luni, 2 octombrie 2023

Premiu ”Trăiesc din Scris pe Bune"

 Pe 21 septembrie s-a încheiat experiența ”Trăiesc din Scris pe Bune" , program gratuit la care m-am înscris și am anunțat în Povestea Mea

La sfârșitul programului, pe lângă alte informații valoroase, am rezolvat și dilema: ”dacă fac bine ceea ce fac și cum aș putea să fac mai bine?” Iar dacă vrei să te perfecționezi, cheia pentru rezultate bune este antrenamentul constant.

După fiecare curs, am avut temă pentru acasă, eu am reușit să-mi fac temele, iar Ion Cataragă, și-a rupt din timpul lui valoros și mi-a trimis feedback la fiecare temă, astfel am înțeles mult mai bine ce trebuie să îmbunătățesc pentru a-mi perfecționa scrisul. Și pe aceată cale vreau să-i foarte mulțumesc.

La finalizarea programului ne-a felicitat, iar cei care ne-am implicat activ în programul gratuit am fost premiați. M-am bucurat foarte tare când m-am văzut pe lista premianților (m-am simțit ca la final de an, la școală😊), a fost o surpriză plăcută.

Au fost patru premii diferite, iar premiul câștigat de mine  a constat în două cărți (alese de mine) din partea Editurii StoryCraft.

Mi-am ales o carte Fantasy-comedie și una horror


Azi au ajuns cărțile la mine și m-am grăbit să le pozez, direct din cutie, și să ți le arăt și ție.

Nu știam această editură, dar am aflat că este o editură care publică DOAR autori români și are ca misiune să ridice nivelul pieței de carte din România

După ce voi citi cărțile, voi reveni cu o recenzie pentru fiecare, până atunci îți doresc numai bine! Pe curând!

duminică, 1 octombrie 2023

Casa Nicolae Romanescu - Tur ghidat

 Sâmbătă, 30 septembrie, am participat la un tur ghidat în Casa Nicolae Romanescu, tur care a coincis cu aniversarea a ”120 de ani de la inaugurarea Parcului Nicolae Romanescu”. Daniela Ilie, ghidul nostru, președinte al Asociației Monumente Oltenia, ne-a purtat pe firul istoriei, povestindu-ne despre familia și casa Romanescu. Turul s-a terminat la fix când parada Costumelor de epocă se apropia de casa renumitului om politic Nicolae P. Romanescu, așa că am ieșit în stradă să salutăm și să ne alăturăm alaiul până în Parcul care reprezintă mărturia dragostei pe care a purtat-o în suflet Nicolae, față de orașul său.

Casa Nicolae Romanescu este monument istoric, care datează din 1833 și s-a extins în 1872 și 1903, iar din 1974 este cunoscută drept Casa Universitarilor, locul unde se desfășoară activități cultural-științifice, organizate de cadrele didactice de la Universitatea din Craiova.

Portretul lui Nicolae și al Luciei Romanescu
Eu îți voi povesti pe scurt despre familia Romanescu și dacă reușesc să îți stârnesc curiozitatea îți las linkul către întreaga poveste a familiei și a Casei Nicolae Romanescu - http://www.monumenteoltenia.ro/casa-nicolae-romanescu-craiova/.
Povestea familiei începe undeva în secolul al XV-lea, își are obârșia în județul Gorj, moșia Romaneștilor. 
Însă nouă ni s-a povestit despre istoria mai recentă a familiei: Bunicul lui Nicolae, care se numea Ioniță a fost pandur în oastea lui Tudor Vladimirescu, iar în 1821 este ucis de turci la Drăgășani. Soția lui, însărcinată fiind, fuge de acolo și se mută la Craiova, într-o casă micuță cu trei odăi, lângă Biserica Mântuleasa, adică fix în locul unde se află azi Casa Monument Istoric.
Nu se mută singură, ci împreună cu cei doi copii ai săi - Petrache și Catinca - iar la scurt timp naște și al treilea copil - Costache.
Cei doi băieți se dovedesc a fi elevi studioși, primesc burse de merit și cresc pe lângă marile personalități ale orașului, din acea vreme, fac parte din generația pașoptistă, fiind mânați de aceleași imbolduri patriotice și revoluționare ca tatăl lor.
Petrache se căsătorește cu Măriuța Moscu, care începe să decoreze și să mobileze casa după propriile gusturi. Prima modificare și extindere a casei este făcută de Măriuța între 1860-1870, după exilul lui Petrache în casă au rămas soția și cei doi copii ai săi - Ecaterina și Nicolae.
În anii 1890-1892 casa a fost amenajată și decorată după planurile unui arhitect austriac, chiar înainte de căsătoria lui Nicolae cu Lucia Fălcoianu.
În 1894 lămpile cu gaz au fost înlocuite cu candelabre din bronz aurit. Printre oamenii celebrii care au fost găzduiți de familia Romanescu se numără: Regina Elisabeta, Take Ionescu, Alexandru Macedonski, George Enescu, Nicolae Iorga și mulți alții.

Fotografie de grup în curtea casei!
Fotograf Daniel Botea
Nicolae Romanescu (18 februarie 1855 - 31 august 1931) era un colecționar și bibliofil, astfel că la sfârșitul secolului al XIX-lea , casa devine o adevărată galerie de artă. În 1903 apelează la arhitectul Ion Berindei pentru modernizarea casei moștenite de la bunica sa.
Fotografie de grup în interiorul casei!
Fotograf Daniel Botea

Sobele și tavanele s-au păstrat din acea perioadă și le poți admira în pozele de mai jos sau în albumul meu de pe Facebook.



Nicolae a avut 6 copii - o singură fiică care s-a nascut cu o malformație - dextrocardie și a decedat și cinci băieți. În Primul Război Mondial a murit primul născut, Ionel, pasionat de aviație, care a fost și favoritul familiei. După moartea lui, nici Lucia și nici Nicolae, nu au mai fost la fel, relația lor degradându-se.

Nicolae a fost primar al Craiovei în 1898, 1901-1905, 1914-1916, 1929 și a contribuit la modernizarea orașului prin lucrări edilitar-gospodărești, a demarat unul dintre cele mai mari proiecte românești de amenajări de parcuri și grădini - astfel ia naștere parcul care îi poartă numele.În 1885 a întemeiat o Şcoală de menaj la Craiova, iar în 1901 a introdus cel dintâi atelier-şcoală din ţară. A ctitorit parcul din Craiova, proiectat de arhitectul peisagist francez E. Redont. Proiectul a primit Medalia de Aur la Expoziţia de la Paris din 1900. Parcul a fost inaugurat în 1903 în prezenţa Regelui României, Carol I, a principelui Ferdinand, a primului ministru Dimitrie Sturza, a prefectului de Dolj, Iulian C. Vrăbiescu şi a sa.

 Nicolae Romanescu a iubit Craiova ”ca pe o mamă, aș putea zice ca pe o iubită, ca pe o promisă, pe care am dori să o vedem cât mai fericită, să o ridicăm cât mai sus. Să ne ajute Dumnezeu ca, în unire și armonie, să muncim pentru binele orașului nostru.” și  hotărăște să doneze averea orașului Craiovei, însă Lucia nu este de acord, deoarece avea patru copii cărora dorea să le asigure un viitor, așa că divorțează și o parte din avere îi revine ca drept, prin divorț.

La 31 august 1931 Nicolae moare și lasă cu limbă de moarte să fie transportat cu carul tras de boi, sicriul să fie acoperit cu flori mov (culoarea lui preferată), iar fetele și băieții care însoțesc cortegiul funerar să poarte costume tradiționale și să fie îngropat în picioare pentru a putea veghea asupra orașului pe care l-a iubit atât de mult. Nu a fost îngropat în picioare așa cum el a dorit, dar fiul său a fost de acord, în 1978, cu înhumarea osemintelor tatălui său în domul belvedere de unde veghează, așa cum și-a dorit, asupra bunului mers al lucrurilor în Craiova.

Aniversarea a 120 de ani de la inaugurarea Parcului Romanescu m-a transportat în trecut. Domnițe îmbracate cu rochii elegante și domni sobri în costum și cu joben , mașinile și caleștile trase de cai din acea epocă m-au făcut să trăiesc pentru câteva ore în acea poveste, din acea perioadă.

fotografie din arhiva personală

În parc au avut loc mai multe evenimente cum ar fi expoziții de modă din perioada 1900-1914, expoziții de picturi, antichități, schițe ale parcului și fotocopii ale documentelor originale, în Casa Bibescu a fost expusă medalia de aur luată la expoziția din Paris din 1900.
fotografie din arhiva personală

fotografie din arhiva personală

fotografie din arhiva personală

fotografie din arhiva personală

fotografie din arhiva personală

fotografie din arhiva personală

M-am bucurat foarte tare că am reușit să particip atât la aniversare cât și la turul ghidat în Casa Nicolae Romanescu, să stau pe același loc unde Regina Elisabeta își bea ceaiul și să merg pentru câteva minute prin camerele unde familia Romanescu trăia odată.
Pentru istoria detaliată nu uita să accesezi linkul Asociației Monumente Oltenia, tot pe pagina asociației poți solicita un tur ghidat, iar pentru a vedea pozele pe care eu le-am făcut cu aceste ocazii (sunt prea multe pentru a le publica în articol, și așa mi-a fost destul de greu să aleg), accesează linkurile din articol, care duc la albumele publice de pe profilul meu de Facebook ( le poți vedea fără a avea cont).
O duminică de poveste îți doresc!

joi, 28 septembrie 2023

Zăpezile de altădată - de Dumitru Solomon - TEATRU

Joia trecută am avut degustare de vinuri, joia aceasta am mers la teatru! Despre această piesă am aflat de la prietenii mei degustători de vinuri, la un pahar de Inspiro, și mi s-a părut interesantă din ce povesteau ei, așa că am urmărit programul teatrului să văd când va fi jucată iar....și acum este rândul meu, să-ți povestesc despre ea.
Sursa: Teatru Național Marin Sorescu, Craiova

Sinopsis:

Spectacolul „Zăpezile de altădată“, regia Mircea Cornișteanu, după piesa cu titlu omonim de Dumitru Solomon (1932-2003), este un succes de casă garantat: experiența regizorului (a mai montat de câteva ori acest text) și scriitura suplă, inteligentă a lui Dumitru Solomon conduc la o rețetă infailibilă. El (Adrian Andone), avansează impetuos și romanțios în teritoriile iubirii carnale încercând să o amețească pe Ea (Cerasela Iosifescu), într-o patetică dezlănțuire a amorului curtenitor, cu inflexiuni băștinașe. El vrea sărutul pasional, Ea presimte fiorul inimii zburdalnice: „oare de ce iubirea doare?” Prea tânăr ca să mai aibă nevoie de alte calități, El înșiră platitudini, truisme, fantezii cosmice („te iubesc nesfârșit, cât Universul, cât Timpul”) în vremea ce Ea, mefientă încă, vrea doar să fie iubită „îngrozitor de mult”. Rică și Zița nu sunt prea departe, doar în secolul XIX…

Până și Dolphis, statuia din piață sub care ei se cunosc, este revoltată de atâta logoree amoroasă și ușurătate a ființei – prinde viaţă pentru a coborî de pe soclu să le tragă un perdaf amorezilor amețiți de iubire și grandilocvență; viața nu e poezie, chiar dacă poate fi vis. Din acest vis se vor trezi în timp, când rutina își instalează dispozitivul ucigător. Iubirea se transformă în căsnicie.

Patul conjugal devenit teren de luptă va dezvălui publicului ceea ce știm (aproape) cu toții: Dragostea nu durează decât 3 ani (după formula lui Beigbeder, pe care Solomon o știa primul), uneori nici atâta.

Poză din arhiva personală

Părerea mea: 

Titlul piesei ”Zăpezile de altădată” reprezintă un vers din ”Balada doamnelor din alte vremuri” a celebrului poet Francois Villon. Piesa plină de umor, spumoasă prezintă monotonia dintr-o căsnicie obișnuită.
Piesa începe într-un decor simplu, cu un El (CĂTĂLIN-MIHAI MICULEASA) și o EA (COSTINELA UNGUREANU) în parc, noaptea. EL debitează banalități și tâmpenii doar ca să îi fure un sărut fetei, o iubește ”cât tot Universul”, iar statuia Dolphis nu mai rezistă și coboară revoltată de pe soclu intervenind în discuția celor doi, încercând să-i trezească la realitate.

Partea a doua a spectacolului arată cum timpul le ruinează visele și le transformă în scrum. Ea vine de la un spectacol de teatru, la care fusese cu mama ei, și vrea să rezolve cu soțul ei o problemă care ”nu suferă amânare” chiar în toiul nopții când soțul ei dormea. Se îmbracă sexy, încercă să-l facă gelos pe soț, pentru a reaprinde dragostea de acum două decenii.
În final apare și statuia care îi întreabă: ”Vedeți că am avut dreptate?”
Chiar dacă a fost o comedie, monotonia se instalează dacă nu ai grijă de căsnicia ta. Trebuie din când în când condimentată!
Am stat în primul rând, am fost atât de aproape de actori și mi-a plăcut foarte mult cum au jucat! Abia aștept să-i revăd (pe unii dintre ei), vinerea viitoare, în piesa Avarul de Moliere.
Vă recomand această piesă! O piesă excelent jucată și pusă în scenă despre iubirea din viața reală!

 
  • DISTRIBUȚIA:
  • CERASELA IOSIFESCU
  • ADRIAN ANDONE
  • COSTINELA UNGUREANU
  • CĂTĂLIN-MIHAI MICULEASA
  • RALUCA PĂUN
  • NICOLAE VICOL
  • COSMIN RĂDESCU
  • Scenografie: Puiu Antemir

    Producător: Marius Pîrlea

  • Nu am avut voie să filmăm/fotografiem în timpul spectacolului, dar am făcut și eu două poze, nu prea reușite la final. 


  • A fost o surpriză să văd că a fost coadă la intrare și m-am bucurat să văd că foarte mulți tineri în sala, iar sala a fost plină de oameni frumoși din toate categoriile de vârstă. 

  • Sursă foto: Teatrul Național Marin Sorescu

    Pe curând!

luni, 25 septembrie 2023

Pelerin prin Lumea Vinului!

 Pelerinajul meu prin Lumea Vinului a început în acest an, cu podgoriile Dobrogei, am ajuns apoi în Moldova, și de curând pe malul Oltului, pe Domeniul Drăgăși.


”Singurele minuni aparțin naturii. Torni în vie apă și crește vin.” Vasile Ghica
Sursă foto: Domeniul Drăgași


Pe Domeniul Drăgași, în inima viei de poveste, se află Casa Pelerinului, locul perfect în care te poți conecta cu natura și bucura de armonia naturii. Via se întinde pe o suprafață de 7 hectare, unde patru soiuri de viță de vie: Pinot Gris, Sauvignon Blanc, Merlot și Cabernet Franc, se scaldă în razele soarelui pentru a da naștere celor mai nobile și zburdalnice vinuri.


Este prima degustare de vinuri asortate cu brânzeturi, la care particip și mi-a plăcut foarte mult.
Alina Bușu, director comercial al Domeniului Drăgași ne-a povestit despre cramă și vinuri, iar Daniel Botea, degustător autorizat de brânzeturi, ne-a detaliat brânzeturile și asocierile culinare. 
Vinurile degustate au fost următoarele:
🍷 Pelerin Cuvee Blanc (Sauvignon Blanc + Pinot Gris) și Aperifrais Ile de France;
🍷 Pelerin Sublim Fume (Sauvignon Blanc) și Camembert Ile de France;
🍷 Pelerin Rose și Emmentaler Delaco;
🍷 Pelerin Ramato (Pinot Gris) și British Cheddar Delaco D'Exceptie;;
🍷 Arhon Cabernet Franc 2017 și Grana Padano Delaco D'Exceptie.

Vinul meu preferat a fost  elegantul Arhon, realizat 100% din struguri Cabernet Franc, culeși la maturitate deplină, care și-au luat seva din pâmăntul argilos-nisipos încălzit de razele fierbinți ale soarelui, până în zilele târzii de octombrie. Arhon Cabernet Franc 2017 este un vin de calitate sec de o culoare rubinie intensă cu reflexe purpurii, păstrat timp de 30 de luni în butoaie din lemn de stejar unde și-a dezvoltat complexitatea și definit caracterul. Este cameleonic, își schimbă gustul în funcție de temperatură și pe măsură ce trece timpul, de aceea se recomndă să fie servit la temperatura de 18 grade Celsius, pentru a-și dezvălui cu rafinament aromele și structura.

Combină note de fructe negre ( precum afine și cireșe sălbatice) cu accente de ciocolată, ardei roșu și tutun. Merge combinat cu carne roșie, paste consistente, brânzeturi fine maturate și sushi. Acest vin este ediție limitată- există doar câteva mii de sticle.

Acest vin a fost asortat cu Grana Padano Delaco D'Exceptie, despre care se spune că este un ingredient de bază în bucătăria stilată a nobilimii, dar și felul de mâncare de zi cu zi al țăranilor - o brânză cu două suflete sau cu suflet împărțit!

Realizată din lapte de vacă, cu gust fin, dulceag și ușor sărat, având aromă de alune și nuci, cu o textură granulată s-a potrivit, ca o mănușă, cu Arhon boierul.

Întâi am mestecat brânza, și când s-a topit în gură, am luat o gură de vin roșu sec, combinația de arome și texturi au îmbătat (îmbucurat) papilele gustative. Am gustat apoi, pe rând, brînza și vinul, și au fost la fel de bune.

Am ciocnit un pahar de Pelerin Ramato (Pinot Gris)

Degustarea a avut loc la restaurantul cu specific italian, C House Milano, din Craiova. Nu am știut că vinurile vor fi asociate cu brânzeturi, pentru că nu m-am informat înainte (mea culpa) și am comandat Crema di formaggio gratinata, pentru că m-am gândit că va merge cu vinurile, care a fost foarte apetisantă.

Apoi am luat și o porție de Tortta della Casa care a mers foarte bine cu Arhon, deși specialiștii ar fi spus că acest desert ar fi mers mai bine cu un vin alb, nucile din tort s-au potrivit excelent cu vinul roșu, vinul a completat desertul și i-a evidențiat gustul, iar eu m-am bucurat de experiență.

Poză de grup!

În compania prietenilor și-a vinurilor nobile și fermăcătoare nici nu știu cum a trecut timpul. La final, am votat fiecare combinația de vin și brânză preferată și s-au tras la sorți 5 norocoși, care au plecat cu combinația preferată acasă. 

Pelerinajul meu prin Lumea Vinului va continua și abia aștept să-ți povestesc despre următorul vin cu care voi face cunoștință! Până atunci îți doresc numai bine!

Pe curând!

sâmbătă, 23 septembrie 2023

La mulți ani, Regelui Groazei!

 Pe 21 septembrie, Stephen King, autorul meu preferat, și-a sărbătorit cea de-a 76 aniversare, scriu această postare azi, deoarece de ziua Regelui Groazei am fost la o degustare de vinuri, despre care îți voi povesti în curând.

Sursă foto: Nemira

În această postare îți scriu lucruri/curiozități pe care eu le-am aflat, despre King, din cărțile sale:

👑 Stephen Edwin King s-a născut pe 21 septembrie 1947, în Portland, Maine, este al doilea fiu al lui Donald și Nellie Ruth Pillsbury King.

Donald, pe când Stephen avea doi ani, și-a abandonat familia, mutările repetate  dintr-un oraș în altul îl marchează pe micul Stephen, copilăria lui nefiind deloc ușoară.

🎦 A îndrăgit matineele anilor 50, unde se proiectau filme de groază și SF, iar în 1960 l-a descoperit pe H.P. Lovecraft, care a avut o influență decisivă asupra lui - s-a apucat să scrie povești la o mașină de scris căreia îi lipsea tasta ”N”, mașină de scris pe care o întâlnești în romanul Misery, dacă îl vei citi sau dacă deja ai făcut-o știi despre ce vorbesc.

🏫 Între 1962 și 1966 a urmat cursurile Liceului Lisbon Falls.

🎓 Între anii 1966-1970 a urmat cursurile Universității Maine, din orașul Orno, perioadă în care a lucrat la biblioteca facultății și și-a publicat, într-o rubrică permanentă, primele sale povestiri, în revista studențească Maine Campus. A obținut licența în literatură, un certificat de profesor de liceu și o diplomă pentru elocuțiune și artă dramatică, în 1970.

👫 În 1971 se căsătorește cu Tabitha Jane Spruce cu care are trei copii. Viața sa este la fel de grea ca și copilăria, plină de lipsuri care îl va duce la alcoolism: a trăit o perioadă într-o rulotă, a lucrat într-o spălătorie industrială și apoi a predat engleza ca profesor la Hampden Academy, Maine.

✍ A început să scrie romanul Carrie, iar pentru faptul că nu avansa l-a aruncat la gunoi, dar soția lui, care credea în talentul său, a recuperat manuscrisul și a reușit să-l convingă să termine romanul. Anul 1973 a fost declanșator când concernul editorial Doubleday a acceptat să-i publice romanul, iar New American Library a cumpărat drepturile ediției de buzunar cu suma record de 400.00 de dolari.

🏠 În 1975 cumpără prima casă la Bridgton, Maine, unde se mută cu familia sa și tot atunci publică și Salem's Lot. Din acest moment își va consacra viața exclusiv creației literare și, într-o mică măsură, producției cinematografice.

👪 Locuiește în Maine (în majoritatea romanelor acțiunea se petrece în Maine). Aproape toate romanele lui au fost ecranizate și King acordă permisiunea studenților la regie să adapteze povestirile sale pentru suma modică de un dolar, 

💰 În 2017 venitul său anual a fost estimat la peste 400 de milioane de dolari și NU are telefon mobil! Autor a  peste șaizeci de cărți, devenite bestselleruri internaționale și două sute de povestiri, a doborât toate recordurile de vânzări.

🥇 A primit numeroase premii, printre care și prestigioasa Medalie pentru Contribuții deosebite în Domeniul Literaturii Americane oferită de National Book Foundation, în 2003. 

Romanul său J.F.K. 22.11.63, a fost inclus în topul celor mai importante zece cărți ale anului 2011 de publicația New York Times Book Review și a câștigat Los Angeles Times Book Prize la categoria  Mystery/Thriller. Romanul Mr. Mercedes a fost recompensat cu  Edgar Award for Best Novel.

A primit National Medal of Arts(2014) și PEN America Literary Service Award (2018).

🎦 Turnul întunecat, IT, Cimitirul animalelor și Doctor Sleep au stat la baza unor ecranizări celebre, iar IT este filmul horror cu cel mai mare succes de casă din toate timpurile.

👑 Trăiește împreună cu soția lui, scriitoarea Tabitha King, în Bangor, Maine. Va urma.😍

🎂La mulți ani, Regelui Groazei!

Sursa: necunoscută (de pe Facebook, circulă pe mai multe grupuri)

Dacă știi curiozități despre domnul King și vrei să le împărtășești cu mine, te rog să le scrii într-un comentariu la acest articol! Am și două întrbări pentru tine (nu scapi așa ușor!😜): Ție îți place Stephen King? Care este cartea ta preferată? 

Eu am următorul top 3 personal:

1. Culoarul Morții;

2. Cimitirul Animalelor;

3. Misery.

Aștept cu interes răspunsurile tale, până atunci am să îți dau o veste minunată:

Editura Nemira ca în fiecare an, de ziua autorului, oferă fanilor o reducere de 20% la romanele Regelui - aplică codul voucher KING20 în câmpul special Coduri Nemira, acest cod este valabil în perioada 21 - 24 septembrieora 23:59), iar dacă îți faci cont și comanzi pe următorul link: https://nemira.ro/r/95837/ primești 5 puncte, echivalentul a 5 lei. În plus, dacă folosești aplicația cashback tipli (te înregistrezi dând click aici) și comanzi cărți de pe Nemira, primești până la 1,5% înapoi la achiziție.

*Disclaimer - Articolul conține linkuri de afiliat, câștig un mic comision dacă te înregistrezi/cumperi accesându-le. Mulțumesc anticipat!

O seară frumoasă să ai!

miercuri, 20 septembrie 2023

Pietre pictate - Painted rocks - Miercurea fără cuvinte!

 





Miercurea fără cuvinte este găzduită de Carmen.


Watch video on:

@bloguldanutei

Pietre pictate #acrylicpainting #paintedrocks #paintedstones #rockartwork #stonepainting #artterapy #stone #colorfulart #creative #magic

♬ original sound - Blogul Danutei
 
 ________________________________

***Programe de editat online pe care le folosesc:

Ezgif - creare gif/avatar etc +editare.

PhotoRetrica -creez colaje.

Canva 


joi, 14 septembrie 2023

Balon cu aer cald! - Reflexii în oglindă



Ți-am povestit că în zona Olteniei au început să organizeze tot felul de festivaluri interesante și un astfel de festival a fost și Festivalul Baloanelor cu aer Cald, la care am participat și eu sâmbătă!
Poza pe care azi am ales-o îndeplinește toate condițiile de a participa la  jocul ”Reflexii în oglindă”!

Înscriu postarea în tabelul găzduit de Carmen la rubrica Reflexii în oglindă :

Recomandarea sună așa: "Dacă doresti să participi, publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (poate fi și cea retrovizoare).