Cactusul Coada Șobolanului

Vreau să-ți povestesc despre o mică surpriză verde care a ajuns la mine din partea soacrei mele. Nu știu cum e la tine, dar când primesc o plantă nouă mă entuziasmez de fiecare dată, mai ales dacă e un cactus! Ador să am grijă de ei, am deja o mică colecție de cactuși, fiecare cu personalitatea lui. Așa că atunci când am primit acest Aporocactus flagelliformis, am fost imediat curioasă să-l descopăr. E cunoscut și sub numele de „Cactus coada  șobolanului” – nu e cel mai fermecător nume, dar sincer, mi se pare că are un farmec aparte.

La prima vedere, m-a surprins cu tulpinile lui lungi, subțiri care atârnau pe lângă vas. Nu părea cactusul tipic, cu forme rotunde și țepi ascuțiți, ci mai degrabă o plantă care și-ar găsi locul undeva atârnând, cu un aer boem. Acum, trebuie să recunosc că habar n-aveam prea multe despre el. Știam că e un cactus și că, prin definiție, ar trebui să fie o plantă ”rezistentă”. Am aflat rapid că vine din Mexic și că acolo, în mediul său natural, se agață de copaci și stânci, crescând în semi-umbră. Mi s-a părut fascinant cum o plantă din deșert poate să fie atât de adaptabilă.

Deși la început l-am pus pe pervaz, aproape de fereastră, l-am mutat rapid într-un colț mai retras, ca să-i fie bine. Se pare că, spre deosebire de verișorii lui mai ”arși de soare”, cactusul ăsta preferă locurile mai răcoroase și cu lumină indirectă.

Fiind obișnuită cu cactușii, știam că nu trebuie să-l ud prea des. Îl ud cam o dată la 2-3 săptămâni, dar mereu mă asigur că pământul e complet uscat între udări. Îți pot spune că este destul de tolerant și nu se supără dacă îl mai neglijezi puțin. Ba chiar, dacă îi găsești un loc cu lumină indirectă, se va simți excelent.

În primăvară și vară, mi-a răsplătit grija cu flori roz aprins care se deschid și durează câteva zile – o bucurie pentru ochi! E genul de cactus care îți oferă mici surprize și, sincer, m-a cucerit complet.

Ah, și nu te teme, nu are ace ascuțite, așa că nu riști să te înțepi când îl manevrezi. Eu îl țin într-un ghiveci suspendat, unde tulpinile lui curg grațios și dau viață colțului meu de verdeață.

Dacă ești la fel de pasionată de cactuși ca mine, îți recomand să adaugi un Aporocactus flagelliformis în colecția ta. Sunt sigură că te va încânta și pe tine cu frumusețea și personalitatea lui unică.

Pe curând!💮

De la cowboy la campion al somnului: Uzzi în imagini!

 

***pozele sunt din arhiva personală, colaje realizate cu Canva.

Postarea participă la:

Între vis și realitate
Image-in-ing
Wordless Wednesday

Comedy Plus

Madama Butterfly: O seară de neuitat la Operă

 A fost minunat! Sincer, nu știam exact la ce să mă aștept când am intrat în sala Operei din Craiova. Decorul mă impresionase încă de la început, cu detalii delicate care evocau atmosfera specifică Japoniei de la începutul secolului XX - totul era parcă scăldat într-o lumină difuză, ca într-un vis. Mi-a dat senzația că am intrat în altă lume, și chiar înainte să înceapă muzica, simțeam că urma să fie ceva magic. Această reprezentație a deschis stagiunea 2024-2025 a Operei Române din Craiova, marcând un nou început promițător pentru iubitorii de operă. Piesa a fost subtitrată în limba română, lucru care a facilitat înțelegerea poveștii și a emoțiilor transmise prin muzica lui Puccini.

Madama Butterfly este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Giacomo Puccini, un compozitor italian recunoscut pentru talentul său de a crea opere pline de emoție și profunzime. Puccini a avut o influență semnificativă asupra muzicii de operă din secolul XX, iar ”Madama Butterfly” este o dovadă a genului său de a explora dragostea și sacrificiul uman în contextul conflictelor culturale.

Lisa Houben, cea care a interpretat-o pe Cio-Cio-San, a fost pur și simplu uimitoare! Atunci când a început să cânte ”Un bel dì vedremo”, parcă am simțit fiori pe șira spinării. Vocea ei era atât de puternică și totuși atât de fragilă, încât am simțit suferința și speranța personajului ei. A fost imposibil să nu empatizez cu ea – și în același timp, să nu mă gândesc cât de crudă e viața uneori.

Soprana Lisa Houben este recunoscută pe plan internațional pentru vocea sa expresivă și pentru interpretările emoționante ale unor roluri importante de operă. A performat pe scene din Europa, Asia și America, fiind apreciată pentru sensibilitatea și profunzimea cu care abordează rolurile lirice. Rolul Cio-Cio-San este unul dintre cele mai dragi roluri ale sale, și a reușit să-i dea viață cu o delicatețe aparte.

Mi-a plăcut mult și Licia Toscano, care a jucat-o pe Suzuki. A avut un rol atât de sincer, mereu alături de Cio-Cio-San, încercând să o protejeze și să-i aline durerile. Toscano a reușit să transmită acea afecțiune autentică și grija prietenească pe care o ai pentru cineva drag.

Mezzosoprana Licia Toscano are o carieră vastă în operă, fiind cunoscută pentru versatilitatea și puterea vocală. Toscano a interpretat numeroase roluri celebre din operele lui Verdi și Bizet, iar în rolul Suzuki aduce o căldură și o profunzime care sunt emblematice pentru abordarea ei artistică.

David Banos, care l-a jucat pe Pinkerton, a fost și el impresionant, deși personajul lui nu mi-a plăcut deloc. Banos a reușit să aducă exact acea aroganță și superficialitate care îl caracterizează pe Pinkerton, dar în același timp am simțit și o nuanță de regret, mai ales în ultimele scene. M-a surprins cât de bine a știut să echilibreze aceste trăsături. Ioan Cherata, în rolul lui Sharpless, consulul american, a fost ca un fel de conștiință a întregii povești – încerca să repare lucrurile, să îndulcească inevitabilul, și asta mi s-a părut foarte uman.

Tenorul David Banos este cunoscut pentru timbrul său puternic și tehnica vocală impecabilă. De-a lungul carierei sale, a fost invitat să cânte pe numeroase scene de operă din Europa, fiind apreciat în special pentru rolurile din operele lui Puccini și Verdi. Baritonul Ioan Cherata este o prezență constantă la Opera Română Craiova, cunoscut pentru interpretările sale pline de sensibilitate.

Regia artistică a fost semnată de Chris Catena, iar asistența oferită de Arabela Tănase. Scenografia lui Răsvan Drăgănescu a fost perfectă pentru atmosfera acestei povești tragice, iar conducerea muzicală a lui Francesco di Mauro... sincer, mi-a plăcut la nebunie cum orchestra a reușit să redea fiecare emoție, de la bucurie până la disperare. Parcă muzica mă purta dintr-o stare în alta, fără să-mi dau seama când s-a întâmplat.

Pe lângă protagoniștii care au dominat scena cu interpretările lor impresionante, fiecare membru al distribuției a contribuit la crearea acestei atmosfere magice. Să aruncăm o privire asupra celor care au dat viață personajelor din ”Madama Butterfly”:

Francesco Cipri un artist cu o vastă experiență în rolurile de caracter, a oferit o interpretare foarte convingătoare a lui Goro, agentul de căsătorii intrigant. Cipri este cunoscut pentru abilitățile sale de a da viață unor personaje negative cu un farmec aparte, iar Goro nu a fost o excepție.

Tenorul Cristian Fofucă este unul dintre talentele în ascensiune ale operei din România. Deși rolul Prințului Yamadori este unul secundar, Fofucă a adus o notă de eleganță și noblețe, subliniind delicatețea momentului în care Cio-Cio-San refuză cererea sa în căsătorie.

Bassul Ioan Toma este bine cunoscut pentru vocea sa profundă și impunătoare. Bonzo, unchiul lui Cio-Cio-San, este un personaj sever, iar Toma a reușit să-i redea autoritatea și dezaprobarea față de nepoata sa într-o manieră care a transmis clar ruptura emoțională dintre ei.

Say Ufuk Gengis a avut un rol mic, dar important în calitate de Comisar imperial, conducând ceremonia de căsătorie dintre Pinkerton și Cio-Cio-San. Prezența sa a fost fermă, contribuind la autenticitatea scenei ceremoniale.

Andrei Leonte în rolul copilului, a fost adorabil și a reușit să aducă un plus de emoție în scenele alături de Cio-Cio-San. Prezența sa inocentă a accentuat tragismul poveștii și a făcut finalul cu atât mai dureros.

Cel mai emoționant moment a fost finalul, când Cio-Cio-San își ia rămas bun de la copilul ei și își acceptă destinul. Nici nu știu cum să-ți explic... dar am simțit cum toată sala amuțea. Era ca și cum nimeni nu îndrăznea să respire, și asta doar datorită interpretării Lisei Houben și a atmosferei create de orchestră.

Ca să înțelegi cu adevărat complexitatea acestei opere și emoțiile transmise de artiști, e bine să cunoști și firul poveștii, o poveste despre iubire, speranță și sacrificiu:

Madama Butterfly spune povestea tragică a lui Cio-Cio-San (cunoscută și sub numele de Butterfly), o tânără gheișă japoneză care se căsătorește cu locotenentul american B.F. Pinkerton. Pinkerton vede căsătoria doar ca o convenție temporară, însă Butterfly își pune toată speranța în iubirea lor și își renunță la familia și tradițiile pentru a fi alături de el. După plecarea lui Pinkerton, Butterfly așteaptă cu credință întoarcerea acestuia, convinsă că se vor reuni pentru a-și întemeia o familie alături de copilul lor.

Pinkerton se întoarce după câțiva ani, dar cu o nouă soție, intenționând să ia copilul în America. Cio-Cio-San, distrusă de trădare și neputând concepe o viață fără demnitate, decide să își ia viața pentru a-și proteja onoarea. Opera subliniază contrastele dintre culturile japoneză și americană, iubirea naivă și egoismul, și tragedia sacrificiului făcut din dragoste.

Să știi că m-a surprins cât de mult mi-a plăcut opera asta. Nu eram sigură că o să fie genul meu de spectacol, dar am fost atât de absorbită de poveste și de muzică încât mi-am dat seama cât de frumos poate fi. Dacă ai ocazia, ar trebui să mergi și tu. Chiar și pentru cineva care nu e neapărat familiarizat cu opera, experiența live e cu totul altceva. Crede-mă, e imposibil să nu fii impresionat de talentul artiștilor și de magia unei astfel de producții.

Pe curând!💝

Împreună facem diferența!

 Într-o lume în care nevoia de ajutor devine tot mai evidentă, dăruirea înseamnă mult mai mult decât simplul act de a oferi. Este o formă de a construi punți între oameni, de a aduce o schimbare reală și de a oferi speranță acolo unde ea lipsește. Am simțit asta din plin în momentele în care m-am implicat în diferite acțiuni comunitare și, cu siguranță, unul dintre cele mai dragi proiecte la care particip este Semimaratonul Craiovei.

Aplauze pentru noi, voluntarii!

Semimaratonul Craiovei nu este doar o cursă de alergare, ci o încercare de a uni oamenii, de a aduce împreună o comunitate diversă pentru un scop comun. „Împreună pentru Comunitate!” – acesta este motto-ul sub care alergătorii, voluntarii și organizatorii se adună an de an, pentru a sprijini diverse cauze locale. Fie că e vorba de susținerea unor copii talentați, a celor care se luptă cu probleme de sănătate sau de a finanța proiecte educative, fiecare (kilo)metru parcurs înseamnă un pas înainte spre o lume mai bună.

În fiecare an particip la Semimaratonul Craiovei ca voluntar, deoarece îmi amintește că puterea de a dărui nu constă neapărat în gesturi mari, ci în lucruri mărunte care, puse împreună, au un impact imens. Mi-am extins implicarea și în alte campanii de susținere, și astfel am aflat și despre alte inițiative minunate din România. De exemplu, campania „Puterea de a dărui” lansată de Vindem-Ieftin.ro. Am mai scris despre Depozitul Virtual și despre ideea lor inovatoare de a coordona comenzile de materiale de construcții pentru a oferi prețuri accesibile, dar ceea ce m-a impresionat cu adevărat a fost modul în care, în fața inundațiilor din Galați, au renunțat la adaosul comercial pentru a ajuta comunitățile să-și reconstruiască casele.

Este o campanie umanitară prin care s-au mobilizat peste 50 de francizați și angajați pentru a ajuta comunitățile să-și refacă locuințele distruse de ape. Acest exemplu de dăruire la nivel comunitar arată că, atunci când companiile și oamenii din comunitate colaborează, se pot realiza lucruri incredibile. 

Sursa: Vindem-Ieftin.Ro

Să vezi o companie care, în loc să se gândească la profit, alege să sprijine direct oamenii aflați în nevoie, este ceva ce mi-a oferit speranță pentru un viitor mai bun și mai solidar.. Și nu doar că au renunțat la adaos, dar francizații, angajații și colaboratorii lor au facut voluntariat, demonstrând că atunci când suntem uniți, putem transforma tragediile în speranță, aratând că și în cele mai dificile momente, există posibilitatea de a reconstrui și de a crea un viitor mai bun.

Când vine vorba de a sprijini o cauză, aleg să ajut și pe cont propriu, dar și să donez către organizații. De-a lungul timpului, am realizat că există ceva incredibil de puternic în comunitate – atunci când ne unim resursele, fie că vorbim de bani, timp sau efort, putem avea un impact mai mare. De aceea, cred că firmele care redirecționează 20% din impozitul pe profit către ONG-uri fac un gest esențial pentru îmbunătățirea vieților celor care au nevoie de ajutor. Nu doar că ajută la susținerea unor cauze nobile, dar devin un exemplu pentru alții, arătând că implicarea socială este o responsabilitate pe care ar trebui să o purtăm cu mândrie.

Atunci când donez pentru o organizație, simt că fac parte dintr-un proiect mai mare, dintr-o mișcare care schimbă vieți. Dar la fel de mult îmi place să ajut direct, pe cont propriu. Am ajutat la organizarea de campanii de strângere de fonduri pentru familii aflate în dificultate, sau am sprijinit oameni să își repare casa după incendiu, contribuind cu o sumă de bani. Fiecare gest a avut un impact nu doar asupra celor ajutați, ci și asupra mea – m-a făcut să înțeleg cât de valoroasă este conexiunea umană, acea clipă în care realizezi că ai fost acolo pentru cineva în momentul în care avea cea mai mare nevoie.

Satisfacția de a vedea bucuria pe chipul celor ajutați nu poate fi descrisă în cuvinte. Este un sentiment care îți încălzește inima și îți aduce aminte că fiecare dintre noi are puterea de a schimba ceva. Puterea de a dărui nu este doar despre a da ceva material, ci despre a oferi o parte din tine, a oferi sprijin, timp, compasiune. Este despre a fi prezent și a arăta că îți pasă, că esti OM.

Sursa: Vindem-Ieftin.Ro

Aceasta este povestea mea despre puterea de a dărui. Și cred că, împreună, putem face mult mai mult. Putem să ne implicăm în campanii precum #reCONSTRUIMacasa sau să susținem inițiativele locale care au nevoie de sprijin. Putem dona resurse, putem să oferim din timpul nostru și, cel mai important, putem inspira pe alții să facă la fel. Pentru că, în cele din urmă, darul nostru cel mai prețios este implicarea. Iar când dăruim, ne conectăm unii cu alții și arătăm că putem face diferența – împreună.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2024!

„Madama Butterfly” în deschiderea stagiunii la Opera Craiova

Opera Română Craiova deschide stagiunea 2024-2025 cu spectacolul „Madama Butterfly”, sâmbătă, 5 octombrie 2024, începând cu ora 19.00, în sala Cercului Militar.

În anul Centenarului Puccini, în care întreaga lume muzicală comemorează 100 de ani de la moartea compozitorului italian, Opera Română Craiova prezintă, în deschiderea stagiunii 2024-2025, „Madama Butterfly”, cea mai recentă premieră și una dintre cele mai iubite opere ale lui Giacomo Puccini. Un tribut adus marelui compozitor și o celebrare a creației sale muzicale, reprezentația aduce pe scenă capodopera care continuă să impresioneze generații de spectatori.

 

Soliști apreciați la nivel internațional

Cu o punere în scenă realizată de regizorul italian Chris Catena și o scenografie de Răsvan Drăgănescu, evenimentul reunește o distribuție de excepție, sub conducerea muzicală a maestrului Francesco di Mauro. Spectatorii îi vor putea asculta pe Lisa Houben (Cio-Cio-San), David Baños (B.F. Pinkerton), Ioan Cherata (Sharpless), Licia Toscano (Suzuki), Francesco Cipri (Goro), alături de Ioan Toma (Bonzo), Cristian Fofucă (Prințul Yamadori), Say Ufuk Gengis (Comisarul imperial), Rodica Dinișoară (Kate Pinkerton), Andrei Leonte (Copilul), Orchestra, Corul și Baletul Operei Române Craiova.

Final de an cu evenimente speciale

Opera Română Craiova a inclus reprezentații din genuri diverse în programul lunilor octombrie, noiembrie și decembrie ale acestui an. Craiovenii se vor putea delecta cu spectacolul de dans „Autumn Dance” (29 octombrie), operele „Il Tabarro” / „Suor Angelica” de Giacomo Puccini (2 noiembrie), „Don Giovanni” de Wolfgang Amadeus Mozart (9 noiembrie), concertul „Suflet de Romanță”, în colaborare cu Asociația Culturală „Cetatea Romanței” Târgoviște (23 noiembrie), iar din programul dedicat Centenarului Puccini nu va lipsi îndrăgita operă „Boema” (14 decembrie).

Luna decembrie aduce două evenimente speciale: premiera operetei „Văduva veselă” de Franz Lehár și tradiționalul spectacol-eveniment „Magia Crăciunului la Operă”.

Biletele pot fi achiziționate online: https://iticket.ro/partner/orc sau la agenția Operei Române Craiova de la Sala Polivalentă (Bulevardul Ilie Balaci nr. 6), 0351.442.471, agentiadebilete@operacraiova.ro

Mai multe informații la www.operacraiova.ro sau www.facebook.com/operacraiova

 

Spectacolele Operei Române Craiova sunt realizate cu sprijinul Primăriei Municipiului Craiova și al Consiliului Local Craiova

Pregătiri de Halloween - Worldless Wednesday

 

***pozele sunt din arhiva personală, colaje realizate cu Canva.

Postarea participă la:

Între vis și realitate
Image-in-ing
Wordless Wednesday

Bufnițel și Ilinca în Pădurea Fermecată

 Creațiile fetelor hărnicuțe, care au acceptat Provocările verzi : Spirit al pădurii - Profesor Bufniță, mi-au pus în mișcare rotițele creativității, și-am hotărât să îmbrățișez și eu această noua aventură (provocare).

În mijlocul haosului creat de renovare, ideea de a-l aduce pe Bufnițel la viață s-a transformat într-o provocare la fel de interesantă ca o poveste din pădurea fermecată. Fiecare obiect reciclat părea să aibă un scop precis, iar pe măsură ce le adăugam, simțeam cum întreaga creație prindea viață, transformându-se într-un proiect plin de magie.

Pentru a-l crea pe Bufnițel am folosit următoarele: o cheiță de la conserva de mâncare a domnului Uzzi, resturile de ață ramase de la broscuța țestoasă Tilly, croșeta, capacele de plastic de la două fiole de Ginseng, iar pentru lipsit am folosit pistolul de silicon.

Modelul este făcut după un tutorial de pe YouTube, pe care, bineînțeles, nu l-am respectat în totalitate. El este de fapt un breloc, însă eu am alte planuri cu el când voi pune lucrurile la punct și voi avea acces la buturuga pe care am realizat-o dintr-o întâmplare. Va fi transformat într-un ornament!

Mai facusem în trecut bufnițe - aplicații croșetate, pe care am crezut că le-am postat, dar se pare că nu am făcut-o, așa că vă arat o singură bufniță, care este la îndemână, lipită pe supotul de creioane făcut din cutii de carton.

Aceasta temă de la provocări verzi mi-a amintit de desenul animat preferat al fiicei mele „Bufnița înțeleaptă”, care se difuza pe Minimax. Nu doar eu m-am bucurat de Bufnițel, ci și Ilinca, care l-a privit cu ochii mari și curioși, iar în scurt timp, a devenit personajul ei preferat. Cu un entuziasm molipsitor, l-a luat de mână și l-a dus în mijlocul biroului (sigurul loc mai liber). Acolo a început o ședință foto de poveste, unde Bufnițel a fost, bineînțeles, vedeta.

Pe curând!🦉