o perioadă foarte plină, nu am mai avut activitate în online, am intrat doar să citesc articolele de pe blogurile pe care le urmăresc.

În timpul liber am pictat pietre, mi-am făcut, singură, o rochie (dintr-un material pe care l-am primit acum mulți ani),am privit seriale pe Netflix și m-am plimbat!

Am terminat de văzut serialul Mindhunter, un serial foarte interesant, doi agenți FBI, la sfârșitul anilor 70 dezvoltă criminalistica prin abordarea psihologică a crimei intervievând criminali în serie. Acum am început să vizionez Alienistul!

Rochia pe care am făcut-o am croit-o după acest TUTORIAL, este o rochie simplă, iar materialul pe care l-am folosit este perfect pentru vară.

Pietricelele pictate le-am făcut cadou, doar pe Grinch l-am păstrat. Îți voi povesti, pe scurt, cum le-am făcut.

Pe unele pietre, ca de exemplu piatra din care l-am făcut pe Grinch, am făcut o schiță cu creionul, după ce am curățat piatra în prealabil. Celelalte le-am pictat pur și simplu, cu acrilice, fără a avea un plan înainte, cum am simțit eu. După ce le-am pictat le-am aplicat și un strat de lac.

La Grinch am folosit, în plus, un dop de plastic, un dop de plută de la vin, în care am scobit un ”șanț” pe mijloc, în care am fixat piatra, apoi dopul de plută,l-am introdus în cel de plastic. Am folosit un ciucuraș roșu de la șnurul de mărțișor și papionul de la zgarda mâțului.

După ce am făcut schița cu creionul am pictat piatra cu acrilice (culoare: roșu, alb, verde, galben, ocru și negru). După ce s-a uscat culoarea am dat un strat de lac. Apoi voiam să stea ”în picioare” și mi-a venit ideea cu dopurile!

Sper să îți placă pietricelele pictate și rochița mea! 

Piatra mea preferată este Grinch, după cum ți-ai dat seama! Să ai o duminică frumoasă!

Tabloul cu flori - lucrare câștigătoare!

 În iunie, la câteva zile după ce am postat icoanele mele pictate pe sticlă împreună cu tabloul cu flori, m-am înscris la concursul Pepsi Space. Eram foarte încântată că reușisem să pictez pe sticlă, încât am vrut să știe toată lumea 😂, așa că am înscris lucrarea în concurs.

Nu m-am înscris în acest concurs cu gândul să câștig ceva, sincer, credeam că nici nu o vor accepta în concurs, cum vă spuneam la început, eram foarte fericită că reușisem să pictez un tablou și voiam doar să vadă lumea că pot și eu, chiar dacă nu am talent!😂
Când am primit e-mail cu subiectul: Pepsi Space – lucrarea ta castigatoare!, am fost foarte surprinsă și m-am bucurat foarte mult!

A fost o surpriză foarte plăcută, bluza Pepsi Space este chiar drăguță și materialul este unul calitativ! Este cam grosuță pentru vară, dar merge purtată la începutul toamnei sau primăvara când temperaturile nu sunt prea scăzute!

Îți doresc un sfărșit de săptămână cât mai frumos!

Băiatul cu pijamale în dungi - John Boyne

 Este povestea băiețelului Bruno care nu înțelege de ce trebuie să se mute din casa lui frumoasă cu 5 etaje din Berlin în casa cu doar 3 etaje de la Out With, fără prieteni, fără niciun copil cu care să se poată juca,fără bunici.

De la fereastra camerei sale vede ceva foarte ciudat pentru el, foarte mulți oameni si copii care sunt îmbrăcați cu pijamale în dungi se află de partea cealaltă a unui gard de sârmă ghimpată care îi despărțea de casa lor. Cum el își dorea să se facă explorator pleacă să cerceteze zona de-a lungul gardului în speranța de a-și găsi un prieten sau pe cineva cu care să se joace.

Își găsește un prieten pe care îl vizitează regulat și căruia îi aduce mancare, însă ascunde acest lucru familiei sale.

Nu mi-a plăcut această carte foarte mult, dar am apreciat mesajul pe care il transmite și finalul care e tulburator.

”Nu provoca răul gândindu-te că e mai dureros decât e în realitate.”

După ce am citit cartea am urmărit și filmul care respectă cât de cât cartea. Nici filmul nu mi-a plăcut foarte mult: