Ingredintele de la Adventul Exploratorului Creativ: Tubulețe de hârtie, panglică de hârtie, folie de aluminiu, spatule de lemn și coji de creioane, și imaginație cât cuprinde. Aceste ingrediente trebuiau folosite în rețete, fiecare zi avea ingredientul ei! Ce mi-a ieșit vei afla doar dacă vei citi întregul articol.
Ziua 16 - Tubulețe de hârtie
În cutiuța numărul 16 se ascundeau tubulețe de hârtie și pentru o rețetă reușită am adăugat un oval de carton (cred că de la o cutie de pantofi), un tub de carton de la hârtia igienică, o spatulă din lemn de la cafea, sârma de la dopul unui vin spumant și ambalajul de staniol al unei ciocolate (doar puțin, nu exagerăm😂).
Am lipit de jur împrejurul cerculețului de carton tubulețele de hârtie, apoi am mai lipit două tubulețe pe diagonală, am lipit spatula din lemn pe cele două tubulețe, și (mai aveam bucățele de spatulă râmase de la încălțările Micului Prinț pe care le-am folosit la acoperiș) m-am ocupat de acoperiș. Acoperișul este făcut din tubul de carton, decupat și ornat cu acrilice (alb și maro), iar pe lateral am lipit cele două bucățele din spatulă de lemn. Acoperișul l-am lipit de spatula întreagă. Și când am crezut că am terminat mi-am dat seama că am uitat de ciutură😂. Am luat sârma care ține dopul sticlei de spumante pe care am îndoit-o în două și.....din ce fac ciutura? Tocmai mâncasem o ciocolată și mi-a venit ideea cu staniolul, care imită perfect metalul, nu-i așa?
Rezultatul obținut: O fântână din tubulețe de hârtie!
Ziua 17 - Panglică de hârtie
În cutiuța zilei numărul 17 era ascunsă panglica de hârtie, iar rețeta este una simplă cu ingrediente puține, dar ATENȚIE necesită timp. Am luat un pix, 30 bomboane de ciocolată, am confecționat 30 de brăduți din carton sclipicios de diferite culori și i-am ornat cu biluțe de polistiren și paiete, apoi cu ajutorul sârmei plușate am prins împreună bomboana, răvașul și ornamentul băduț. Te întrebi de ce am făcut 30? Pentru că atâți angajați are firma unde lucrez, inclusiv eu. Răvașele le-am făcut pentru a le dărui colegilor, după ce am desfăcut cadourile de secret santa.
Răvașe din panglică de hârtie!
Ziua 18 - Folie de aluminiu
Nu aveam nici cea mai vagă idee de ce voi pregăti în această zi din folia de aluminiu, așa că am cerut repede ajutorul domnului Google și am găsit o rețetă simplă, DAR aparențele de multe ori înșală, deoarece mi-am cam sucit mânuțele în/cu simplitate.😂 În ziua a 18-a am pregătit o floare din folie de aluminiu.
Las tutorialul mai jos în cazul în care vrei să încerci și tu:
Iar mai jos rezultatul obținut de mine:
Floare din folie de aluminiu
Ziua 19 - Spatule din lemn și coji de creioane
În ziua a 19-a am lucrat, nu glumă! Am făcut niște figurine din coji de nuci, m-am inspirat după modelul Zânei Toamna și-apoi cuprinsă de febra pregătirilor de ornamente, am mai făcut și-un ren și alte chestii. Dar să o luăm cu începutul!
La această rețetă am folosit în plus, coji de nuci, o ghindă, acrilice și silicon pentru lipit. Prima dată am făcut suportul figurinei (entru că voiam să stea ”în picioare”) din spatula de lemn. L-am tăiat și lipit în formă de cruce în așa fel încat să fie plat, nu spatulă peste spatulă.
Apoi am lipit cojile de nucă formând nuca😄, care este de fapt corpul figurinei, de care am lipit ghinda care reprezintă capul figurinei. Și acum, în timp ce scriu, mi-a venit ideea de a-i accesoriza puțin pălăriuța, dar o las pe altădată. Ce a urmat a fot puțin cam dificil, deoarece nu voiam să rup cojile de creion și să le lipesc întregi...și am reușit! Acele coji reprezintă rochia figurinei...si asta a fost tot! Încă nu i-am găsit un nume, poate mă ajuți tu cu un nume, ce zici?
Am mai lipit două spatule de lemn din cutiuța 19 și una de la mine (se vede diferența, nu?) ca suport pentru figurinele din ipsos și pentru o cală (Zantedeschia).
Am reușit să folosesc ingredientele date de Adventul Exploratorului Creativ în combinație cu ingredientele din cămara mea, în rețete proprii sau adaptate, pentru rezultate spectaculoase (exagerez! Știu!dar sună bine!😂)
Gașca de reni ai lui Moș Crăciun
Și înainte să strâng masa de lucru am zis să mai adaug un ren la colecția mea de reni, scuza-mă, te rog!, la gașca de reni ai lui Moș Crăciun. Îl recunoști în imaginea de mai jos?
Renul cel nou a fost făcut din: 2 nuci ( adică patru coji), sârmă plușată, pom-pom, tubulețe de hârtie, doi ochișori, pentru lipit am folosit silicon la cald. Sârmă plușată mi-a rămas doar galbenă🙈. Cornițele le-am vopsit cu acrilice (maro).
Despre ceilalți patru reni am scris pe blog, mai jos linkurile (de la dreapta la stânga):
Îți mulțumesc că ai fost alături de mine în această
călătorie plină de culoare și imaginație. Să ne revedem în noi aventuri
creative și să continuăm să descoperim farmecul ascuns în materiale simple și
în puterea inepuizabilă a imaginației!
Cu ajutorul aței și puțină îndemânare, s-a născut un mic con
în lumea handmade. Fir cu fir, gând cu gând, s-a conturat un con de brad
fermecat, creat din pasiune și imaginație.
Într-o dimineață, plină de inspirație, am luat ața și
croșeta și am început să croșetez un mic con de brad. Fiecare nod și fiecare
buclă erau ca o notă muzicală, iar rezultatul, un dans al firelor de ață, a
fost minunat. Privindu-l, am simțit că acest con de brad nu este doar o
creație, ci o poveste ce așteaptă să fie spusă. Modelul croșetat se numește solzi crocodil. Cine s-ar fi gândit că un con se poate îmbrăca în solzi de crocodil?
În fiecare seară, când lumina caldă a lămpii pâlpâie în
atelierul meu, conul prinde viață. El devine Conul Povestitor, o mică creatură
care știe să adune povești în fiecare buclă a croșetei. Cu ochi strălucitori,
el începe să împărtășească povești de la întâlnirea cu firul de ață până la
momentul în care a fost plasat în brăduțul de Crăciun.
În călătoria lui, conul de brad a întâlnit alte creații
croșetate – pe Moș Crăciun și două versiuni ale renului Rudolf și chiar un mic iepuraș coconaș🐰. Fiecare dintre ele îi împrospătează amintirile în culori noi, deși el
are o singură culoare, iar poveștile lor se contopesc într-un cântec minunat.
Astăzi, când îți prezint acest con de brad, îți ofer nu doar
o bucată croșetată, ci și o fărâmă din povestea pe care a adunat-o în călătoria
sa. El este Conul Povestitor, iar fiecare buclă a lui conține magia și bucuria
creației croșetate.
Sper că, în brăduțul de Crăciun, acest con de brad va
continua să împărtășească povești și să aducă un strop de farmec în lumea ornamentelor
croșetate. Oare ce povești le spune ornamentelor din brăduț?
În timp ce ascultam colindul lui Wham! postat de Rux pe blogul ei, în minte mi se derulau imagini din filmul cu același nume. Este un film de dragoste, deși nu e genul meu, mi-a plăcut foarte mult și credeam că am scris pe blog despre el, dar m-am înșelat, am scris câteva rânduri despre el în revista Cronica Studentului. Așa că, în continuare voi încerca să scriu despre film fără să dau spoilere.
Sursă foto: cinemagia
În peisajul vast al filmelor de Crăciun, "LastChristmas" iese în evidență cu o combinație irezistibilă de umor, emoție
și mesaje subtile. Regizat cu măiestrie de Paul Feig și inspirat de muzica
îndrăgită a lui George Michael, filmul oferă o incursiune captivantă în lumea
sărbătorilor de iarnă, îmbinând umorul cu o poveste de dragoste care îți
topește inima.
Povestea începe cu Kate (Emilia Clarke), o tânără cu o
personalitate neconvențională și un trecut tumultuos. Într-o zi, în timp ce
împodobește vitrinele magazinului unde lucra, cu ocazia Crăciunului, întâlnește
pe Tom (Henry Golding), un bărbat misterios și optimist care pare să înțeleagă
secretele și dorințele ei mai bine decât oricine altcineva. Pe măsură ce
relația lor se dezvoltă, descoperim treptat că „Last Christmas” nu este doar o
poveste de dragoste, ci și o călătorie de autodescoperire pentru personajul
principal.
Unul dintre punctele forte ale filmului este chimia
incredibilă dintre Emilia Clarke și Henry Golding. Clarke aduce un umor
fermecător și o vulnerabilitate autentică în interpretarea sa, în timp ce
Golding emană o carismă enigmatică, transformând fiecare scenă într-o
experiență cinematografică memorabilă. Ei reușesc să transmită o conexiune
autentică și emoțională, contribuind la originalitatea întregului film.
Coloana sonoră, bazată pe melodii celebre ale lui George
Michael și Wham!, adaugă o notă nostalgică și emoțională. "Last
Christmas", piesa care dă titlul filmului, este integrată în mod subtil în
firul narativ al poveștii transformându-se într-un element cheie al poveștii.
Un alt aspect remarcabil al filmului este modul în care
abordează teme precum prietenia, familia și generozitatea. Fără a cădea în
clișeele specifice filmelor de Crăciun, "Last Christmas" aduce un
suflu proaspăt și subtil acestor teme universale, oferind o perspectivă originală asupra valorilor care contează cu adevărat în viață.
Cu toate acestea, nu este lipsit de critică. Unii pot găsi
povestea previzibilă și să acuze filmul ca are la baza prea multe momente
romantice standard. Cu toate acestea, chiar și în mijlocul unor momente mai
convenționale, "Last Christmas" își păstrează farmecul său unic și
capacitatea de a surprinde publicul.
Pentru mine, "Last Christmas" a fost o călătorie
emoționantă, amuzantă și provocatoare, cu personaje originale și mesaje
profunde. Este un film de Crăciun care nu se rezumă doar la atmosfera festivă,
ci oferă o reflecție asupra complexităților vieții și a bucuriei găsite în
lucrurile aparent simple. Un adevărat cadou de Crăciun pentru cinefilii în
căutare de o experiență cinematografică memorabilă.
Cutiuța zilei a 15-a a joculețului Adventul Exploratorului Creativ ascundea o punguță de nasturi. Am avut mai multe idei, dar cum am rămas codașa găștii fetelor creative, am ales să fac ceva rapid și ușor.
Ornamentul handmade pe care azi îl prezint l-am realizat dintr-un oval de polistiren (tot din ”trusa” trimisă de Niko), sârmă plușată, pom-pom roșu, un nasture, puțină dantelă, doi ochișori și culori acrilice.
Sârma plușată am înfășurat-o de jur împrejurul ovalului de polistiren, înfigând capetele în polistiren pentru a o fixa mai bine. Apoi m-am apucat să pictez, cu teamă, pentru că am citit la fetele care participă la joc că acrilice topesc polistirenul, dar...se pare că nu (poate am citit greșit). Când am văzut că arată chiar foarte bine, am dat cu încredere, apoi l-am pus pe calorifer să se usuce mai repede😂, pentru a trece la următorul pas: lipitul ochișorilor, năsucului și dantelei.
După ce s-a uscat culoarea acrilică (alb) am lipit ochii, năsucul, dantela și nasturele. Apoi am desenat, tot cu acrilice, gura, roșie.
Cu ajutorul unui cui am străpuns ovalul de polistiren pentru a-i prinde un lănțișor de care se poate agăța. Nasturele l-am asortat cu ochii! Pentru lipit am folosit silicon la cald.
Sper să-ți placă ornamentul handmade, pe care l-am creat din materialele găsite în trusa Exploratorului Creativ!
Zilele trecute am reușit să termin de citit cartea primită ca premiu în luna octombrie, pe care EU mi-am ales-o.Deși volumul nu este imens, am avut dificultăți să o duc până
la capăt, căci povestea nu m-a captivat deloc.
Descrierea cărții este următoarea:
Viața lui Doren pare ruptă din povești. Locuiește într-un
castel împreună cu tatăl lui și este lipsit de griji. Este, însă, lipsit și de
încrederea tatălui care încă îl tratează ca pe un copil, deși are o vârstă
respectabilă.
Când află că problemele financiare ale părintelui său îi pot
da viața peste cap, Doren nu ezită să se arunce în jungla urbană bucureșteană
pentru a încerca să-i dovedească acestuia că este vrednic de numele pe care-l
poartă. Îi scapă, însă, cateva aspecte importante: nu știe nimic despre viața
de oraș, pentru că a trăit într-un castel rupt de civilizație, iar planul său e
imposibil de realizat pe timpul zilei… pentru că e vampir.
Editura StoryCraft promovează doar autori români, iar cartea pe care am ales-o este fantasy-comedie, o lectură ușoară cu o poveste drăgălașă, care pe mine nu a reușit să mă impresioneze. Mi-a luat o lună jumătate să o citesc.
Despre Cătălin Ioniță nu știu să îți zic nimic, pentru că editura nu oferă informații (alte edituri afisează pe site și câteva informații despre autori).
Dar să revin la carte: Este vorba de un vampir tânăr care locuiește cu tatăl său într-un castel din inima munților din România. Pentru că nu se maturizase, chiar dacă avea 100 de ani, tatăl lui îl dojenea mereu și parcă era nemulțumit că fiul său nu se maturizează.
Aurul pe care îl foloseau, în locul banilor, în schimbul serviciilor oferite de săteni, era pe terminate, așa că Doren se hotărăște să recupereze aurul pe care banca îl confiscase tatălui său. Este o aventură foarte riscantă, deoarece la tot pasul își pune viața în pericol. Iese din încurcături cu ajutorul prietenului său liliac, Mirel și este ajutat de Ana să-și recupereze trupul rănit. A avut câteva scene amuzante, dar....
Personal i-am acordat trei steluțe, cu o doză de indulgență.
Poate ai observat o schimbare, însă doresc să anunț oficial această schimbare.
Sunt extrem de încântată să te anunț că blogul meu a primit
o actualizare importantă - am trecut la un domeniu personalizat! Această
schimbare marchează o nouă etapă în evoluția mea online, și sunt entuziasmată
să împărtășesc acest moment special cu tine.
Noul meu domeniu, [www.mihaelatoila.ro], nu doar arată mai
bine, dar și reflectă mai bine identitatea mea online. L-am cumpărat la un preț rezonabil de pe Spațiul Ro și tot ei m-au ajutat cu setările pentru a face transferul.
Rugăminte
Dacă accesezi blogul prin intermediul vechiului domeniu (danatoila.blogspot.com), te-aș ruga să actualizezi adresa blogului cu noua adresă, pentru a fi la curent cu cele mai recente actualizări și articole.
Nu aș putea face această călătorie fără susținerea ta
constantă și apreciez acest lucru. Îți mulțumesc că ești alături de mine în această
călătorie minunată.💖
Ciocolata caldă este o băutură dulce și cremoasă, perfectă pentru a te încălzi în zilele reci de iarnă. Această băutură are o istorie captivantă și o evoluție care aduce bucurie și încântare papilelor noastre gustative.
Cacaoa, materia primă pentru ciocolată, a fost cultivată și consumată de civilizațiile antice din America Centrală și de Sud, cum ar fi aztecii și mayașii. Aceștia obișnuiau să preparare o băutură din boabe de cacao, care era amară și condimentată.
Imagine generată cu Image Creator (Microsoft)
O călătorie aromată în Universul Ciocolatei Calde
Ciocolata
lichidă a fost consumată pentru prima dată de olmeci, oameni care locuiau în
nord-vestul Americii Centrale, în anul 1500 î.Hr. În acea perioadă, ciocolata
nu se consuma caldă, însă varianta rece a reușit să îl bucure inclusiv pe
împăratul aztec, Montezuma. Aztecii considerau că ciocolata este un dar de la
zei și că are proprietăți vindecătoare.
În secolul al XVII-lea, ciocolata caldă a început să apară în meniurile
cafenelelor, fiind servită în cești elegante și aurite. În acel timpuri,
ciocolata caldă era considerată a fi băutura aristocrației, deoarece zahărul
era încă un lux.
Secolul al XIX-lea a adus o transformare esențială în arta
ciocolatei calde. Olandezii au descoperit o tehnică de extracție a untului de
cacao, lăsând în urmă o pudră fină. Această descoperire a deschis porțile
pentru crearea ciocolatei solide, care, odată topită în lapte sau apă, a
devenit baza pentru băutura dulce și cremoasă pe care o savurăm astăzi.
Călătorie confortabilă pe drumul amintirilor
Ciocolata
caldă☕ nu este doar o băutură, ci un ritual al răsfățului și al bucuriei. Cu fiecare înghițitură, simțim căldura familiară a amintirilor
din copilărie, a serilor lungi de iarnă și a momentelor de relaxare în compania
celor dragi. Ciocolata caldă rămâne o băutură iubită în întreaga lume.
Ceșcuță cu ciocolată caldă croșetată☕
Pentru a încheia călătoria noastră prin această lume
delicioasă, îți prezint ceșcuța mea unică cu ciocolată caldă, croșetată cu
grijă. Această creație poate fi transformată într-un ornament fermecător pentru brad sau o poți păstra ca un companion al zilelor tale de lucru, pe birou. Această ceșcuță este foarte ușor de croșetat și se face foarte repede, tutorialul, creat
de Ollie Holly Crochet, te va ghida pas cu pas în realizarea acestei bijuterii
croșetate. Experimentează și adaugă o notă personală în călătoria ta cu
ciocolata caldă!