Avarul de Molière - TEATRU

„Molière, se spune, e un maestru al caracterelor, un desenator precis și intransigent. Teatrul său le expune ca într-un muzeu și noi, îndelung, am privit aceste figuri reduse la esența lor asemeni unor fluturi prinși cu bolduri pe firmamentul umanității. De aceea poate le și evităm, considerându-le prea uniforme și exemplare."- George Banu

 Vineri seara, 06 octombrie, la Teatru Național Marin Sorescu din Craiova, piesa de teatru Avarul s-a jucat, ca de obicei, în fața unei săli pline. Comedia poartă semnătura regizorului Felix Alexa, scenografia aparține Andradei Chiriac, iar rolul principal a fost interpretat de Claudiu Bleonț, care a jucat excepțional.

Alături de Claudiu Bleonț au jucat actorii teatrului craiovean: Cerasela Iosifescu, Alex Calangiu, CostinelaUngureanu, Nicolae Poghirc, Cătălin-Mihai Miculeasa, Iulia Colan, CătălinVieru, Angel Rababoc, Nicolae Vicol, Gabriela Baciu,iar  muzica live a fost asigurată de Ovidiu Cârstea și Bogdan Oprănescu.  (Am constatat cu tristețe că pe net se găsesc greu și foarte puține informații despre actorii, regizorii și scenografii români.)

Sursă foto: Teatrul Național Marin Sorescu

O piesă foarte bine montată și jucată (toți actorii au jucat foarte bine), semn că Molière este la fel de actual ca acum patru secole. O piesă plină de umor negru, de actualitate, care reprezintă radiografia unei lumi cuprinse de lăcomie. 

Un zgărcit - Harpagon - își ascunde cei 500.000 de euro și este obsedat de pierderea lor. Cei doi copii ai săi, Elise și Cleante, se îndrăgostesc, Elise de intendentul tatălui ei - Valere, iar Cleante de fata unei văduve strâmtorate din aceași localitate. Deși dragostea lor este împărtășită cei doi nu sunt fericiți, pentru că ei știu că zgărcenia tatălui lor nu le va permite să se căsătorească după pofta inimii.

Povestea are un final fericit pentru cei doi copii ai lui Harpagon, se descoperă că Valere este fiul rătăcit al unei familii foarte bogate, și este fratele Marianei - iubita fratelui Elisei, dar si pentru avarul Harpagon care își recuperează comoara furată.

Îți recomand această piesă, care sunt sigură că îți va plăcea! Dacă nu poți ajunge la teatru, deși în sala de teatru actorii transmit emoțiile filtrate prin sinele lor, iar tu vei simți mai mult cu inima și mai puțin cu mintea, la finalul articolului îți las o inregistrare mai veche a acestei piese!

Ovidiu Cârstea și Bogdan Oprănescu, sursa foto: TNC

Sursă foto: Daniel Botea

Despre Molière:

Jean-Baptiste Poquelin (1622-1673) și-a asumat pseudonimul Molière, inspirat de numele unui mic sat din sudul Franței. Prin toată opera sa, Molière a arătat adevărul râzând. În 1665, Molière a înființat compania de teatru „L’Illustre Théâtre”, patronată chiar de Ludovic al XIV-lea, Regele Soare. „L’Illustre Théâtre” a avut un impact remarcabil asupra istoriei teatrului francez.

Molière a scris peste treizeci de comedii în versuri și în proză, este creatorul farselor-balet și a comediilor-balet, texte dramatice scrise special pentru a fi reprezentate la curtea regelui. Molière a lansat critica de moravuri în teatrul clasic francez, a ridiculizat corupția și pedantismul nobilimii (Prețioasele ridicole; Don Juan; Mizantropul), ipocrizia religioasă (Tartuffe), lăcomia (Avarul) și setea de parvenire (Burghezul gentilom), ideile despre căsătorie, educație și familie (Școala bărbaților; Școala nevestelor; George Dandin; Femeile savante). A denunțat șarlatania medicilor vremii (Doctor fără voie; Bolnavul închipuit) și a ironizat jocul nefiresc al „marilor comedianți” de la Hotel de Bourgogne în comedia Improvizația de la Versailles. (sursă informații: Teatrul Național Marin Sorescu)

Nu am avut voie să filmăm sau să facem poze în timpul piesei, dar pe site-ul teatrului poți vedea în jur de 79 de poze cu instantanee din timpul piesei. 

Până data viitoare te las cu bine! Îți doresc să ai o duminică liniștită și frumoasă!

Înscriu această postare în tabelul cu ”Citate favorite” găzduit de Suzana.

Pe curând!

Cățel sau bebeluș - siguranța este prioritară!

Au trecut mulți ani de când fiica mea a fost bebeluș, dar de vreo patru ani avem un nou membru în familie care are nevoie de atenția, grija și protecția noastră exact cum au bebelușii. Astăzi, dragă prieten virtual îți voi povesti cum poți să-i asiguri protecție animăluțului tău de companie și nu numai lui, pentru că siguranță celor dragi, cu sau fără blană, este importantă și prioritară. Dar înainte ți-l voi prezenta pe năzdrăvan și ”capcanele” din casă și apoi îți voi spune cum poți preveni accidentele care ar putea să-l rănească pe blănos.

Blănosul și năzdrăvanul familiei, este domnul Uzzi, care este cuminte doar în poze, drept dovadă - poza de mai jos.

De când a apărut în familia noastră casa este plină de ”capcane” 😂, daca nu te împiedici de poneiul lui de pluș preferat, tot calci pe o jucărie - chițăitoare, sau te împiedici de vreun pătuț (pentru că are mai multe) de-ale lui, pentru că are mania să și le mute unde nu te aștepți, și să-ți luxezi vreun picior!

Blănoșii plini de energie și copiii au ceva în comun, ce crezi că au ei în comun? 

Da, ai ghicit! 

Bineînțeles că năzdrăvăniile!

Dincolo de aceste năzdrăvănii, e nemaipomenit să ai un prieten blănos, te ajută să treci mai ușor peste momentele grele, este iubitor și loial, de aceea e bine să îi oferi siguranță. 

Empria, un prieten de nădejde, te ajută cu sfaturi și produse menite să-i ofere animăluțului tău de companie siguranță.

Uzzi, pe lângă faptul că este foarte energic, îi place să se uite la televizor, și când nu te aștepți sare pe mobilă, sau chiar lovește televizorul cu lăbuțele. Pentru a-l feri de pericolul de a cădea televizorul pe el soluția ideală este protecția împotriva dărâmării televizorului, iar pentru a elimina ”capcanele” împrăștiate prin toată casa, poarta de siguranță este de un real folos, nu doar pentru a ține jucăriile într-o zonă separată, dar și pentru a-i oferi o zonă sigură cățelului atunci când rămâne singur acasă.

Labuțele cățelului, deși mulți părinți de căței nu acordă prea multă împortanță, au multe glande olfactive mici care sunt foarte importante pentru el și își poate răni foarte ușor pernuțele lăbuțelor prin lovituri.

Dacă și animăluțul tău obișnuiește să sară cu lăbuțele pe mobilă, protecțiile pentru colțurile mobilei sunt foarte utile pentru a-i proteja lăbuțele de posibilele răni provocate de impactul cu muchiile mobilei. Răsplătește-ți prietenul-cățel pentru dragostea necondiționată pe care ți-o oferă în fiecare zi oferindu-i la fel de multă grijă cum oferi prietenilor umani. 

Prietenul meu ...și al tău - Empria - îți oferă gratuit Ghidul părintelui pentru protecția copilului în casă dacă te abonezi la newsletter. Din cele 40 de pagini afli informații esențiale pentru a crea un mediu sigur copilului tău. 

Tot Empria îți oferă produse și pentru îngrijirea și recuperarea adulților, te ajută să oferi grija de care au nevoie toți membrii familiei tale, de la cel mai mic și cel mai mare până la cel care dă din coadă.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2023!

***sursa fotografiilor: arhiva personală; site-ul Empria

Degustare de uleiuri de măsline!

 La degustări de vinuri am tot fost și pot spune că am învățat câte ceva despre această licoare - sângele zeilor, însă la o degustare de uleiuri de măsline nu am fost niciodată.

Până la această degustare pentru mine uleiurile erau toate la fel - uleiuri. Degustarea a avut loc în magazin, iar magazinul se află în Craiova, dar produsele se pot comanda și online, după mine un lucru foarte bun! Eliada (Elia, în greacă, înseamnă măslină) este un brand romănesc de ulei grecesc, care încurajează un stil de viață sănătos, importator direct de produse grecești premium: ulei extravirgin de măsline, delicatese derivate din măsline, pastă de măsline, măsline, ceaiuri și condimente. 

Să revin la degustare, Cătălin Adam - degustător autorizat de uleiuri - ne-a povestit foaaarte multe lucruri interesante și importante despre uleiurile de măsline. În România sunt doar 16 degustători autorizați de uleiuri de măsline.

Sursă foto: Loredana Dragomir

Nu am degustat doar uleiuri, ci si măsline, pastă de măsline, ardei umpluți cu brânză, cremă de oțet balsamic de portocale, dar și dulciuri și un pahar de vin rose.

Cum se degustă uleiul? E foarte diferit de degustarea vinului. Se pun într-un păhărel două linguri de ulei, cu o mână ții paharul și cu cealaltă îl acoperi, apoi învârți (rotești) ușor paharul cu mâna în care îl ții pentru câteva minute, în tot acest timp îl ții acoperit cu mâna, pentru a se încălzi puțin.

Apoi, ca să-ți resetezi mirosul, trebuie să-ți miroși pielea (dosul mâinii), apoi duci paharul cam îndreptul buricului și urci încet către nas și oprești în locul unde începi să simți mirosul (doamne, ce miros!), apoi duci la nas și îl miroși!

Și acum iei o gură de ulei, o sorbi, nu e ca la vin,să-l plimbi, să-l amețești,😅 și-apoi iei și a doua gură care este menită să șteargă aroma puternică de amăreală și rămâne aroma de iute.

Am aflat că în România se falsifică (da, ai citit bine!) foarte mult uleiul de măsline și pentru a alege un ulei bun de măsline trebuie să citim eticheta informându-ne depre modul în care a fost produs, la ce temperatură a fost produs și ce aciditate are. Uleiurile virgine au o aciditate până la 2% și extravirgine au o aciditate de pănâ la 0,8%, peste 2% este ulei lampant, care nu e destinat consumului, din care se fac uleiurile rafinate.

Am aflat că uleiurile de măsline au trei dușmani: aerul, soarele și căldura, iar uleiurile de calitate nu se ambalează niciodată în bidoane de plastic, deoarece uleiul de măsline interacționează cu plasticul. 

Am aflat că un litru de ulei se face din aproximativ 10 kilograme de măsline, de aici și prețul mai ridicat al uleiului.

Am degustat trei tipuri de ulei, unul dintre ele fiind medaliat:

Preferatele mele au fost Eliada Gold care are un gust mai amar și foarte puțin picant și uleiul premiat, Eliada Super Premium - extravirgin care a fost echilibrat, însă Agoureleo a fost prea picant pentru gustul meu. Eliada Gold mi-a plăcut foarte mult cum mirosea a lucernă proaspăt cosită, a verde, așa că mi-am cumpărat o sticlă pentru acasă.

Uleiul de măsline are și foarte multe beneficii pentru sănătate:

Să nu mă lungesc prea mult și să te plictisesc, îți voi arăta preparatele care mi-au plăcut cel mai mult, însă toate au fost foarte delicioase.

ardei umpluți cu brânză

Pastă măsline kalamon cu funghi porcini(cea închisă la culoare)

Și măslinele verzi fără sâmburi marinate cu ghimbir, coriandru și mentă și crema de oțet balsamic de portocale, pe care, am constatat, nu le-am fotografiat!

Cele două produse cumpărate, care mi-au plăcut!

Mai jos las și un video în care poți vedea cum se degustă corect uleiul, dacă eu nu am fost prea explicită. Degustarea începe în jurul minutului 51, dar toata emisiunea este interesantă deoarece Cătălin povestește despre uleiuri, furnizând informații prețioase.

O seară frumoasă îți doresc! Pe curând!

Premiu ”Trăiesc din Scris pe Bune"

 Pe 21 septembrie s-a încheiat experiența ”Trăiesc din Scris pe Bune" , program gratuit la care m-am înscris și am anunțat în Povestea Mea. 

La sfârșitul programului, pe lângă alte informații valoroase, am rezolvat și dilema: ”dacă fac bine ceea ce fac și cum aș putea să fac mai bine?” Iar dacă vrei să te perfecționezi, cheia pentru rezultate bune este antrenamentul constant.

După fiecare curs, am avut temă pentru acasă, eu am reușit să-mi fac temele, iar Ion Cataragă, și-a rupt din timpul lui valoros și mi-a trimis feedback la fiecare temă, astfel am înțeles mult mai bine ce trebuie să îmbunătățesc pentru a-mi perfecționa scrisul. Și pe aceată cale vreau să-i foarte mulțumesc.

La finalizarea programului ne-a felicitat, iar cei care ne-am implicat activ în programul gratuit am fost premiați. M-am bucurat foarte tare când m-am văzut pe lista premianților (m-am simțit ca la final de an, la școală😊), a fost o surpriză plăcută.

Au fost patru premii diferite, iar premiul câștigat de mine  a constat în două cărți (alese de mine) din partea Editurii StoryCraft.

Mi-am ales o carte Fantasy-comedie și una horror

Azi au ajuns cărțile la mine și m-am grăbit să le pozez, direct din cutie, și să ți le arăt și ție.

Nu știam această editură, dar am aflat că este o editură care publică DOAR autori români și are ca misiune să ridice nivelul pieței de carte din România

După ce voi citi cărțile, voi reveni cu o recenzie pentru fiecare, până atunci îți doresc numai bine! Pe curând!

Casa Nicolae Romanescu - Tur ghidat

 Sâmbătă, 30 septembrie, am participat la un tur ghidat în Casa Nicolae Romanescu, tur care a coincis cu aniversarea a ”120 de ani de la inaugurarea Parcului Nicolae Romanescu”. Daniela Ilie, ghidul nostru, președinte al Asociației Monumente Oltenia, ne-a purtat pe firul istoriei, povestindu-ne despre familia și casa Romanescu. Turul s-a terminat la fix când parada Costumelor de epocă se apropia de casa renumitului om politic Nicolae P. Romanescu, așa că am ieșit în stradă să salutăm și să ne alăturăm alaiul până în Parcul care reprezintă mărturia dragostei pe care a purtat-o în suflet Nicolae, față de orașul său.

Casa Nicolae Romanescu este monument istoric, care datează din 1833 și s-a extins în 1872 și 1903, iar din 1974 este cunoscută drept Casa Universitarilor, locul unde se desfășoară activități cultural-științifice, organizate de cadrele didactice de la Universitatea din Craiova.

Portretul lui Nicolae și al Luciei Romanescu

Eu îți voi povesti pe scurt despre familia Romanescu și dacă reușesc să îți stârnesc curiozitatea îți las linkul către întreaga poveste a familiei și a Casei Nicolae Romanescu - http://www.monumenteoltenia.ro/casa-nicolae-romanescu-craiova/.

Povestea familiei începe undeva în secolul al XV-lea, își are obârșia în județul Gorj, moșia Romaneștilor. 

Însă nouă ni s-a povestit despre istoria mai recentă a familiei: Bunicul lui Nicolae, care se numea Ioniță a fost pandur în oastea lui Tudor Vladimirescu, iar în 1821 este ucis de turci la Drăgășani. Soția lui, însărcinată fiind, fuge de acolo și se mută la Craiova, într-o casă micuță cu trei odăi, lângă Biserica Mântuleasa, adică fix în locul unde se află azi Casa Monument Istoric.

Nu se mută singură, ci împreună cu cei doi copii ai săi - Petrache și Catinca - iar la scurt timp naște și al treilea copil - Costache.

Cei doi băieți se dovedesc a fi elevi studioși, primesc burse de merit și cresc pe lângă marile personalități ale orașului, din acea vreme, fac parte din generația pașoptistă, fiind mânați de aceleași imbolduri patriotice și revoluționare ca tatăl lor.

Petrache se căsătorește cu Măriuța Moscu, care începe să decoreze și să mobileze casa după propriile gusturi. Prima modificare și extindere a casei este făcută de Măriuța între 1860-1870, după exilul lui Petrache în casă au rămas soția și cei doi copii ai săi - Ecaterina și Nicolae.

În anii 1890-1892 casa a fost amenajată și decorată după planurile unui arhitect austriac, chiar înainte de căsătoria lui Nicolae cu Lucia Fălcoianu.

În 1894 lămpile cu gaz au fost înlocuite cu candelabre din bronz aurit. Printre oamenii celebrii care au fost găzduiți de familia Romanescu se numără: Regina Elisabeta, Take Ionescu, Alexandru Macedonski, George Enescu, Nicolae Iorga și mulți alții.

Fotografie de grup în curtea casei!
Fotograf Daniel Botea

Nicolae Romanescu (18 februarie 1855 - 31 august 1931) era un colecționar și bibliofil, astfel că la sfârșitul secolului al XIX-lea , casa devine o adevărată galerie de artă. În 1903 apelează la arhitectul Ion Berindei pentru modernizarea casei moștenite de la bunica sa.

Fotografie de grup în interiorul casei!
Fotograf Daniel Botea

Sobele și tavanele s-au păstrat din acea perioadă și le poți admira în pozele de mai jos sau în albumul meu de pe Facebook.

Nicolae a avut 6 copii - o singură fiică care s-a nascut cu o malformație - dextrocardie și a decedat și cinci băieți. În Primul Război Mondial a murit primul născut, Ionel, pasionat de aviație, care a fost și favoritul familiei. După moartea lui, nici Lucia și nici Nicolae, nu au mai fost la fel, relația lor degradându-se.

Nicolae a fost primar al Craiovei în 1898, 1901-1905, 1914-1916, 1929 și a contribuit la modernizarea orașului prin lucrări edilitar-gospodărești, a demarat unul dintre cele mai mari proiecte românești de amenajări de parcuri și grădini - astfel ia naștere parcul care îi poartă numele.În 1885 a întemeiat o Şcoală de menaj la Craiova, iar în 1901 a introdus cel dintâi atelier-şcoală din ţară. A ctitorit parcul din Craiova, proiectat de arhitectul peisagist francez E. Redont. Proiectul a primit Medalia de Aur la Expoziţia de la Paris din 1900. Parcul a fost inaugurat în 1903 în prezenţa Regelui României, Carol I, a principelui Ferdinand, a primului ministru Dimitrie Sturza, a prefectului de Dolj, Iulian C. Vrăbiescu şi a sa.

 Nicolae Romanescu a iubit Craiova ”ca pe o mamă, aș putea zice ca pe o iubită, ca pe o promisă, pe care am dori să o vedem cât mai fericită, să o ridicăm cât mai sus. Să ne ajute Dumnezeu ca, în unire și armonie, să muncim pentru binele orașului nostru.” și  hotărăște să doneze averea orașului Craiovei, însă Lucia nu este de acord, deoarece avea patru copii cărora dorea să le asigure un viitor, așa că divorțează și o parte din avere îi revine ca drept, prin divorț.

La 31 august 1931 Nicolae moare și lasă cu limbă de moarte să fie transportat cu carul tras de boi, sicriul să fie acoperit cu flori mov (culoarea lui preferată), iar fetele și băieții care însoțesc cortegiul funerar să poarte costume tradiționale și să fie îngropat în picioare pentru a putea veghea asupra orașului pe care l-a iubit atât de mult. Nu a fost îngropat în picioare așa cum el a dorit, dar fiul său a fost de acord, în 1978, cu înhumarea osemintelor tatălui său în domul belvedere de unde veghează, așa cum și-a dorit, asupra bunului mers al lucrurilor în Craiova.

Aniversarea a 120 de ani de la inaugurarea Parcului Romanescu m-a transportat în trecut. Domnițe îmbracate cu rochii elegante și domni sobri în costum și cu joben , mașinile și caleștile trase de cai din acea epocă m-au făcut să trăiesc pentru câteva ore în acea poveste, din acea perioadă.

fotografie din arhiva personală

În parc au avut loc mai multe evenimente cum ar fi expoziții de modă din perioada 1900-1914, expoziții de picturi, antichități, schițe ale parcului și fotocopii ale documentelor originale, în Casa Bibescu a fost expusă medalia de aur luată la expoziția din Paris din 1900.

fotografie din arhiva personală

fotografie din arhiva personală

fotografie din arhiva personală

fotografie din arhiva personală

fotografie din arhiva personală

fotografie din arhiva personală

M-am bucurat foarte tare că am reușit să particip atât la aniversare cât și la turul ghidat în Casa Nicolae Romanescu, să stau pe același loc unde Regina Elisabeta își bea ceaiul și să merg pentru câteva minute prin camerele unde familia Romanescu trăia odată.

Pentru istoria detaliată nu uita să accesezi linkul Asociației Monumente Oltenia, tot pe pagina asociației poți solicita un tur ghidat, iar pentru a vedea pozele pe care eu le-am făcut cu aceste ocazii (sunt prea multe pentru a le publica în articol, și așa mi-a fost destul de greu să aleg), accesează linkurile din articol, care duc la albumele publice de pe profilul meu de Facebook ( le poți vedea fără a avea cont).

O duminică de poveste îți doresc!

Zăpezile de altădată - de Dumitru Solomon - TEATRU

Joia trecută am avut degustare de vinuri, joia aceasta am mers la teatru! Despre această piesă am aflat de la prietenii mei degustători de vinuri, la un pahar de Inspiro, și mi s-a părut interesantă din ce povesteau ei, așa că am urmărit programul teatrului să văd când va fi jucată iar....și acum este rândul meu, să-ți povestesc despre ea.

Sursa: Teatru Național Marin Sorescu, Craiova

Sinopsis:

Spectacolul „Zăpezile de altădată“, regia Mircea Cornișteanu, după piesa cu titlu omonim de Dumitru Solomon (1932-2003), este un succes de casă garantat: experiența regizorului (a mai montat de câteva ori acest text) și scriitura suplă, inteligentă a lui Dumitru Solomon conduc la o rețetă infailibilă. El (Adrian Andone), avansează impetuos și romanțios în teritoriile iubirii carnale încercând să o amețească pe Ea (Cerasela Iosifescu), într-o patetică dezlănțuire a amorului curtenitor, cu inflexiuni băștinașe. El vrea sărutul pasional, Ea presimte fiorul inimii zburdalnice: „oare de ce iubirea doare?” Prea tânăr ca să mai aibă nevoie de alte calități, El înșiră platitudini, truisme, fantezii cosmice („te iubesc nesfârșit, cât Universul, cât Timpul”) în vremea ce Ea, mefientă încă, vrea doar să fie iubită „îngrozitor de mult”. Rică și Zița nu sunt prea departe, doar în secolul XIX…

Până și Dolphis, statuia din piață sub care ei se cunosc, este revoltată de atâta logoree amoroasă și ușurătate a ființei – prinde viaţă pentru a coborî de pe soclu să le tragă un perdaf amorezilor amețiți de iubire și grandilocvență; viața nu e poezie, chiar dacă poate fi vis. Din acest vis se vor trezi în timp, când rutina își instalează dispozitivul ucigător. Iubirea se transformă în căsnicie.

Patul conjugal devenit teren de luptă va dezvălui publicului ceea ce știm (aproape) cu toții: Dragostea nu durează decât 3 ani (după formula lui Beigbeder, pe care Solomon o știa primul), uneori nici atâta.

Poză din arhiva personală

Părerea mea: 

Titlul piesei ”Zăpezile de altădată” reprezintă un vers din ”Balada doamnelor din alte vremuri” a celebrului poet Francois Villon. Piesa plină de umor, spumoasă prezintă monotonia dintr-o căsnicie obișnuită.

Piesa începe într-un decor simplu, cu un El (CĂTĂLIN-MIHAI MICULEASA) și o EA (COSTINELA UNGUREANU) în parc, noaptea. EL debitează banalități și tâmpenii doar ca să îi fure un sărut fetei, o iubește ”cât tot Universul”, iar statuia Dolphis nu mai rezistă și coboară revoltată de pe soclu intervenind în discuția celor doi, încercând să-i trezească la realitate.

Partea a doua a spectacolului arată cum timpul le ruinează visele și le transformă în scrum. Ea vine de la un spectacol de teatru, la care fusese cu mama ei, și vrea să rezolve cu soțul ei o problemă care ”nu suferă amânare” chiar în toiul nopții când soțul ei dormea. Se îmbracă sexy, încercă să-l facă gelos pe soț, pentru a reaprinde dragostea de acum două decenii.

În final apare și statuia care îi întreabă: ”Vedeți că am avut dreptate?”

Chiar dacă a fost o comedie, monotonia se instalează dacă nu ai grijă de căsnicia ta. Trebuie din când în când condimentată!

Am stat în primul rând, am fost atât de aproape de actori și mi-a plăcut foarte mult cum au jucat! Abia aștept să-i revăd (pe unii dintre ei), vinerea viitoare, în piesa Avarul de Moliere.

Vă recomand această piesă! O piesă excelent jucată și pusă în scenă despre iubirea din viața reală!

 

• DISTRIBUȚIA:

• CERASELA IOSIFESCU

• ADRIAN ANDONE

• COSTINELA UNGUREANU

• CĂTĂLIN-MIHAI MICULEASA

• RALUCA PĂUN

• NICOLAE VICOL

• COSMIN RĂDESCU

• Scenografie: Puiu Antemir

  Producător: Marius Pîrlea

• Nu am avut voie să filmăm/fotografiem în timpul spectacolului, dar am făcut și eu două poze, nu prea reușite la final. 

• 
  
  A fost o surpriză să văd că a fost coadă la intrare și m-am bucurat să văd că foarte mulți tineri în sala, iar sala a fost plină de oameni frumoși din toate categoriile de vârstă. 

• 

  Sursă foto: Teatrul Național Marin Sorescu

  
  Pe curând!

Pelerin prin Lumea Vinului!

 Pelerinajul meu prin Lumea Vinului a început în acest an, cu podgoriile Dobrogei, am ajuns apoi în Moldova, și de curând pe malul Oltului, pe Domeniul Drăgăși.

”Singurele minuni aparțin naturii. Torni în vie apă și crește vin.” Vasile Ghica
Sursă foto: Domeniul Drăgași

Pe Domeniul Drăgași, în inima viei de poveste, se află Casa Pelerinului, locul perfect în care te poți conecta cu natura și bucura de armonia naturii. Via se întinde pe o suprafață de 7 hectare, unde patru soiuri de viță de vie: Pinot Gris, Sauvignon Blanc, Merlot și Cabernet Franc, se scaldă în razele soarelui pentru a da naștere celor mai nobile și zburdalnice vinuri.

Este prima degustare de vinuri asortate cu brânzeturi, la care particip și mi-a plăcut foarte mult.

Alina Bușu, director comercial al Domeniului Drăgași ne-a povestit despre cramă și vinuri, iar Daniel Botea, degustător autorizat de brânzeturi, ne-a detaliat brânzeturile și asocierile culinare. 

Vinurile degustate au fost următoarele:

🍷 Pelerin Cuvee Blanc (Sauvignon Blanc + Pinot Gris) și Aperifrais Ile de France;

🍷 Pelerin Sublim Fume (Sauvignon Blanc) și Camembert Ile de France;

🍷 Pelerin Rose și Emmentaler Delaco;

🍷 Pelerin Ramato (Pinot Gris) și British Cheddar Delaco D'Exceptie;;

🍷 Arhon Cabernet Franc 2017 și Grana Padano Delaco D'Exceptie.

Vinul meu preferat a fost  elegantul Arhon, realizat 100% din struguri Cabernet Franc, culeși la maturitate deplină, care și-au luat seva din pâmăntul argilos-nisipos încălzit de razele fierbinți ale soarelui, până în zilele târzii de octombrie. Arhon Cabernet Franc 2017 este un vin de calitate sec de o culoare rubinie intensă cu reflexe purpurii, păstrat timp de 30 de luni în butoaie din lemn de stejar unde și-a dezvoltat complexitatea și definit caracterul. Este cameleonic, își schimbă gustul în funcție de temperatură și pe măsură ce trece timpul, de aceea se recomndă să fie servit la temperatura de 18 grade Celsius, pentru a-și dezvălui cu rafinament aromele și structura.

Combină note de fructe negre ( precum afine și cireșe sălbatice) cu accente de ciocolată, ardei roșu și tutun. Merge combinat cu carne roșie, paste consistente, brânzeturi fine maturate și sushi. Acest vin este ediție limitată- există doar câteva mii de sticle.

Acest vin a fost asortat cu Grana Padano Delaco D'Exceptie, despre care se spune că este un ingredient de bază în bucătăria stilată a nobilimii, dar și felul de mâncare de zi cu zi al țăranilor - o brânză cu două suflete sau cu suflet împărțit!

Realizată din lapte de vacă, cu gust fin, dulceag și ușor sărat, având aromă de alune și nuci, cu o textură granulată s-a potrivit, ca o mănușă, cu Arhon boierul.

Întâi am mestecat brânza, și când s-a topit în gură, am luat o gură de vin roșu sec, combinația de arome și texturi au îmbătat (îmbucurat) papilele gustative. Am gustat apoi, pe rând, brînza și vinul, și au fost la fel de bune.

Am ciocnit un pahar de Pelerin Ramato (Pinot Gris)

Degustarea a avut loc la restaurantul cu specific italian, C House Milano, din Craiova. Nu am știut că vinurile vor fi asociate cu brânzeturi, pentru că nu m-am informat înainte (mea culpa) și am comandat Crema di formaggio gratinata, pentru că m-am gândit că va merge cu vinurile, care a fost foarte apetisantă.

Apoi am luat și o porție de Tortta della Casa care a mers foarte bine cu Arhon, deși specialiștii ar fi spus că acest desert ar fi mers mai bine cu un vin alb, nucile din tort s-au potrivit excelent cu vinul roșu, vinul a completat desertul și i-a evidențiat gustul, iar eu m-am bucurat de experiență.

Poză de grup!

În compania prietenilor și-a vinurilor nobile și fermăcătoare nici nu știu cum a trecut timpul. La final, am votat fiecare combinația de vin și brânză preferată și s-au tras la sorți 5 norocoși, care au plecat cu combinația preferată acasă. 

Pelerinajul meu prin Lumea Vinului va continua și abia aștept să-ți povestesc despre următorul vin cu care voi face cunoștință! Până atunci îți doresc numai bine!

Pe curând!