Domnișoara Pogany: Capodopera lui Constantin Brâncuși

 Într-o călătorie recentă la Târgu Jiu, orașul natal al marelui sculptor Constantin Brâncuși, am avut ocazia să explorez moștenirea artistică pe care acesta a lăsat-o în urmă. Printre suvenirurile prețioase aduse din Târgu Jiu se numără o replică a faimoasei sculpturi „Domnișoara Pogany”, care va fi subiectul acestui articol.

Anul trecut, împreună cu bloggerii din asociația ASBO, am vizitat impresionanta Expoziție Brâncuși: surse românești și perspective universale, unde am văzut faimoasa sculptură Dra Pogany, dar și alte opere excepționale din colecțiile prestigioase ale Muzeului Național de Artă Modernă, Centre Pompidou din Paris, Tate din Londra, Fundația Guggenheim, Muzeul Național de Artă din București și Muzeul de Artă din Craiova, alături de contribuții din colecții particulare.

Cine a fost Constantin Brâncuși?

Constantin Brâncuși (1876-1957) este unul dintre cei mai influenți sculptori ai secolului XX, cunoscut pentru abordarea sa revoluționară a formelor și materialelor. După ce a plecat din România în 1904 pentru a studia și a lucra la Paris, Brâncuși a devenit o figură centrală în mișcarea artistică modernistă.

Între 1909 și 1912, Brâncuși sculptează busturi de femei de ale căror trăsături se detașează, dornic să pătrundă profunzimea ființei, esența chipului feminin. Dacă în 1909 sculpta într-o piatră poroasă o Danaidă cu trăsăturile schițate vag și cu gâtul abia sugerat, patru ani mai târziu el renunță la conturul inferior al ochilor, la globul ocular bombat, și prelungește mult pliul pleoapelor pe care îl accentuează într-o continuitate armonioaă cu nasul trasat cu finețe. Capul rotunjit, realizat în bronz patinat, se strecoară în seria unei alte tematici: Dra Pogany, ”madonă a timpurilor moderne”, operă emblematică la care va lucra mai bine de douăzeci de ani în căutarea misterului chipului feminin.

În aceași perioadă, pornind de la un model – baroneasa Renee-Irana Frachon – artistul sculptează Muza adormită, strălucit exemplu de metamorfoză a chipului, ajungând prin reducerea trăsăturilor de la bustul clasic la o operă complexă care exaltă frumusețea și armonia chipului feminin, calmul unei figuri în stare de repaus.

Sculptura Dra Pogany

Domnișoara Pogany (Mademoiselle Pogany) a fost creată pentru prima dată în 1912 și reprezintă un portret stilizat al lui Margit Pogany, o pictoriță maghiară care a fost prietenă și model pentru Brâncuși. Prima versiune a sculpturii a fost realizată în marmură albă, iar în anii următori Brâncuși a creat și versiuni din bronz și ghips, fiecare dintre acestea evoluând spre o stilizare și esențializare mai accentuată a formelor.

Fiecare versiune a Domnișoarei Pogany reflectă cercetările continue ale artistului în ceea ce privește forma și esența umană. Prima versiune din 1912 este mai realistă, în timp ce variantele ulterioare prezintă o simplificare progresivă, culminând în forme abstracte care surprind esența spirituală a subiectului.

Domnișoara Pogany este recunoscută pentru forma sa ovală a capului, ochii migdalați și trăsăturile simplificate. Aceste caracteristici reflectă interesul lui Brâncuși pentru reducerea formelor la esența lor, eliminând detaliile inutile pentru a obține o reprezentare pură și spiritualizată.

Primele versiuni ale sculpturii au fost realizate în marmură, urmate de variante în bronz și ghips. Fiecare material contribuie la expresivitatea lucrării, adăugându-i o dimensiune unică.

Critici și Aprecieri

La momentul creației sale, Domnișoara Pogany a provocat controverse și a fost întâmpinată cu critici mixte. Unii critici conservatori au considerat sculptura prea abstractă și dificil de înțeles. Cu toate acestea, odată ce publicul și criticii au început să aprecieze modernismul, percepția asupra lucrării s-a schimbat semnificativ.

Suvenirul meu

Inițial, lucrarea a fost considerată de unii prea departe de reprezentarea realistă și convențională a portretelor. Însă, mulți critici moderni au lăudat Domnișoara Pogany pentru inovația și viziunea sa artistică, subliniind contribuția lui Brâncuși la redefinirea sculpturii moderne.

În prezent, Domnișoara Pogany este considerată una dintre capodoperele lui Brâncuși și un simbol al sculpturii moderne. Lucrarea este admirată pentru eleganța și puritatea formelor sale, fiind un exemplu emblematic al abordării minimaliste a artistului.

Sculptura a fost expusă în numeroase galerii și muzee din întreaga lume, inclusiv în celebrul Muzeu de Artă Modernă din New York (MoMA) și Centrul Pompidou din Paris. De asemenea, a fost inclusă în multe expoziții retrospective dedicate lui Brâncuși, contribuind la consolidarea reputației sale internaționale.

Domnișoara Pogany este mai mult decât o simplă sculptură; este o manifestare a filosofiei artistice a lui Brâncuși, care a căutat mereu să surprindă esența lucrurilor prin forme pure și simplificate. Aceasta sculptură rămâne un punct de referință în istoria artei moderne și un exemplu strălucit al geniului creativ al lui Brâncuși.

Dra Podany și Omulețul meu cu inima în brațe

Vizita mea la Târgu Jiu și suvenirul special pe care l-am adus cu mine – o replică a Domnișoarei Pogany – mi-au oferit o oportunitate de a reflecta asupra moștenirii lui Brâncuși și a impactului său profund asupra artei moderne. Domnișoara Pogany rămâne o lucrare emblematică, care continuă să inspire și să provoace admirație în rândul iubitorilor de artă din întreaga lume. Suvenirul meu are o înălțime de 19 cm și a costat 180 ron.

Surse online despre Brâncuși:

• Website-ul oficial al Muzeului de Artă Modernă (MoMA)
• Website-ul Centrului Pompidou.
• Centru Național de informare și Promovare
• Centrul Constantin Brâncuși

Citate despre „Domnișoara Pogany”:

"Nu am vrut să reprezint o domnișoară. Am vrut să exprim esența unei femei."

- Constantin Brâncuși despre propria sa lucrare

"Domnișoara Pogany este una dintre lucrările prin care Brâncuși a arătat lumii cum poate fi redefinită sculptura. Ea nu este doar un portret, ci o reîntoarcere la formele esențiale, la spiritul uman."

- Sidney Geist, istoric de artă și expert în arta lui Brâncuși

"Brâncuși a redus portretul la esență. Prin Domnișoara Pogany, el a transformat figura umană într-o operă de artă pură, eliberată de orice detaliu inutil."

- Jean Arp, sculptor și pictor avangardist

"Prin Domnișoara Pogany, Brâncuși a atins o nouă dimensiune a sculpturii moderne. El a capturat nu doar imaginea, ci și spiritul unei persoane, într-o manieră inconfundabilă."

- William Rubin, director al Departamentului de Pictură și Sculptură de la MoMA

"Domnișoara Pogany este un exemplu perfect al modului în care Brâncuși a revoluționat portretul sculptural. În loc să se concentreze pe trăsăturile fizice, el a explorat formele abstracte și simbolice, creând astfel o conexiune profundă cu esența subiectului."

- John Golding, critic de artă și profesor

"Brâncuși m-a văzut nu așa cum sunt fizic, ci așa cum mă simțeam în interior. Sculptura sa a reușit să surprindă ceva ce nici eu nu știam că există în mine."

- Margit Pogany, modelul care a inspirat sculptura

Înscriu această postare în tabelul cu Citate favorite, găzduit de Suzana.

Pe curând!💝

***Sursa fotografiilor: arhiva personală

Aromă de vară: Nomad Fetească Albă

Dacă nu ești pentru prima dată pe blogul meu, probabil că știi că vinul meu preferat este roșu și neapărat sec. Totuși, vara din cauza tăriei acestui vin, prefer să aleg vinurile albe sau rose, care sunt mai răcoritoare și mai potrivite pentru sezonul cald.

M-am hotărât să scriu, în fiecare joi, despre un vin pe care l-am degustat, așa că azi voi povesti puțin despre vinul Nomad Fetească albă, sec, ecologic

Vinul alb, sec, Nomad - Fetească Albă, semnat  Aurelia Vișinescu te întâmpină cu o explozie de arome puternice de floare de viță de vie, agrișe și mineralitate. Aceste note olfactive, ca o briză proaspătă într-o dimineață de vară, te invită să te lași purtat într-o călătorie senzorială unică. Gustul său revigorant și proaspăt aduce un echilibru perfect între aciditate și prospețime, creând o experiență memorabilă pentru papilele gustative. Se potrivește excelent cu preparate din pește, fructe de mare, dar și cu salate proaspete sau preparate pe bază de pui. Este, de asemenea, un companion ideal pentru o seară de vară petrecută alături de prieteni.

Nomad este vinul dedicat celor care trăiesc pentru a descoperi. Inspirat de călătoriile Aureliei Vișinescu în podgoriile Lumii Noi, acest vin reprezintă spiritul explorării și al descoperirii de noi experiențe. Pentru un nomad, vinul nu este doar o băutură, ci un vehicul care leagă oameni și povești. Fiecare pahar de Nomad Fetească Albă deschide poarta către un univers plin de senzații, unde fiecare aromă și fiecare gust sunt piese dintr-un puzzle infinit.

Într-o lume unde drumul nu se sfârșește niciodată, Nomad - Fetească Albă devine însoțitorul perfect al celor care își doresc să exploreze. Fie că ești un pasionat al vinurilor sau un novice curios, acest vin alb organic, îți va deschide orizonturi noi către o varietate de culturi și tradiții vinicole și îți va îmbogăți fiecare experiență culinară. Cu un preț accesibil și o calitate excepțională, este o alegere inspirată atât pentru ocazii speciale, cât și pentru momentele de relaxare acasă.

Aurelia Vișinescu este un producător apreciat de vinuri, dedicat în mod special cultivării soiurilor românești și promovării acestora în rândul iubitorilor de vinuri. Cu o abordare atentă și respectuoasă față de natură, vinurile ei reușesc să capteze esența terroir-ului românesc, oferind o experiență autentică și rafinată.

Pe curând!💝

Spectacolul Cerului: Norii de ploaie dinaintea furtunii!

Antiteze - Radu Gyr

N-ai dezmierda de n-ai ști să blestemi,
surâd numai acei care suspină,
de n-ai fi râs, n-ai fi știut să gemi,
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Și dacă singur rana nu-ți legai,
cu mâna ta n-ai unge răni străine,
n-ai jindui după un colț de rai
de n-ai purta un strop de iad în tine.

Și nu te-nalți în slăvi dacă nu cazi
cu fruntea grea în pulberea amară,
iar dacă-nvii în zâmbetul de azi,
e c-ai murit în lacrima de-aseară.

Poezia este din cartea  ”Întoarcera la Hristos” scrisă de Ioan Ianolide, pe care am primit-o în dar.

Pe curând!💝

Un cățel pictat pe piatră!

 În plimbările cu cățelul meu, Uzzi, am găsit niște pietre tocmai bune de pictat și cum pictatul mă relaxează, m-am pus pe treabă. Pe site-ul Rock Painting 101 am găsit un desen drăguț cu un cățel, este și un tutorial video care explică pas cu pas cum se desenează un cățel pe o piatră. La mine nu a fost chiar așa simplu, deoarece eu am folosit materialele pentru pictura pe sticlă.

 După ce am desenat cu un creion schița cățelului pe piatra, în prealabil curățată, am făcut conturul cu acril negru.

Am folosit o pensulă subțire, nr. 2, a fost o adevărată provocare să fac conturul cu pensula. Cu un marker ar fi fost mult mai simplu:

Apoi am început să pun culoare. În timp ce puneam culoarea mă gândeam că ar fi fost mai bine dacă aplicam culoarea de fundal și apoi să încep cu conturul și așa mai departe. Procesul de pictare al pietrelor începe cu pasul final de la pictura pe sticlă, pentru un rezultat final bun. Adică,la pictura pe sticlă se începe cu conturul și se termină cu fundalul.

Iar rezultatul aproape final, deoarece îi voi aplica și un strat de lac incolor, pentru a proteja desenul, peste câteva zile, când culoarea va fi uscată în totalitate:

După ce am terminat de pictat mi-am amintit de cartea mea, moștenită din generație în generație, nu mai are copertă, deci nu știu cum se numește și nici editura la care a apărut, care conține fabule și poezii cu morală, scrise de diverși autori. Și am ales să redau o poezie, cu morală, a lui Gh. Tăutu (1823-1885), o poezie care îmi place mult.

Cine a fost Gh. Tăutu:

Mai jos voi reda poezia ”Cîinele și buldogul” și voi păstra ortografia din carte:

Un dulău de stînă, rătăcind de turmă,

Și vrînd a se-ntoarce la ea iar curînd,

Trecînd prin o urbă îl luă din urmă

Cotei o mulțime ca turbați lătrînd.

Zgomotul acesta era foarte mare,

Călătoriul însă pășea liniștit:

Un buldog văzîndu-l, cu multă mirare,

Îl întreabă astfel, ceva amorțit:

 - Ce! Fălcile tale sînt ele-nzestrate

Acum poate numai cu colți de malai?

De lași să te latre haitele turbate,

Și să te petreacă cu așa alai?

Dulăul atuncea pe loc se oprește,

Și-arătîndu-și colții foarte sănătoși,

Răspunde îndată: - Dinții mei privește!...

Așa-i că sînt ageri? ba chiar fioroși?!

Însă cîtă vreme aste animale

Vor dîrdîi numai făr-a mă mușca:

Le dau bună pace și-mi caut de cale,

Latre după mine pînă vor turba,

Căci oricînd în lume, dup-a mea părere,

E mult mai cuminte, dinții să-i păstrezi,

Pentru lupii care plini de-nfuriere,

Vizitează turma ce o priveghezi.

Lătrători pe lume sînt în număr mare,

Cel cuminte însă e surd pentru ei,

Căutîndu-și treaba, puterea ce are

O păstrează sigur nu pentru cotei!

Sper să-ți placă și ție această poezie! Și cățelul meu, bineînțeles!

Pe curând!💝

Adrenalina la maximum: Twisters vizionat în sala MX4D

Aseară am avut ocazia să vizionez filmul Twisters în sala MX4D, de la Inspire Cinema și pot spune fără ezitare că a fost o experiență absolut uimitoare! Filmul, regizat de talentatul Lee Isaac Chung, având în distribuție actori remarcabili precum Glen Powell, Maura Tierney, Kiernan Shipka și Daisy Edgar-Jones, a fost transformat într-o aventură captivantă prin tehnologia revoluționară MX4D.

Twisters urmărește povestea unui grup de cercetători și vânători de furtuni care se confruntă cu cele mai puternice și imprevizibile tornade din istorie. 

Filmul se concentrează pe Kate Carter (Daisy Edgar-Jones), o meteorologă care și-a părăsit echipa de vânători de tornade din cauza unei tragedii personale. Însă, când fostul ei coleg, Javi (Anthony Ramos), o convinge să testeze o nouă tehnologie de urmărire a tornadelor în Oklahoma, Kate își regăsește pasiunea și curajul de a se confrunta din nou cu aceste fenomene devastatoare.

Tyler Owens (Glen Powell), un vânător de tornade faimos pe internet, aduce un aer proaspăt și controversat echipei, cu abordarea sa adesea riscantă și spectaculoasă. Confruntările dintre metodele prudente ale lui Kate și stilul temerar al lui Tyler adaugă un strat suplimentar de tensiune și dinamism poveștii.

Daisy Edgar-Jones strălucește în rolul lui Kate, aducând profunzime și autenticitate unei femei care se luptă cu demonii din trecutul său. Glen Powell impresionează ca Tyler, echilibrând umorul și carisma cu momente de vulnerabilitate. Anthony Ramos aduce un strop de umanitate și camaraderie ca Javi, iar Maura Tierney oferă o performanță bună și convingătoare în rolul mamei lui Kate, Cathy.

Experiența MX4D

Ceea ce a transformat cu adevărat vizionarea acestui film într-o seară memorabilă a fost experiența oferită de sala MX4D. Tehnologia de ultimă generație, detaliată pe site-ul Inspire Cinema, adaugă o dimensiune complet nouă vizionării de filme. Efectele speciale, precum vântul, ploaia și mișcările scaunelor, te fac să te simți parte din acțiune. Fiecare scenă tensionată din Twisters era însoțită de senzații fizice care amplificau intensitatea momentului. 

Simțind cum vântul îți bate în față sau cum picăturile de apă te ating în momentele cheie, te transpune direct în mijlocul furtunilor și pericolelor pe care personajele le înfruntă. Această conexiune directă cu acțiunea de pe ecran face ca fiecare moment să fie mult mai intens și mai real. Este ca și cum ai trăi evenimentele alături de eroii filmului. Scenele cu tornade sunt deosebit de impresionante, iar efectele MX4D contribuie semnificativ la crearea unui sentiment de urgență și pericol iminent. Am fost luată prin surprindere de fulgerele și rafala de vânt cu ploaie care mi-au dat în ochi, dar în timp ce filmul rula m-am adaptat condițiilor și am devenit parte din film.😂 Următorul film în sala MX4D vreau să-l văd 3D!

Experiența de a viziona Twisters în sala MX4D a fost, fără îndoială, una dintre cele mai captivante și memorabile vizionări de film pe care le-am avut. Tehnologia MX4D a dus cinematografia la un nivel complet nou, oferindu-ne o seară incredibilă, plină de emoții și senzații tari. 

Concluzie

"Twisters" (2024) este un omagiu adus originalului din 1996, reușind în același timp să se distingă prin povestea sa originală și abordarea modernă. Cu o regie inspirată de Lee Isaac Chung și performanțe actoricești de excepție, filmul oferă o experiență captivantă și emoționantă. Este un must-see pentru fanii genului și pentru toți cei care doresc să trăiască o aventură palpitantă în mijlocul unor tornade impresionante. Dacă doriți să vă bucurați de un film într-un mod cu totul deosebit, nu trebuie să ratați această experiență! Twisters nu este doar un film despre furtuni devastatoare, ci și despre curaj, prietenie și determinare. 🌟

Pe curând!💝

The Bikeriders - Rebeli pe Două Roți!

 Într-o după-amiază liniștită de vineri, după o săptămână plină de muncă, am avut ocazia să vizionez filmul The Bikeriders (2023) împreună cu o prietenă dragă. Am decis să profităm de ultima zi în care acest film era încă difuzat în cinematografe și ne-am bucurat de o experiență relaxantă, fiind singurele spectatoare din sală.😅 Această atmosferă specială a contribuit la farmecul momentului, oferindu-ne un spațiu privat în care să ne pierdem în povestea filmului.

The Bikeriders, regizat de Jeff Nichols, este un film captivant care te poartă în lumea rebelilor pe motociclete din anii '60. Inspirat din cartea de fotografii a lui Danny Lyon, filmul prezintă viața unui grup de motocicliști care formează un club numit "Vandals". Povestea este centrată pe relațiile dintre membrii clubului și pe impactul vieții de motociclist asupra fiecăruia dintre ei.

Povestea și Personajele

Filmul reușește să creeze un portret autentic și emoționant al personajelor sale, fiecare având propria poveste și motivație. Liderul carismatic al clubului, Johnny, interpretat de Tom Hardy, emană un amestec de duritate și vulnerabilitate care te face să-l privești cu admirație și empatie. În contrast, Benny, jucat de Austin Butler, este un tânăr plin de entuziasm și idealism, care ajunge să înțeleagă complexitatea și sacrificiile necesare pentru a trăi în această lume.

Jodie Comer oferă o performanță remarcabilă în rolul lui Kathy, soția devotată a lui Benny. Ea aduce o notă de sensibilitate și forță feminină într-o lume dominată de bărbați, subliniind dificultățile și dilemele cu care se confruntă femeile din această comunitate.Jocul actoricesc este remarcabil, aducând la viață personaje complexe și credibile. 

Regia și Producția

Jeff Nichols demonstrează încă o dată măiestria sa în a crea o atmosferă autentică și captivantă. Stilul său de regie și contribuția semnificativă pe care Adam Stone, în calitate de director de imagine, reușește să capteze esența epocii și să te transporte în mijlocul evenimentelor. Fiecare cadru este meticulos compus, aducând un omagiu esteticii anilor '60 și culturii motocicliștilor.

Muzica și Atmosfera

Coloana sonoră a filmului, cu piese rock clasice și melodii de blues, completează perfect atmosfera și subliniază emoțiile personajelor. Sunetele motoarelor turate și peisajele americane vaste contribuie la crearea unui sentiment de libertate și de rebeliune, esențial pentru înțelegerea stilului de viață al motocicliștilor.

Concluzie

The Bikeriders este un film care te prinde de la început și nu te lasă să pleci până la final. Este o poveste despre prietenie, loialitate și căutarea identității într-o lume dură și imprevizibilă.

Recomand cu căldură acest film tuturor celor care apreciază o poveste bine spusă, interpretări actoricești de excepție și o regie de calitate. The Bikeriders este cu siguranță un film care merită văzut și care îți va rămâne în memorie mult timp după ce ai ieșit din sala de cinema.

Pe curând!💝

Reflexiile din pahar! - Volumul 1

Într-o sâmbătă liniștită de vară, am descoperit magia Sauvignon Blanc-ului de la Caii de la Letea-Volumul 1, o comoară premiată cu aur la IWCB 2017. În paharul meu, lumina caldă a soarelui s-a oglindit într-un dans de nuanțe aurii, aducând cu sine atmosfera captivantă a Deltei Dunării.

Aromele proaspete de flori de soc și citrice m-au îmbiat să explorez fiecare înghițitură, fiecare notă gustativă fiind o călătorie prin peisajele însorite și pădurile umede ale Deltei. În pahar, vinul strălucea ca un galben pai, amintind de peisajele însorite ale Deltei. Așa că am surprins acest moment într-o fotografie. Reflexiile luminoase ale paharului au însoțit fiecare înghițitură, ca un dans al luminii în apa calmă a unui lac. În oglinda vinului, am văzut nu doar un spectacol vizual, ci și o poveste a măiestriei vinificației și a conexiunii cu natura din Delta Dunării.

Recomand să savurați acest vin răcit la temperatura potrivită, în zilele călduroase de vară, acest vin își poartă povestea în fiecare înghițitură, aducând o notă aparte de prospețime și eleganță în fiecare moment al degustării. Cu fiecare înghițitură, vei descoperi o poveste captivantă și plină de rafinament, ce te aduce mai aproape de farmecul unic al vinurilor din România.

Înscriu acest articol la rubrica ”Reflexii în oglindă”, găzduită de Carmen!

Dacă ai o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai l-ai vazut în "oglindă" (orice fel de oglindă... chiar și oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) te invit sa participi la rubrica "Reflexii în Oglindă", dacă dorești, inițiată de SoriN și preluată de Carmen. Publică fotografiile într-un articol pe blogul tău si înscrie articolul în tabelul de aici (click).