Crinul Paștelui: O Magie Nocturnă

 Îmi plac cacțușii foarte mult, iar ideea de a scrie acest articol mi-a venit cititnd articolul scris de Diana. Am avut foarte multe flori ornamentale, dar am renunțat la ele din cauză că nu am spațiu de depozitare pe timpul iernii, însă am păstrat cactușii, deoarece mă fascinează.

Sunt plante care se adaptează la condiții de mediu severe, tulpinile lor cărnoase reprezintă un sistem complex de stocare a apei, funcționând ca rezervoare naturale. Spinii cactușilor nu sunt doar pentru apărare, ei împiedică evaporarea apei, oferind umbră și reducând expunerea directă la soare. În plus, spinii pot atrage anumite specii de insecte care contribuie la polenizare sau protejează planta de erbivore.

Spre deosebire de majoritatea plantelor care efectuează fotosinteza în timpul zilei, cactușii folosesc un proces numit fotosinteză acidă a crassulaceelor (CAM). În acest proces, cactușii absorb dioxidul de carbon noaptea și îl stochează sub formă de acizi, pe care îi folosesc în timpul zilei pentru a produce carbohidrați, când stomatele sunt închise pentru a conserva apă.

Cactușii au o înflorire destul de rară, dar când se întâmplă, florile sunt adesea spectaculoase. De multe ori, florile de cactus înfloresc doar pentru câteva ore, în special în timpul nopții. Acest lucru este adesea un mecanism de atragere a polenizatorilor nocturni, cum ar fi anumite specii de lilieci și insecte care sunt active pe timp de noapte.

Cactușii au o varietate uimitoare de forme și dimensiuni. De la cactușii micuți, ca niște bile de bumbac, la specii uriașe care pot ajunge la înălțimi de 15 metri, cum ar fi Carnegiea gigantea (cactusul Saguaro). 

 Cactușii nu sunt doar decorativi, ci au și utilizări practice. De exemplu, Opuntia (Limba soacrei, cum e cunoscut la noi-îl voi prezenta într-un articol viitor - al meu a depășit un metru înalțime) este comestibil și folosit în bucătăria mexicană sub formă de "nopales" (frunze de cactus murate) și "prickly pear" (fructul de cactus). Unele specii de cactus sunt folosite în medicina tradițională pentru diverse afecțiuni.

Să revin la Crinul Paștelui, primul cactus din seria articolelor care urmează, este cunoscut sub numele științific de Echinopsis oxygona, este o specie de cactus originară din America de Sud. Este foarte apreciat pentru florile sale mari și spectaculoase, de aceea îl iubesc foarte mult. Am surprins în fotografii înflorirea acestuia, prima fotografie ( a bumbului) am făcut-o în jurul prânzului, iar acesta a început să se deschidă seara în jurul orei 21, iar dimineața când m-am trezit am avut o surpriză plăcută: Crinul Paștelui înflorise.

×

×

×

×

×

×

×

×

×

×

Florile sunt una dintre cele mai atrăgătoare caracteristici ale acestui cactus. Ele sunt mari, în formă de pâlnie, și pot avea un diametru de până la 20 cm, ale mele nu au depășit 10 cm în diametru. De obicei, florile sunt albe, roz sau purpurii și emană un parfum delicat. Cactusul meu face flori albe. Florile se deschid noaptea și durează doar o zi, dar planta produce un număr mare de flori pe parcursul sezonului de înflorire.

Florile de Echinopsis oxygona sunt cunoscute pentru parfumul lor plăcut și delicat. Multe persoane descriu mirosul florilor ca fiind dulce, similar cu cel al unor flori de crin sau de vanilie. Parfumul este cel mai intens în timpul nopții, când florile sunt complet deschise. Această caracteristică este comună pentru mulți cactuși din genul Echinopsis, care au evoluat pentru a atrage polenizatorii nocturni, precum moliile.

Floarea cactusului meu miroase a vanilie și lămâie, un miros plăcut care mă încântă în propria locuință!

Pe curând!💝

Restaurarea unei cărți vechi: Copertă handmade!

 Zilele trecute spuneam, în postarea despre cățelul pictat pe piatră, că am o carte veche cu poezii și fabule cu morală, dar care nu mai are coperți. Așa că, fără să stau prea mult pe gânduri, m-am apucat să-i fac hăinuță nouă - pardon, coperți!!

Am cotrobăit prin cuiuțele mele de depozitare cu diverse materii prime, adunate de-a lungul timpului și pentru confecționarea coperții am folosit următoarle materiale:

- hârtie de împachetat cadouri;
- ”diamante rămase de la picturile cu diamante;
- bandă dublu adezivă, de care sunt foarte mulțumită, pe care am achiziționat-o de pe Temu;
- sclipici roșu, achizionat dintr-un magazin din Craiova, Magic Hobby;
- lipici pentru puzzle, cumpărat din Jumbo;
- carton, ambalajul unui colet;
- pensete, achizionate tot de pe Temu;
- foarfecă și cuter;
- ochișori, tot din magazinul Magic Hobby:
- silicon de lipit la cald.

Apoi m-am apucat de treabă ( am folosit pentru măsurat ruleta soțului, deoarece rigla mea are cifrele șterse): Am măsurat cartea de mai multe ori, conform unei zicale din popor: ”măsori de zece ori și tai o singură dată!”, dar nu știu cum am reușit că am făcut coperta mai mică.😂  Un lucru e sigur: dacă vreau să mă reprofilez, croitoria nu e de mine!

Bun! Mai departe am măsurat, decupat și lipit hârtia de împachetat cadouri. Am folosit două modele, deoarece nu am avut suficientă hârtie pentru crearea acestei coperți. Cartea are dimensiunea 13x17 cm, am uitat să specific!

Apoi, până s-a uscat lipiciul, eu am realizat minunata creatură, care reprezintă un iepure, dacă nu ți-ai dat seama!😂😂 Cum l-am realizat? Am folosit un model de iepuraș de pe Beccy’s place, peste care am pus bandă dublu adezivă și-am început să lipesc diamante:

Am presărat sclipiciul roșu peste diamante să umplu spațiile rămase între ele, deoarece  se puteau lipi cu timpul, diverse impurități, care deteriorau aspectul MINUNAT al iepurașului meu.😂Pentru a lipi minunatul iepuraș, dar și coperta de cotorul cărții, am folosit silicon, deoarece eate mult mai rezistent.

Am restaurat puțin și cotorul cărții deoarece acesta era rupt la jumătate. Am folosit lipiciul pentru puzzle să lipesc peste el un material ( de la o mărturie de botez în care se aflau bomboane), peste care am lipit hârtie. Banda subțire de saten, tot de la mărturia de botez, am folosit-o ca semn de carte.

Rezultatul îl poți vedea mai jos:

Povestea coperții, cu sau fără morală, este următoarea: Iepurașul din diamante, cu inimă mare mov, mănâncă kiwi și avocado pentru a avea energia necesară să găsească cheia spre ușa înțelepciunii.

Înscriu această postare, care sper să respecte toate condițiile, deoarece cartea mea nu are ilustrații și nu e de colorat, singurele ilustrații sunt cele de pe copertă, la provocarea verde Al doilea popas. Magia cartilor ilustrate / de colorat.

Pe curând!💝

Domnișoara Pogany: Capodopera lui Constantin Brâncuși

 Într-o călătorie recentă la Târgu Jiu, orașul natal al marelui sculptor Constantin Brâncuși, am avut ocazia să explorez moștenirea artistică pe care acesta a lăsat-o în urmă. Printre suvenirurile prețioase aduse din Târgu Jiu se numără o replică a faimoasei sculpturi „Domnișoara Pogany”, care va fi subiectul acestui articol.

Anul trecut, împreună cu bloggerii din asociația ASBO, am vizitat impresionanta Expoziție Brâncuși: surse românești și perspective universale, unde am văzut faimoasa sculptură Dra Pogany, dar și alte opere excepționale din colecțiile prestigioase ale Muzeului Național de Artă Modernă, Centre Pompidou din Paris, Tate din Londra, Fundația Guggenheim, Muzeul Național de Artă din București și Muzeul de Artă din Craiova, alături de contribuții din colecții particulare.

Cine a fost Constantin Brâncuși?

Constantin Brâncuși (1876-1957) este unul dintre cei mai influenți sculptori ai secolului XX, cunoscut pentru abordarea sa revoluționară a formelor și materialelor. După ce a plecat din România în 1904 pentru a studia și a lucra la Paris, Brâncuși a devenit o figură centrală în mișcarea artistică modernistă.

Între 1909 și 1912, Brâncuși sculptează busturi de femei de ale căror trăsături se detașează, dornic să pătrundă profunzimea ființei, esența chipului feminin. Dacă în 1909 sculpta într-o piatră poroasă o Danaidă cu trăsăturile schițate vag și cu gâtul abia sugerat, patru ani mai târziu el renunță la conturul inferior al ochilor, la globul ocular bombat, și prelungește mult pliul pleoapelor pe care îl accentuează într-o continuitate armonioaă cu nasul trasat cu finețe. Capul rotunjit, realizat în bronz patinat, se strecoară în seria unei alte tematici: Dra Pogany, ”madonă a timpurilor moderne”, operă emblematică la care va lucra mai bine de douăzeci de ani în căutarea misterului chipului feminin.

În aceași perioadă, pornind de la un model – baroneasa Renee-Irana Frachon – artistul sculptează Muza adormită, strălucit exemplu de metamorfoză a chipului, ajungând prin reducerea trăsăturilor de la bustul clasic la o operă complexă care exaltă frumusețea și armonia chipului feminin, calmul unei figuri în stare de repaus.

Sculptura Dra Pogany

Domnișoara Pogany (Mademoiselle Pogany) a fost creată pentru prima dată în 1912 și reprezintă un portret stilizat al lui Margit Pogany, o pictoriță maghiară care a fost prietenă și model pentru Brâncuși. Prima versiune a sculpturii a fost realizată în marmură albă, iar în anii următori Brâncuși a creat și versiuni din bronz și ghips, fiecare dintre acestea evoluând spre o stilizare și esențializare mai accentuată a formelor.

Fiecare versiune a Domnișoarei Pogany reflectă cercetările continue ale artistului în ceea ce privește forma și esența umană. Prima versiune din 1912 este mai realistă, în timp ce variantele ulterioare prezintă o simplificare progresivă, culminând în forme abstracte care surprind esența spirituală a subiectului.

Domnișoara Pogany este recunoscută pentru forma sa ovală a capului, ochii migdalați și trăsăturile simplificate. Aceste caracteristici reflectă interesul lui Brâncuși pentru reducerea formelor la esența lor, eliminând detaliile inutile pentru a obține o reprezentare pură și spiritualizată.

Primele versiuni ale sculpturii au fost realizate în marmură, urmate de variante în bronz și ghips. Fiecare material contribuie la expresivitatea lucrării, adăugându-i o dimensiune unică.

Critici și Aprecieri

La momentul creației sale, Domnișoara Pogany a provocat controverse și a fost întâmpinată cu critici mixte. Unii critici conservatori au considerat sculptura prea abstractă și dificil de înțeles. Cu toate acestea, odată ce publicul și criticii au început să aprecieze modernismul, percepția asupra lucrării s-a schimbat semnificativ.

Suvenirul meu

Inițial, lucrarea a fost considerată de unii prea departe de reprezentarea realistă și convențională a portretelor. Însă, mulți critici moderni au lăudat Domnișoara Pogany pentru inovația și viziunea sa artistică, subliniind contribuția lui Brâncuși la redefinirea sculpturii moderne.

În prezent, Domnișoara Pogany este considerată una dintre capodoperele lui Brâncuși și un simbol al sculpturii moderne. Lucrarea este admirată pentru eleganța și puritatea formelor sale, fiind un exemplu emblematic al abordării minimaliste a artistului.

Sculptura a fost expusă în numeroase galerii și muzee din întreaga lume, inclusiv în celebrul Muzeu de Artă Modernă din New York (MoMA) și Centrul Pompidou din Paris. De asemenea, a fost inclusă în multe expoziții retrospective dedicate lui Brâncuși, contribuind la consolidarea reputației sale internaționale.

Domnișoara Pogany este mai mult decât o simplă sculptură; este o manifestare a filosofiei artistice a lui Brâncuși, care a căutat mereu să surprindă esența lucrurilor prin forme pure și simplificate. Aceasta sculptură rămâne un punct de referință în istoria artei moderne și un exemplu strălucit al geniului creativ al lui Brâncuși.

Dra Podany și Omulețul meu cu inima în brațe

Vizita mea la Târgu Jiu și suvenirul special pe care l-am adus cu mine – o replică a Domnișoarei Pogany – mi-au oferit o oportunitate de a reflecta asupra moștenirii lui Brâncuși și a impactului său profund asupra artei moderne. Domnișoara Pogany rămâne o lucrare emblematică, care continuă să inspire și să provoace admirație în rândul iubitorilor de artă din întreaga lume. Suvenirul meu are o înălțime de 19 cm și a costat 180 ron.

Surse online despre Brâncuși:

• Website-ul oficial al Muzeului de Artă Modernă (MoMA)
• Website-ul Centrului Pompidou.
• Centru Național de informare și Promovare
• Centrul Constantin Brâncuși

Citate despre „Domnișoara Pogany”:

"Nu am vrut să reprezint o domnișoară. Am vrut să exprim esența unei femei."

- Constantin Brâncuși despre propria sa lucrare

"Domnișoara Pogany este una dintre lucrările prin care Brâncuși a arătat lumii cum poate fi redefinită sculptura. Ea nu este doar un portret, ci o reîntoarcere la formele esențiale, la spiritul uman."

- Sidney Geist, istoric de artă și expert în arta lui Brâncuși

"Brâncuși a redus portretul la esență. Prin Domnișoara Pogany, el a transformat figura umană într-o operă de artă pură, eliberată de orice detaliu inutil."

- Jean Arp, sculptor și pictor avangardist

"Prin Domnișoara Pogany, Brâncuși a atins o nouă dimensiune a sculpturii moderne. El a capturat nu doar imaginea, ci și spiritul unei persoane, într-o manieră inconfundabilă."

- William Rubin, director al Departamentului de Pictură și Sculptură de la MoMA

"Domnișoara Pogany este un exemplu perfect al modului în care Brâncuși a revoluționat portretul sculptural. În loc să se concentreze pe trăsăturile fizice, el a explorat formele abstracte și simbolice, creând astfel o conexiune profundă cu esența subiectului."

- John Golding, critic de artă și profesor

"Brâncuși m-a văzut nu așa cum sunt fizic, ci așa cum mă simțeam în interior. Sculptura sa a reușit să surprindă ceva ce nici eu nu știam că există în mine."

- Margit Pogany, modelul care a inspirat sculptura

Înscriu această postare în tabelul cu Citate favorite, găzduit de Suzana.

Pe curând!💝

***Sursa fotografiilor: arhiva personală

Aromă de vară: Nomad Fetească Albă

Dacă nu ești pentru prima dată pe blogul meu, probabil că știi că vinul meu preferat este roșu și neapărat sec. Totuși, vara din cauza tăriei acestui vin, prefer să aleg vinurile albe sau rose, care sunt mai răcoritoare și mai potrivite pentru sezonul cald.

M-am hotărât să scriu, în fiecare joi, despre un vin pe care l-am degustat, așa că azi voi povesti puțin despre vinul Nomad Fetească albă, sec, ecologic

Vinul alb, sec, Nomad - Fetească Albă, semnat  Aurelia Vișinescu te întâmpină cu o explozie de arome puternice de floare de viță de vie, agrișe și mineralitate. Aceste note olfactive, ca o briză proaspătă într-o dimineață de vară, te invită să te lași purtat într-o călătorie senzorială unică. Gustul său revigorant și proaspăt aduce un echilibru perfect între aciditate și prospețime, creând o experiență memorabilă pentru papilele gustative. Se potrivește excelent cu preparate din pește, fructe de mare, dar și cu salate proaspete sau preparate pe bază de pui. Este, de asemenea, un companion ideal pentru o seară de vară petrecută alături de prieteni.

Nomad este vinul dedicat celor care trăiesc pentru a descoperi. Inspirat de călătoriile Aureliei Vișinescu în podgoriile Lumii Noi, acest vin reprezintă spiritul explorării și al descoperirii de noi experiențe. Pentru un nomad, vinul nu este doar o băutură, ci un vehicul care leagă oameni și povești. Fiecare pahar de Nomad Fetească Albă deschide poarta către un univers plin de senzații, unde fiecare aromă și fiecare gust sunt piese dintr-un puzzle infinit.

Într-o lume unde drumul nu se sfârșește niciodată, Nomad - Fetească Albă devine însoțitorul perfect al celor care își doresc să exploreze. Fie că ești un pasionat al vinurilor sau un novice curios, acest vin alb organic, îți va deschide orizonturi noi către o varietate de culturi și tradiții vinicole și îți va îmbogăți fiecare experiență culinară. Cu un preț accesibil și o calitate excepțională, este o alegere inspirată atât pentru ocazii speciale, cât și pentru momentele de relaxare acasă.

Aurelia Vișinescu este un producător apreciat de vinuri, dedicat în mod special cultivării soiurilor românești și promovării acestora în rândul iubitorilor de vinuri. Cu o abordare atentă și respectuoasă față de natură, vinurile ei reușesc să capteze esența terroir-ului românesc, oferind o experiență autentică și rafinată.

Pe curând!💝

Spectacolul Cerului: Norii de ploaie dinaintea furtunii!

Antiteze - Radu Gyr

N-ai dezmierda de n-ai ști să blestemi,
surâd numai acei care suspină,
de n-ai fi râs, n-ai fi știut să gemi,
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Și dacă singur rana nu-ți legai,
cu mâna ta n-ai unge răni străine,
n-ai jindui după un colț de rai
de n-ai purta un strop de iad în tine.

Și nu te-nalți în slăvi dacă nu cazi
cu fruntea grea în pulberea amară,
iar dacă-nvii în zâmbetul de azi,
e c-ai murit în lacrima de-aseară.

Poezia este din cartea  ”Întoarcera la Hristos” scrisă de Ioan Ianolide, pe care am primit-o în dar.

Pe curând!💝

Un cățel pictat pe piatră!

 În plimbările cu cățelul meu, Uzzi, am găsit niște pietre tocmai bune de pictat și cum pictatul mă relaxează, m-am pus pe treabă. Pe site-ul Rock Painting 101 am găsit un desen drăguț cu un cățel, este și un tutorial video care explică pas cu pas cum se desenează un cățel pe o piatră. La mine nu a fost chiar așa simplu, deoarece eu am folosit materialele pentru pictura pe sticlă.

 După ce am desenat cu un creion schița cățelului pe piatra, în prealabil curățată, am făcut conturul cu acril negru.

Am folosit o pensulă subțire, nr. 2, a fost o adevărată provocare să fac conturul cu pensula. Cu un marker ar fi fost mult mai simplu:

Apoi am început să pun culoare. În timp ce puneam culoarea mă gândeam că ar fi fost mai bine dacă aplicam culoarea de fundal și apoi să încep cu conturul și așa mai departe. Procesul de pictare al pietrelor începe cu pasul final de la pictura pe sticlă, pentru un rezultat final bun. Adică,la pictura pe sticlă se începe cu conturul și se termină cu fundalul.

Iar rezultatul aproape final, deoarece îi voi aplica și un strat de lac incolor, pentru a proteja desenul, peste câteva zile, când culoarea va fi uscată în totalitate:

După ce am terminat de pictat mi-am amintit de cartea mea, moștenită din generație în generație, nu mai are copertă, deci nu știu cum se numește și nici editura la care a apărut, care conține fabule și poezii cu morală, scrise de diverși autori. Și am ales să redau o poezie, cu morală, a lui Gh. Tăutu (1823-1885), o poezie care îmi place mult.

Cine a fost Gh. Tăutu:

Mai jos voi reda poezia ”Cîinele și buldogul” și voi păstra ortografia din carte:

Un dulău de stînă, rătăcind de turmă,

Și vrînd a se-ntoarce la ea iar curînd,

Trecînd prin o urbă îl luă din urmă

Cotei o mulțime ca turbați lătrînd.

Zgomotul acesta era foarte mare,

Călătoriul însă pășea liniștit:

Un buldog văzîndu-l, cu multă mirare,

Îl întreabă astfel, ceva amorțit:

 - Ce! Fălcile tale sînt ele-nzestrate

Acum poate numai cu colți de malai?

De lași să te latre haitele turbate,

Și să te petreacă cu așa alai?

Dulăul atuncea pe loc se oprește,

Și-arătîndu-și colții foarte sănătoși,

Răspunde îndată: - Dinții mei privește!...

Așa-i că sînt ageri? ba chiar fioroși?!

Însă cîtă vreme aste animale

Vor dîrdîi numai făr-a mă mușca:

Le dau bună pace și-mi caut de cale,

Latre după mine pînă vor turba,

Căci oricînd în lume, dup-a mea părere,

E mult mai cuminte, dinții să-i păstrezi,

Pentru lupii care plini de-nfuriere,

Vizitează turma ce o priveghezi.

Lătrători pe lume sînt în număr mare,

Cel cuminte însă e surd pentru ei,

Căutîndu-și treaba, puterea ce are

O păstrează sigur nu pentru cotei!

Sper să-ți placă și ție această poezie! Și cățelul meu, bineînțeles!

Pe curând!💝