Lansare de carte - ”Tangoul se dansează în doi” de Iolanda Mirea

Joi, 30 iunie 2022, a avut loc la Casa de Cultură Traian Demetrescu din Craiova, lansarea de carte a doamnei Mirea, în cadrul ședinței de cenaclu a revistei și a cenaclului Uniunea Artelor. La lansare a fost prezentă și doamna Emilia Tet care ne-a încântat cu un moment liric.

Autoarea Iolanda Mihaela Mirea s-a născut pe 15 decembrie 1965, la Timișoara, dar este originară din județul Dolj, comuna Moțăței.

Studiile elementare le-a efectuat la Tg. Jiu, după care s-a îndreptat spre Facultatea de Jurnalism, în Craiova (anul 2009). Viața socială i-a oferit diferite funcții, dar cele mai importante au fost cea de referent, bibliotecar și apoi jurnalist.

Literar a debutat în anul 2010 cu volumul de versuri „Lecția de nisip”. Au urmat Fabulele cu tentacule (2011), „La lezione di sabbia”- versuri (2014), „Catrene” (2018), „Soare în decembrie ” roman (2020) „Tangoul se dansează în doi” – roman (2021).

Romanul ”Tangoul se dansează în doi” prezintă date autobiografice în detaliu, din viața scriitoarei, dar introduce și personaje colorate care dau un aspect palpitant romanului și permit o paralelă subtilă a vieții și evenimentelor contemporane în raport cu amintirile generațiilor apuse. Poveștile de viață devin un rogvaiv, cu o paletă bogată, semănând curiozitate în rândurile cititorului. Întrebări despre viață, răspunsuri ivite din unghiuri diferite și teme de interes comun despre conduita femeii în societate, sunt doar câteva dintre subiectele dezbătute. Franchețea autoarei, dar și vocabularul elevat denotă faptul că suntem puși în fața unei autoare sensibile, dar corecte, un fel de avocat al cuvântului, afișând transparență, dincolo de adevăruri mai mult sau mai puțin dureroase.

Întâlnim ici colo coloristica specifică universului poetic, metafore care vin să alunge modestia scrisului și rigiditatea cuvântului.

Pe doamna Mirea am cunoscut-o pe Facebook, pe un grup literar și am vrut să o cunosc și în realitate. A fost un eveniment drăguț și mă bucur că am participat. Cartea încă nu am citit-o, dar urmează, și voi reveni cu o recenzie. Mai jos vă las o mică parte din acest eveniment, video nu are o calitate extraordinară, dar sper să reușeașcă să vă transmită mesajul corect.

Maxima zilei

 Nu știu cine este autorul, dar am citit această poveste cu morală pe pagina "Schitul Sfântului Ilie" și mi-a plăcut foarte mult și am zis să împărtășesc cu voi.

Odată un cal a fost legat și se tot plângea ca cineva să-l dezlege... a venit un demon și l-a dezlegat..

Calul a intrat pe ogorul unui țăran și a început să mănânce recolta.

Proprietarul fermei s-a enervat, a luat pușca și a ucis calul.

Atunci, stăpânul calului s-a enervat și-a luat pușca și, din răzbunare, l-a ucis pe proprietarul fermei.

După aceea, soția proprietarului fermei l-a văzut și l-a ucis pe stăpânul calului.

Atunci fiul proprietarului calului s-a înfuriat groaznic și a ucis-o pe soția proprietarului fermei..

Vecinii furioși, l-au ucis pe băiat și au dat foc casei lui; Apoi l-au întrebat pe demon:

- De ce ai făcut toate astea?

Demonul a răspuns: eu, doar am dezlegat calul.

SFÂRȘIT!

MORALA:

Diavolul face lucruri simple, pentru că știe că răutatea este în inimile noastre și noi singuri facem restul.

De aceea este bine să gândești înainte de a acționa, ca nu cumva un lucru neimportant să cauzeze mult rău.

Nu uita: cuvântul are puterea de a da viață și de a da moarte, de a binecuvânta sau de a blestema...

* Gândește înainte să acționezi;

* Gândește înainte de a vorbi.

Vă doresc o zi frumoasă și un sfârși de săptămâna minunat!❤️

Bohemian Rhapsody. Adevărata biografie a lui Freddie Mercury - Lesley-Ann Jones

 După ce am văzut filmul cu același nume mi-au rămas în minte melodiile celor de la Queen, în special cea de mai jos. Am început să caut pe YouTube mai multe despre Queen și Freddie și-am reînceput să le ascult muzica, deoarece mai demult am fost fan. În film este alterată ordinea evenimentelor reale pentru a putea cuprinde totul în două ore și un pic, este un film despre muzică, despre procesul creativ prin care Freddie, Roger, Brian și John au trecut în drumul lor spre succes, de a deveni legende.Filmul îl puteți vedea pe Netflix- aici.

 

 Așadar, după ce am vizionat filmul, am zis că trebuie să citesc și această carte. Biografiile, de regulă, sunt subiective, deoarece sunt scrise prin prisma relațiilor dintre autor și cel despre care se scrie.

Queen, în primul rând, erau diferiți de celelalte trupe prin faptul că toți aveau studii și erau foarte inteligenți, manierați, în al doilea rând il aveau pe Freddie - Farrokh Bulsara (pe numele lui adevărat) o persoana de-a dreptul fascinantă, controversată, un geniu. Patru personalități puternice, creative și povesive și-au unit forțele și au creat o legendă - Queen!

Cartea nu este cronologică, fiecare capitol fiind numit după o persoană (despre care urma să se vorbească și însemna ceva pentru Freddie sau trupă) sau eveniment marcant pentru trupă.

Aflăm cum au început și prin câte greutăți au trecut. Au muncit foarte mult și au primit multe refuzuri până să ajungă cunoscuți. Deși aveau succes si dadeau cele mai fascinante petreceri cu droguri și alte ciudățenii, au reușit să rămână pe linia de plutire.

Freddie care trăia viața la maxim și care făcea cele mai mari excese și care l-au prins din urmă nu urca niciodată beat pe scenă... Dar, o singură dată se întâmplă, când îl întâlnește pe Tony Hardley in ziua concertului și ii propune să cânte o melodie cu Queen. Membri trupei sunt de acord iar Freddie și Tony sărbătoresc până înainte de concert, primele 20 min din concert fiind un dezastru. Roger nu putea să își ridice ochii din pământ, iar Brian întreba ce dracu se întâmplă, iar Freddie mormăia niste versuri. Mi s-a părut foarte amuzant când povestea cum l-au îmbrăcat cu 15 min înainte să intre pe scenă, căci el nu putea nici macar să meargă.

    Cât era de activ și nebun pe scenă, pe atât de timid și discret, grijuliu și generos cu cei apropiați era în viața reală. Nu-i plăcea să dea interviuri sau să apară în vreun ziar, cum îi plăcea lui Roger,de exemplu, care aparea frecvent.

Îi placea opera si colecționa antichități.... îi plăcea să ducă o viață luxoasă. Trăia fiecare zi ca și când ar fi fost ultima până într-o zi când a fost chiar ultima. Dar ca mulți alții, chiar nu-mi pot imagina un Freddie bătrân, cum nici el nu se putea imagina - bătrân în colanți. Cum spunea și el, vine momentul când trebuie să te retragi, el s-a retras, rămânând în mintea și inimile celor care l-au iubit Freddie cel energic, tânăr și extravagant.

    Probabil că nimeni nu-l va cunoaște cu adevărat pe Freddie, deoarece nu-i plăcea să vorbească despre el, ci despre muzica lui. Ceea ce azi face tehnologia, ei au reușit datorită creativității și inteligenței, (de ce nu?!) să facă în anii '70-'80 fără tehnologie. Michael Jackson, cu care a fost prieten și au încercat să colaboreze, scotea multe hit-uri, deoarece în spatele acelor hit-uri erau zeci de oameni, în spatele unui hit Freddie Mercury era doar Freddie Mercury, de aceea avea mai puține hit-uri.

    Cartea reușește să îl descrie pe Freddie ca om și ca interpretul legendă, cu bune și cu rele, cartea nu conține elemente senzaționale (să zic așa) - e curată. Per total mi-a plăcut! Mi-ar fi plăcut să descrie mai mult relația dintre membrii Queen! I-am acordat 4 steluțe pe Goodreads. Cartea o puteți comanda de la Nemira - aici.

Închei cu un citat din carte, o parte din el se află și pe coperta interioară a cărții:

”Am creat un monstru. Monstrul sunt eu. Nu pot da vina pe altcineva. Și m-am străduit să ajung aici încă de mic. Aș fi fost în stare de orice ca să obțin ce am acum. Orice mi se întâmplă e din vina mea. E ceea ce mi-am dorit. Toți facem eforturi să ajungem sus. Succes, faimă, bani, sex, droguri – orice vrei. Eu am de toate. Dar acum încep să îmi dau seama că vreau să evadez din lumea pe care mi-am creat-o. încep să-mi fac griji că nu o pot controla, că mai degrabă mă controlează ea pe mine.

Mă schimb când urc pe scenă. Mă transform în <<interpretul desăvârșit>>. O spun pentru că așa trebuie să fiu. Nu pot fi pe locul doi, mai bine renunț. Știu că trebuie să merg țanțoș. Știu că trebuie să țin stativul microfonului într-un anumit fel. Și-mi place la nebunie. La fel cum mi-a plăcut să-l văd pe Jimi Hendrix aducându-și fanii în extaz. Știa ce face, iar fanii se lăsau cuceriți, însă era un tip destul de timid în afara scenei. Poate a suferit încecând să se ridice la înălțimea așteptărilor, să fie rebelul care nu era departe de lumina reflectoarelor. Pentru mine să fiu sus pe scenă e o experiență extracorporală. Parcă mă uit în jos la mine și mă gândesc: <<Băga-mi-aș, ce tare!>>Apoi îmi dau seama că sunt eu: hai să mă apuc de treabă!

Desigur că e un drog, un stimulent. Dar devine greu când lumea mă vede pe stradă și mă vrea acolo sus pe piedestal. Freddie cel mare. Nu sunt așa. Sunt mai tăcut. Încerci să-ți separi viața personală de cea publică de interpret, pentru că e o existență schizofrenică. Cred că ăsta e prețul pe care trebuie să-l plătesc. Nu mă înțelegeți greșit, nu sunt vreun bogătan căruia să-i plângeți de milă. Muzica mă face să mă trezesc dimineața. Chiar sunt binecuvăntat.”

Melodia mea preferată este Valsul Milionarului de pe albumul Sheer Heart Attack

Mai jos puteți asculta melodiile de pe albumul Greatest Hits, mai multe albume găsiți pe site-ul lor oficial QueenOnline

Mai multe informații despre trupă găsiți pe următoarele site-uri:

Roger Taylor - bateristul trupei - http://www.rogertaylorofficial.com

Brian May - chitaristul trupei - https://brianmay.com

The Mercury Pheonix Trust - https://www.mercuryphoenixtrust.org

Site-ul oficial Freddie Mercury - http://www.freddiemercury.com

Site-ul oficial Queen - https://queenonline.com

Viața...

 

Împăratul muștelor – William Golding

Acest roman a devenit un clasic al secolului XX și are în continuare un ecou rareori întâlnit în istoria literaturii,

recunoscut în 1983 cu Premiul Nobel pentru literatură. Acest roman a fost ecranizat pentru prima dată  în 1963, aparține regizorului Peter Brook, apoi au mai fost incă două ecranizări, acest film încă nu l-am văzut.

Experiența pe care scriitorul a avut-o în război îl marchează foarte grav astfel că el nu mai vede în om o ființă inocentă, chiar și copiii, pentru el, poartă în suflet embrionul răului. Aceasta este tema acestui roman, care a fost respins de 21 de edituri înainte de a fi publicat, cunoscând în 1959 un succes fantastic.

Dacă Stephen King începea fiecarea parte a cărții din Cimitirul animalelor cu un verset biblic, William Golding prin titlul romanului face referire la prințul Serafimilor, Beelzebul (Împăratul muștelor), care conform Enciclopediei de vrăjitorie și demologie respectiv ierarhia Iadului, descris în 1612 de părintele Sebastien Michaelis, este primul înger căzut după Lucifer. Primii trei îngeri căzuți au fost: Lucifer, Beelzebul și Leviathan. Beelzebul le dă oamenilor sentimentul cel mai distructiv , mândria cât și lăcomia, ispitindu-i, elemente ce le vom regăsi în carte.

Cartea începe cu un grup de copii care naufragiează, în timpul războiului, pe o insulă pustie. Singuri, fără niciun adult prin preajmă, copiii trebuie să învețe să supraviețuiască, să creeze o lume nouă, un paradis. Ei își aleg un lider, pe Ralph, care pare înțelept datorită sfaturilor bune pe care Piggy i le dă. Lucrurile merg bine, stabilesc un set de reguli pe care să le respecte,  până când se instalează mâmdria și lăcomia în inimile lor, astfel ajung să se dezbine și chiar să se ucidă între ei. După ce Simon, unul din copiii de pe insulă este ucis Ralph îi spune lui Piggy: ” - Mi-e teamă. De noi. Vreau să merg acasă. O, Dumnezeule, vreau să merg acasă.”

Capul unui porc pe care băieții îl vânaseră și în jurul căruia roiesc muștele reprezintă împăratul, simbolul răului, simbol al bestiei aflate în interiorul fiecăruia. Astfel că paradisul la care visau se transformă într-un adevărat iad.

”Copilăria este o boală de care scapi pe măsură ce crești.”

Finalul este foarte tragic și tulburător.  Inocența este o iluzie, iar instinctul de supraviețuire tronează. ”...Iar în mijlocul lor, Ralph, nespălat, cu părul încâlcit, murdar la nas, plângea sfârșitul nevinovăției, bezna inimii omenești și căderea în gol a adevărului, a înțeleptului său prieten Piggy.”

Cartea te face să îți pui câteva întrebări:

• Ø  Este oare calea spre Paradis libertatea absolută?
• Ø  Oare suntem capabili indiferent de împrejurări să fim raționali?
• Ø  Cu câtă ușurință cădem pradă vicisitudinilor realității?

Acestei cărți i-am acordat 5 steluțe.

Inimă rănită - Henry Bonnier

 Inimă rănită - Henry Bonnier

Credeam că va fi o lectură ușoară de o zi, dar a fost ca o mâncare greu digerabilă. Stilul haotic al acestui scriitor francez este exact ca cel din "Blestemul tâlharului mustăcios".

Denis Sarrazin este un jurnalist renumit care cutreieră lumea în interes de serviciu, unde la Rabat o întâlnește pe Shopie și între ei se înfiripă o dragoste ieșită din comun.

Fericirea Sophiei se construiește din fricile lui Denis.

În carte autorul vorbește despre politică, religie, știință, iar următorul citat m-a dus cu gândul la România de azi:

" În timp ce Europa doarme și ea: vechi obicei, e adevărat. De 30 de ani nu se mai trezește, asemenea frumoasei din pădurea adormită. Ce vrajă rea o apasă de 30 de ani?"

Este scrisă din două perspective a autorului și a protagonistului Denis.

Finalul nu e unul fericit....

Cam atât am avut de zis, prea haotică scriitură și încă n-am "digerat" tot.

Aaa....uitasem...nu mai citesc în viață mea francezi....tra la la și bla bla bla...

Blestemul tâlharului mustăcios - Irina Teodorescu

 Blestemul tâlharului mustăcios 

Este vorba de o reinterpretare a temei blestemului care atinge primii născuți din fiecare generație a unei familii. Totul începe când Gheorghe Marinescu îl păcălește pe tâlharul nostru mustăcios și căruia îi plăcea fasolea, și reușește să-i fure comorile, închizându-l în pivnița, unde acesta își dă duhul, dar nu înainte de a lansa blestemul asupra moștenitorilor Marinescu, blestem care va ține până în anul 2000, mai exact întâiul născut să moară .
Blestemul tâlharului mustăcios și măncător de fasole este activ, Marineștii care sunt boieri înrăiți în năravuri și epizați de excese, sunt prinși în ghearele morții. 

Unii dintre ei mor în drumul spre mare, aveau să vadă marea pentru prima dată, dar moartea avea alte planuri pentru ei, ieșindu-le în cale i-a dus pe alte tărâmuri decât marea. 

Altul din neamul Marineștilor moare în aceasi zi când  un alt Marinescu se naște....și așa mai departe... Numele membrilor nu sunt prea importante, sunt generice - ”Tot Ion”, sau arată un viciu sau o trăsătură aparte caracteristică unor membri ai familiei, de exemplu ”Ana frumoasa masochista”, ”Maria Pocita”, ”Maria Deșănțata”.
Personajele au fiecare o ciudățenie a lor. Povestea are umor negru și reușește cumva să te facă să te gândești profund la viață.
Nu este chiar stilul meu de carte, iar scriitura este destul de haotică. Am notat-o pe Goodreads cu 3 steluțe.