Set de suporturi pentru servirea mesei croșetat

 Inspirată de setul croșetat de Daniela m-am hotărât să-mi croșetez propriul set de suporturi pentru servirea mesei. Eu am ales un model mai simplu care sper să fie practic.

Vreau sa fac un set format din șase suporturi pentru farfurii, pahare și tacâmuri. Am reușit să finalizat sâmbătă doar un suport pentru farfurie, iar suportul pentru pahar este aproape gata, deoarece a trebuit să plec la Wine Tonic Festival. Încă nu am o idee clară despre cum va arăta suportul pentru tacâmuri, dar până termin cele cinci piese pentru farfurii și cele cinci pentru pahar îmi va veni inspirația.

Acum vreau să-ți arăt cum a ieșit suportul pentru farfurie. Am folosit ață bej, cred că este lână, de la un fost pulover și ață lila luată din second hand.

Am început cu inelul magic și 12 piciorușe duble și am continuat să cresc până am ajuns la diametrul dorit, apoi am început să croșetez buclele de pe margini cu ața lila.

Apoi am început și suportul pentru pahar în același mod cum am croșetat suportul pentru farfurie.

Cam atât pentru azi! Dacă ai vreo idee pentru suportul meu de tacâmuri, o aștept cu interes.

Sper că-ți plac suporturile mele! 

Pe curând!💝

Adio, New Orleans!

 Cartea aceasta a apărut de ceva timp, dar eu am achizitionat-o recent, atragandu-ma titlul ei.

Am mai scris că-mi place Jazz-ul și după cum bine știi în New Orleans a apărut, dar nu numai pentru asta, am devenit curioasă să descopăr New Orleans de când am vizionat celebrul serial cu vampiri "The Originals".😅 Ai auzit de el, nu-i așa?

poză din arhiva personală

Bun! M-a prins povestea lui Josie, dar finalul poveștii a fost... prea brusc? forțat? Oricum lipsește ceva! Aș fi vrut să aflu ce s-a întâmplat cu mama ei, dar poate autoarea a lasat lucrurile așa, ca mai târziu, să facă o continuare a cărții. În fine!

”Adio, New Orleans” de Ruta Sepetys este despre povestea lui Josie Moraine, o tânără de 17 ani care trăiește în New Orleans, în cartierul rău famat, dar și renumit, French Quarter, în anii 1950 și visează la o viață mai bună. Fiica unei prostituate egoiste și lipsite de scrupule, Josie este hotărâtă să scape de lumea întunecată în care a crescut. Mama ei, Louise, este o prezență instabilă și distructivă, adesea prinsă în relații periculoase care o împing să-și neglijeze și să-și trădeze propria fiică, iar această relație complicată alimentează dorința lui Josie de a se elibera de trecut. Nu am înțeles niciodată cum o mamă poate să-i facă rău propriului copil! Am auzit de multe cazuri în realitate, nu se întâmplă doar în cărți!

Josie își găsește susținători în Willie Woodley, proprietara dură și directă a bordelului unde lucra mama ei și unde ea făcea curățenie pe fiecare dimineață, și în Cokie, șoferul lui Willie cu o inimă de aur. Willie devine o figură maternă pentru Josie, oferindu-i sprijinul necesar și sfaturi directe, chiar dacă sunt uneori neconvenționale, în timp ce Cokie este un prieten sincer și loial, gata să o ajute ori de câte ori are nevoie. Cei doi devin adevărata ei familie, oferindu-i încrederea și suportul de care are nevoie pentru a visa la o viață diferită. Josie este inteligentă și ambițioasă, lucrează într-o librărie, încercând astfel să strângă banii necesari pentru a părăsi New Orleans.

poză creată de AI

Cineva este ucis în oraș și Josie se trezește implicată într-un mister periculos, care îi amenință speranțele și visele. Povestea abordează teme precum depășirea condiției, curaj și determinare, arătând că, deși trecutul poate apăsa greu, dorința de libertate și de a-ți depăși condiția pot învinge orice obstacol.

”Nu mai eram sigură de nimic, cu excepția faptului că New Orleans era un prieten infidel pe care voiam să-l părăsesc.”

Acum am realizat că am uitat să povestesc despre Jesse, un prieten de-al lui Josie, dar vei descoperi povestea lor, dacă vei citi cartea.🙈

Pe curând!💝

AI în viitorul literaturii: creator sau colaborator?

Este posibil ca AI-ul să devină un scriitor de succes?

În era digitală, tehnologia este în plină expansiune! A avansat foarte mult, încât este un atuu în toate domeniile, inclusiv literatură, și cu cât avansează mai mult cu atât avem mai multe oportunități de a ne pune în valoare ideile creative. Transformă lumea în care trăim în diverse moduri, accesul la artă și cultură este la un click distanță, de exemplu avem posibilitatea de a face un tur virtual unui muzeu.

Dar cum rămâne cu literatura? Scriitorii și inteligența artificială (AI) ar putea ajunge să colaboreze pentru a crea noi povești sau chiar să permită algoritmilor să completeze texte într-o manieră aproape identică cu cea a unui editor uman. Însă, pe măsură ce AI-ul devine mai complex, apare întrebarea: va fi doar o colaborare între creativitatea umană și algoritmi sau AI-ul va ajunge să înlocuiască complet scriitorii?

Poză creată cu AI

Deși AI-ul poate ajuta la generarea de texte, el nu are încă capacitatea de a înțelege și trăi experiențe umane, asta însemnă că texetele lui sunt lipsite de originalitate. Emoția și originalitatea unei povești create de un scriitor sunt greu de replicat, fiindcă ele iau naștere din trăirile și viziunile unice ale fiecărui scriitor.

Conform unui studiu realizat de Allied Market Research, 60% dintre scriitorii din SUA și Europa au folosit cel puțin o unealtă AI pentru generarea de idei sau optimizarea textului. Platformele populare precum Jasper și Writesonic permit scriitorilor să colaboreze cu AI pentru a genera conținut structurat sau a elimina blocajele creative. Iar 78% dintre utilizatori au afirmat că AI-ul le-a crescut productivitatea și le-a redus timpul de lucru cu 30-40% .

Un exemplu în acest sens, vine tocmai din Japonia, conform ziarului Nikkei, un roman generat de AI, intitulat The Day A Computer Writes A Novel, a fost nominalizat la un concurs literar național. Un grup de cercetători au scris acest roman folosind un algoritm AI, evidențiind astfel potențialul AI-ului de a contribui la literatura de ficțiune. Bineînțeles, că aceasta a stârnit discuții în Japonia, dar și pe plan internațional. Deși AI-ul nu are emoții și nu le înțelege, poate construi structuri narative capabile să captiveze cititorii.

Mulți critici își exprimă scepticismul față de calitatea literară a lucrării. De exemplu, unii susțin că, deși textul este coerent, îi lipsește profunzimea emoțională și complexitatea pe care le întâlnim în operele scrise de oameni. Porțiunile generate de AI sunt formule și nu reușesc să rezoneze profund cu cititorii. 

În timp ce AI-ul își face loc în literatură, nu putem să ignorăm valoarea cărților create de oameni. Egiptul Antic. Călătorie în timp, o lucrare captivantă, scrisă de Francisco Llorca și Montse Galbany, oferă o incursiune în istoria și cultura Egiptului Antic, invitând cititorii să exploreze o altă civilizație prin imagini și povestiri detaliate. În același mod, AI-ul poate aduce perspective noi și accesibile, însă doar prin colaborarea cu scriitorii poate crea acea conexiune autentică care ne face să trăim istoria prin cuvinte.

AI-ul nu are „idei” în sensul tradițional, pentru că nu are conștiință sau experiențe proprii. Totuși, el poate crea ceva ce pare nou prin combinarea și reinterpretarea unor concepte existente. De exemplu, un AI poate analiza un volum masiv de date — cărți, povestiri, lucrări științifice, filme — și apoi poate genera combinații între acestea, sugerând idei care nu au fost abordate exact în aceeași formă.

Pentru a avea o idee cu adevărat nouă, o ființă umană își folosește creativitatea, emoțiile și experiențele personale, creând conexiuni între ele. AI-ul doar reciclează și recombină datele existente, orice „idee” produsă de AI este mai degrabă o variație sau o reinterpretare a ceva deja cunoscut, decât o idee nouă. Părerea mea este că AI poate fi de ajutor scriitorilor atunci când au un blocaj, dându-le idei pentru a crea personaje sau chiar o poveste, însă nu cred că pot fi înlocuiți de AI, oricât de mult ar avansa.

Un sondaj realizat de The Authors Guild arată că 85% dintre scriitorii intervievați nu se simt amenințați de AI și mi se pare firesc, nu au de ce să se simtă amenințați, ei văd AI-ul mai degrabă ca pe un „asistent creativ” decât un competitor. Totuși există temeri legate de uniformizarea stilurilor literare și de lipsa diversității emoționale a textelor scrise exclusiv de AI. Dacă AI-ul ar înlocui complet scriitorii, am risca să pierdem tocmai acea conexiune personală cu sciitorul, acel „ceva” unic care face o carte să rămână cu tine mult după ce ai terminat-o de citit.

Unele edituri explorează deja publicarea de cărți scrise exclusiv de AI. Editurile ar putea diversifica abordările, publicând atât cărți scrise de AI, cât și lucrări scrise de autori cu ajutorul algoritmilor, creând astfel o piață mixtă. 

 În România, Editura NICULESCU se adaptează tendințelor moderne și este deschisă către inovație. Recunoscută pentru varietatea sa de titluri, de la beletristică și cărți de dezvoltare personală până la celebrele manuale și dicționare, editura explorează constant noi metode prin care să ofere cititorilor o experiență de lectură cât mai accesibilă și diversificată. Deși nu publică încă lucrări scrise exclusiv de AI, Editura NICULESCU urmărește cu interes evoluția acestui fenomen, fiind în ton cu tendințele internaționale. Colaborarea dintre scriitori și inteligența artificială ar putea deschide noi perspective în literatură, ajutând scriitorii să-și dezvolte ideile și să le finalizeze mai eficient.

Pe măsură ce tehnologia avansează, întrebările despre locul AI-ului în creația literară rămân deschise. Vom avea o piață de carte dominată de lucrări scrise exclusiv de AI sau vom vedea mai degrabă un parteneriat între om și mașină, în care creativitatea și experiențele umane vor rămâne la baza celor mai iubite povești? Probabil viitorul ne va aduce o combinație din ambele, iar rolul editurilor, precum Editura NICULESCU, va fi important pentru a gestiona această transformare, oferindu-le cititorilor o selecție de lucrări care combină inovația tehnologică cu profunzimea experienței umane.

Tu cum vezi viitorul literaturii?

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2024!

 

Bibliografie:

Ziarul Financiar
Sydney Review of Books

SentiSight

The Authors Guild

Siege Media

Aventura Olfactivă la Aroma Land

 Aroma Land este o companie românească specializată în producerea și distribuirea de produse aromatice, cum ar fi odorizante pentru interior, produse pentru spa, aromaterapie și, în general, soluții destinate creării unei atmosfere plăcute în spații interioare. Aroma Land pune un accent deosebit pe utilizarea uleiurilor esențiale și a ingredientelor naturale, având o gamă largă de produse.

Aromaterapia este o formă de terapie alternativă care utilizează uleiuri esențiale extrase din plante pentru a promova sănătatea fizică, emoțională și mentală .Aroma Land se mândrește cu o tradiție de peste 25 de ani și o colaborare fructuoasă cu specialiști precum Nidhi, parfumierul din India, care a contribuit la dezvoltarea unor colecții unice de parfumuri.

Într-o duminică de octombrie, am vizitat împreună cu bloggeri olteni, fabrica Aroma Land. Vizita noastră a început cu un tur al spațiilor de producție și de depozitare, unde am înțeles mai bine cum se fabrică întreaga gamă de produse. 

Uleiurile esențiale sunt obținute din plante naturale prin diferite metode de extracție, cum ar fi distilarea cu aburi, presarea la rece sau extracția cu solvenți. Acestea conțin compuși aromatici naturali din plante, cum ar fi frunzele, florile, rădăcinile, coaja sau alte părți ale plantei. De exemplu, uleiul de lavandă este obținut din florile de lavandă, iar uleiul de lămâie din coaja fructului.

Acasă, folosesc în mod regulat bețișoare parfumate și conuri backflow, care aduc o notă relaxantă și plăcută în locuință. Nu obișnuiesc să folosesc foarte des uleiurile esențiale, dar vizita la Aroma Land m-a inspirat să explorez mai mult această latură a parfumaterapiei. Uleiurile esențiale pe care le ador sunt: lavandă, scorțișoară și iasomie.

Un aspect interesant pe care nu îl știam este implicarea activă a companiei în procesul de reciclare și responsabilitatea pe care o are față de mediu. Aroma Land își asumă întregul circuit de colectare și reciclare al produselor, o inițiativă care mi se pare lăudabilă, mai ales în contextul în care sustenabilitatea este din ce în ce mai importantă.

După turul de producție, am avut parte de o sesiune specială de analiză senzorială, un exercițiu similar degustării vinurilor, dar în loc de gusturi, ne-am concentrat pe mirosuri. Am explorat subtilitățile fiecărei esențe, identificând notele de bază, mijloc și vârf. Provocarea a fost să identificăm patru arome din gama Aroma Land.

M-am simțit ca un somelier al aromelor, ghicind fiecare ingredient și conectându-mă emoțional la fiecare esență. Am recunoscut rapid mirosul de lavandă, care mi-a adus aminte de zilele calde de vară. Apoi a urmat aroma de Bubble Gum, care mi-a stârnit amintiri din copilărie. Ultimile două arome au fost mai greu de ghicit, una dintre ele mi-a amintit de apa de colonie de lăcrămioare pe care tatăl meu o folosea, iar celălalt mirosea ca un parfum luxos.

Apoi, Nidhi ne-a invitat să descoperim semnificațiile transmise de parfumurile din viitoarele colecții, ghicind notele aromatice și să îi spunem stările de spirit pe care acestea ni le evocă. Acesta a fost momentul în care mi-am dat seama cât de complexă poate fi lumea parfumaterapiei și cât de multe emoții poate transmite un simplu parfum. 

Dintre toate produsele pe care le-am văzut, cel mai mult mi-au plăcut coșulețele cu flori ornamentale handmade. Acestea nu sunt doar decorative, ci se pot parfuma cu uleiuri esențiale, aducând un plus de eleganță și prospețime oricărui colț din casă. Mi s-a părut o soluție simplă, dar foarte versatilă, pentru a îmbina estetica cu funcționalitatea.

Am aflat că Aroma Land pregătește deja lansări interesante pentru Black Friday și perioada sărbătorilor de iarnă. Este momentul ideal să ne răsfățăm cu odorizante de cameră, uleiuri aromaterapie sau chiar să oferim în dar pachete cu produse de parfumare ambientală. Acestea nu doar că înfrumusețează casele celor dragi, dar contribuie și la starea lor de bine.

Am aflat de la Nidhi lucruri interesante despre India, nu doar despre parfumuri. Vizita la Aroma Land a fost o călătorie senzorială – un loc în care aromele și amintirile se împletesc, iar fiecare notă îți spune o poveste ce merită trăită din nou.

Reflexiile unui Pinot Noir Rose

 Fotografia ne oferă o fereastră prin care putem surprinde detalii ascunse, jocuri de lumină și umbre care nu sunt întotdeauna evidente la prima vedere. Am încercat să surprind în fotografii nuanțele și reflexiile delicate, transformând vinul într-un personaj central al unei scene aproape poetice.

Asemenea unui dans subtil între lumină și culoare, acest Pinot Noir Rose demisec de la Podgoria Silvaniei reflectă perfect fiecare fascicul de lumină, dezvăluindu-și textura sa delicată și culoarea de roz pal. Această nuanță atrage privirile, sugerează prospețimea și finețea vinului, invitându-te să-l descoperi. Reflexia din pahar este doar o anticipare a experienței complexe care urmează.

Când am turnat vinul în pahar, am fost învăluită de un parfum fin, elegant, cu note distincte de trandafir și fructe roșii, amintind de cireșe și căpșuni culese pe rouă. Gustul urmează perfect această invitație olfactivă, dezvăluind o dulceață subtilă de fructe, echilibrată de o aciditate sprințară care îți trezește simțurile.

„Oglinda gustului”, dacă tot suntem la rubrica Reflexii în oglindă, este o combinație perfectă între dulceag și amărui, care persistă plăcut pe palatul gurii.

Acest vin nu doar că strălucește în pahar, dar este și extrem de versatil în asocierile culinare. Perfect pentru o masă completă, poate fi savurat alături de salate proaspete, preparate ușoare de pui sau fructe de mare, dar și alături de deserturi fructate, precum o tartă cu fructe de pădure. Un singur avertisment – evită carnea roșie grea, căci finețea acestui rose merită să fie lăsată să strălucească fără a fi copleșită.

Privind reflexiile din pahar, mi-am dat seama că fiecare pahar de vin este, de fapt, o oglindă a momentului în care îl bei. Vinul captează starea noastră de spirit, atmosfera, și chiar discuțiile pe care le purtăm la masă. Un pahar de Pinot Noir Rose demisec oferă ocazia de a reflecta asupra bucuriilor vieții, fie că este vorba despre momente de relaxare într-o seară liniștită sau de o conversație cu prietenii.

Înscriu acest articol la rubrica ”Reflexii în oglindă”, găzduită de Carmen!

Dacă ai o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai l-ai vazut în "oglindă" (orice fel de oglindă... chiar și oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) te invit sa participi la rubrica "Reflexii în Oglindă", dacă dorești, inițiată de SoriN și preluată de Carmen. 

În pădurea cu alune...

Aveau casă două vulpi

Vine Bufnițel și spune:
Vreau și eu să stau aici!

Iată vine și-un cățel

Cu blăniță aurie,

Care vrea să fie adoptat

De prietenii din pădure!

Peste dealuri, printre flori,

Se ivește un cerb măreț

Coarne lungi și galbene,

Blând, încet șoptește:

Pot să stau și eu aici?

Bine, cerbul era pe schiuri, așteaptă iarna,dar am încercat să fac o poezioară care să aibă cât de cât rimă.

Duminică a fost o zi cu totul specială, dedicată creației și bucuriei! Am sărbătorit ziua lui Uzzi, cățelul meu iubit și năzdrăvan, care a împlinit cinci anișori! 🥳 I-am cumpărat tortuleț special pentru căței și niște gustări cu merișoare, ne-am plimbat prin natură, bucurându-ne de soare, apoi ne-am retras în casă, unde eu m-am apucat să fac cerbul pentru tema #21 a Provocărilor verzi - Profesor spirit al pădurii - Cerbul.

Înainte de a povesti cum am realizat cerbul, vreau să-ți povestesc ce năzbâtie a făcut Uzzi de ziua lui. Într-un moment de relaxare, întinși pe iarbă la soare, de nicăieri apare o vulpe, de două ori mai mare decât Uzzi. Micuțul meu o zărește și o ia la fugă după ea, eu după ei strigând la Uzzi, care mă ignora total. Bineînțeles, că nu am putut ține pasul cu ei și au intrat în pădurice, și m-am panicat. Pentru că la capătul ei este calea ferată și îmi era teamă să nu apară vreun tren, dar îmi era frică să nu-l muște vulpea, că ele transmit o mulțime de boli. Doamne, ce filme mi-am făcut până l-am recuperat pe viteaz!😂😂

Pentru a realiza cerbul am folosit următoarele materiale:

- două dopuri de plută;

- o bucățică de sârmă plușată galbenă;

- două bețișoare de lemn de la cafea;

- 4 tubulețe de hârtie;

- 4 mărgele de la numărătoare (2 galbene, 2 albastre - atât ama vut!);

- o mărgică roșie pentru nas și una maronie pentru codiță;

- o ”căciulică” de ghindă;

- doi ochișori (inițial am vrut să-i fac din ambalajele pastilelor, dar nu am reușit!);

- două steluțe;

- bandă argintie ornamentală pentru fular;

- o bucățică de sârmă argintie (coada) și pentru gât am folosit sârma de la vinul spumant;

- o bucățică de hârtie de împachetat cadouri pentru trup și silicon la cald pentru lipit.

Nu am măsurat tubulețele de hârtie și unele au fost mari, unele mici, în felul acesta Cerbul pare că alunecă si are skiurile în aer, cu toate acestea are o foarte bună stabilitate, stă fără probleme în picioare.

AM încercat să surprind în poze acest lucru, dar nu mi-a reușit. Prima dată am creat capul, apoi trupul, picioarele și asta a fost tot!

Fie că-l folosești ca ornament de iarnă sau pur și simplu ca un proiect de weekend creativ, acest cerb aduce un zâmbet pe chipul oricui.

Așa că nu ezita să încerci și tu! 

Ce părere ai despre cerbul meu? 

Ce mai poți face din dopurile de plută:

- un cățel și-o ciupercuță: http://www.mihaelatoila.ro/2024/10/kintsugi-internationalrepairday.html;

- o sticlă de vin: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/din-ce-poti-crea-o-sticla-de-vin-dar.html;

- un tablou: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/un-prieten-bun-este-ca-vinul.html;

- Mini oameni😅: http://www.mihaelatoila.ro/2023/12/finalizare-provocari-adventul.html;

- decor verde: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/ilinca-si-coltul-ei-de-natura.html.

Pe curând!💝

Kintsugi #InternationalRepairDay

 În secolul al XV-lea, un demnitar japonez a spart din greșeală bolul de ceai din porțelan. După ce a trimis obiectul la reparat, a fost nemulțumit de restaurarea realizată cu cleme de metal. Așa că s-a întors la meșteșugarii săi, care au decis să lipească piesele folosind o rășină aurie. Această metodă nu doar că a reparat bolul, dar a și transformat defectele sale în ceva frumos.

Această tehnică de restaurare se numește Kintsugi, iar filosofia din spatele ei poate schimba modul în care percepem obiectele și, implicit, pe noi înșine.

sursa: pixabay

Kintsugi este o formă de artă tradițională japoneză care se concentrează pe repararea obiectelor din ceramică, mai ales a bolurilor de ceai, prin utilizarea unui adeziv special și a pulberii de aur, argint sau bronz. Această tehnică nu doar că reunește piesele sparte, dar le oferă și un aspect distinctiv, evidențiind frumusețea imperfecțiunii.

Prin Kintsugi, defectele și ”cicatricile” devin parte din povestea obiectului, nu doar semne ale distrugerii sale. Fiecare crăpătură sau fisură devine un detaliu unic, reflectând trecutul și transformările prin care a trecut obiectul.

În societatea modernă, în care este promovat consumerismul și cultura de „aruncare”, Kintsugi ne învață să apreciem lucrurile care au o poveste, iar atunci când se strică, să le reparăm. Iată câteva lecții valoroase pe care le putem învăța de la această artă:

Kintsugi ne încurajează să vedem frumusețea în imperfecțiuni și să le acceptăm, în fond perfecțiunea nu există. La fel cum o fisură aurită adaugă valoare unei piese de ceramică, imperfecțiunile noastre sunt parte din noi și ne fac unici.

În loc să aruncăm obiectele sparte sau deteriorate, Kintsugi ne invită să le reparăm. Această abordare nu doar că ne ajută să economisim resurse, dar contribuie și la o viață mai sustenabilă.

Fiecare obiect reparat prin Kintsugi își spune povestea prin cicatricile sale, iar acestea îl fac și mai valoros. La fel, fiecare experiență pe care o avem, chiar și cele mai dificile, contribuie la povestea noastră personală.

De #InternationalRepairDay, te încurajez să îmbrățișezi filosofia Kintsugi.Caută lucruri pe care le-ai putea repara acasă. Poate fi vorba despre o vază, un taburet sau chiar haine. Folosește tehnici de restaurare sau pur și simplu lipește-le cu creativitate. Dacă repari ceva, împărtășește povestea acelui obiect cu prietenii sau familia. Vorbește despre cum a fost deteriorat și cum a fost adus din nou la viață. Fii un ambasador al reparării și sustenabilității. Vorbește despre importanța de a repara, nu de a arunca, și despre cum putem contribui la un viitor mai verde.

Pentru mai multe informații despre arta reparării, poți vizita site-ul throwaway-history.eu.

Kintsugi nu este doar o tehnică de restaurare, ci o filozofie de viață care ne învață să apreciem imperfecțiunea și să valorificăm fiecare experiență. 

De #InternationalRepairDay am vrut să transform niște haine, dar nu a fost să fie, așa că am reciclat creativ. Se pune, nu? 

Am luat o jumătate de coajă de ou, trei dopuri de plută de la sticlele de vin, un bețișor de lemn de la cafea, cinci suruburi, o bucățică de sârmă (această bucățică de sârmă ținea cablurile unui aparat electrocasnic achiziționat), culori acrilice, lipici, puțină hârtie și cam atât! 

Ce a ieșit? Dacă ai puțină răbdare, vei afla imediat. Am creat două ”obiecte” pentru Provocările Verzi #18 - Plantație de ciupercuțe magice și  #20- Cățelușul adoptat.

Un dop de plută, o jumătate de coajă de ou și culori sunt ingredientele necesare pentru a crea o ciupercuță magică.

Restul ”ingredientelor” rămase le-m mixat bine bine și a ieșit un cățeluș, pe care Uzzi imediat l-a adoptat. Am prins dopul de plută care reprezintă capul cățelului cu o sârmă de la vinul spumant de celălalt dop de plută care reprezintă trupul cățelului. Capul se rotește, nu este fix! Apoi patru din cele cinci șuruburi le-am folosit pentru opiciorușe, iar unul l-am folosit pentru năsuc. 

Urechile le-am făcut din bețișorul de lemn, iar la gât i-am făcut o eșarfă dintr-o bucățică de hârtie de împachetat cadouri! Ah, și codița? Este realizată din sârmuliță, această sârmuliță am folosit-o pentru a face închizătoarea gentuței lui Ariel!

Cam atât pentru astăzi! Sper că îți plac personajele pe care le-am realizat! Exact cum Kintsugi ne arată că fiecare fisură aurită adaugă valoare unui obiect, și eu am transformat niște materiale simple într-o ciupercuță magică și un cățeluș drăguț.

De #InternationalRepairDay să ne inspirăm din arta Kintsugi și să începem să reparăm și să reutilizăm, fie că este vorba de lucruri mărunte sau de proiecte mai ambițioase. Reparând și reinventând, putem oferi un nou sens lucrurilor și contribui la un viitor mai sustenabil.

Pe curând!🐶🍄