vineri, 3 ianuarie 2025

Jocul Calamarului – O oglindă sumbră a societății moderne

 Am profitat de zilele libere de sărbători: am citit, am văzut filme și seriale, iar în primele zile ale anului care au fost însorite de parcă ar fi venit primăvara, ne-am plimbat prin natură. Azi îți voi povesti despre un serial pe care l-am văzut recent, după ce am văzut două reclame, drept dovadă că un marketing bun vinde aproape orice.

Mi-a plăcut mult seria Jocurile Foamei. Poate de aceea am rezonat imediat cu primul sezon din Jocul Calamarului, un construct sud-coreean care utilizează jocuri din zona asiatică, dar și din zona europeană, pentru a desemna un câștigător care pleacă acasă cu mai multe miliarde de woni, mai exact 45,6 miliarde, după ce a călcat literalmente pe cadavrele celorlalți jucători.

Ți-ai imagina vreodată că viața poate fi transformată într-un joc de copii? Așezată pe un fundal sumbru și tulburător, „Jocul Calamarului” face tocmai asta: ia jocurile de copii, le aranjează pe un platou macabru și pune la bătaie viitorul participanților. Nici nu știi dacă râzi sau plângi când te uiți la ce urmează. E o poveste cu un gust amar, ca o înghițire de ceai de pelin.

Titlul seriarului este dat chiar de Jocul Calamarului. Acest joc clasic sud-coreean implică două echipe: una în apărare și una în atac. Scopul atacatorilor este să ajungă în capul unui teren desenat sub forma unui calamar (cerc, triunghi, pătrat), în timp ce apărătorii trebuie să-i oprească. În serial, jocul devine brutal, transformându-se într-o luptă fizică intensă pentru supraviețuire.

Deasemenea, jocul „Red Light, Green Light” îți amintește imediat de „1, 2, 3, la perete stai”. Dar aici, o simplă greșeală nu înseamnă doar pierderea jocului, ci și pierderea vieții. Este o lecție brutală despre cât de fragil este stratul de civilizație care ne separă de instinctele primare.

           ”În România, nu zicem „hai în joc”, zicem „hai la joc”. Hop, hop, hop și-așa!”

De la „Dolgona game”, unde participanții trebuie să decupeze o formă dintr-o prăjitură de caramel fără să-o spargă, până la „Podul de sticlă”, unde fiecare pas e un pariu cu moartea, fiecare joc aduce o combinație letală de nostalgie și groază. Dar ce face experiența și mai intensă este faptul că fiecare joc scoate la suprafață diverse tipuri de oameni: cei care trișează, cei care se sacrifică și cei care își calcă pe principii pentru a supraviețui.

Sursă foto: IMDB

Primul sezon reușește, în doar 10 episoade, să facă exact ceea ce trebuie să facă un serial bun: te ține cu sufletul la gură, te emoționează, te enervează, te tulbură și, la final, te lasă cu acel sentiment amar de „păcat, mai voiam”. Povestea lui Gi-hun, jucătorul nr. 456, te duce de la compasiune la admirație și chiar până la revoltă. Este omul simplu copleșit de datorii care intră într-un joc al morții, supraviețuiește și iese învingător.

Dacă primul sezon a fost despre supraviețuire, sezonul 2 promite să fie despre confruntare. Regizorul Hwang Dong-hyuk a spus că povestea se va concentra pe Gi-hun, acum transformat de amintirile din joc. Nu mai este doar un jucător, ci un om care vrea să oprească jocul. Întrebarea rămâne: poate cineva să înfrunte un sistem atât de bine pus la punct?

”Dacă masa de Crăciun ar fi un joc, te-ai putea considera recrutat. Iar bunica s-ar asigura că respecți regulile. Îți urăm🎄baftă 🎄. Dacă supraviețuiești, pe 26 decembrie începe un nou joc. Jocul calamarului: Sezonul 2.”

”Jocul Calamarului” nu este doar un serial; este o oglindă necruțătoare a societății noastre. Este despre cât de repede putem deveni ceea ce judecăm. Și despre cât de ușor uităm că ceilalți sunt la fel de speriați ca și noi.

Un aspect care mi-a plăcut în sezonul doi este felul în care serialul explorează manipularea votului. Oamenii cred că au control, că pot spune „nu” și se pot retrage oricând. Dar adevărul este că organizatorii controlează fiecare decizie. Lacomia este folosită ca momeală, iar voturile jucătorilor – deși par democratice – sunt ghidate de frică și dorință. Suma uriașă pusă la bătaie este o capcană perfectă, exploatând lăcomia și disperarea. În final, oamenii votează emoțional, nu rațional – iar asta ne arată cât de ușor putem fi manipulați atunci când suntem vulnerabili.

Sursă foto: Imdb

Fiecare episod te îndeamnă să îți pui întrebări despre umanitate, despre ce e moral și ce nu. „Jocul Calamarului” nu este doar un show despre supraviețuire, ci despre psihologia unei societăți aflate la marginea prăpastiei. Ce face un om să aleagă viața cu orice preț? Care sunt limitele sacrificiului? Ce se întâmplă când empatia se împiedică de egoismul pur?

De la acele imagini iconice cu măștile și costumele roșii, până la finalurile care îți rămân în minte, serialul e ca o oglindă care reflectă realitățile cele mai înspăimântătoare ale societății. E un spectacol care nu îți dă niciodată răspunsurile pe tavă. În schimb, te lasă să te întrebi: „Dacă aș fi acolo, ce aș face?”

 Recomand acest serial! În curând va apărea și ultimul sezon, sezonul al treilea.

Pe curând!О△ᨸ

joi, 2 ianuarie 2025

Pokohan - Badea M. Laurențiu

 Pokohan este o carte dark fantasy, pe care am primit-o cadou de ziua mea, din partea autorului. A fost o surpriză plăcută și m-am bucurat foarte mult, dar nu am avut timp să o citesc până acum. Cartea a fost publicată pe 30 decembrie 2023, am primit-o pe 14 februarie 2024 și am citit-o la sfârșitul lunii decembrie 2024. Cartea mi-a oferit o escapadă în lumea fantastică a Japoniei antice, un univers unde mitologia și tradițiile culturale se întâlnesc cu elementele supranaturale într-o manieră unică.

Laurențiu M. Badea este un autor român contemporan pasionat de genul fantasy, care reușește să îmbine tradițiile culturale cu elementele supranaturale pentru a crea povești captivante. Puțin cunoscut în lumea literară, impresionează prin originalitatea stilului său și atenția la detalii. Romanul său ”Pokohan este o mărturie a talentului său, reușind să aducă în prim-plan mitologia japoneză într-un mod autentic și interesant. Laurențiu este un exemplu al noii generații de scriitori care merită descoperiți, iar ”Pokohan” demonstrează că literatura română poate oferi povești cu rezonanță internațională.

„Pokohan” este o călătorie fascinantă într-un univers întunecat, dar încântător, inspirat din mitologia și cultura Japoniei antice. Laurențiu Badea reușește să creeze o poveste care transcende granițele genului dark fantasy, îmbinând elemente de basm și teme universale precum curajul, sacrificiul și dragostea.

Acțiunea se desfășoară într-un decor pitoresc și enigmatic, insulele Japoniei antice, unde miturile prind viață, iar realitatea și supranaturalul se împletesc într-un dans fascinant. În centrul poveștii îl găsim pe Yamasachi, un vânător solitar, forțat de circumstanțe misterioase să se aventureze dincolo de liniștea munților pentru a-și regăsi fratele și, poate, pe sine însuși.

Personajele cărții sunt interesante și diverse, fiecare cu propriile dileme și secrete. Împăratul Watatsumi și cele două fiice ale sale aduc o doză de mister, fiecare ascunzând trăsături și abilități neașteptate, în timp ce bătrânul Umisachi poartă cu sine greutatea unui trecut apăsător. Evoluția prințesei Toyotama, de la vulnerabilitate la descoperirea propriilor abilități de luptătoare, este unul dintre arcurile narative emoționante, iar relația dintre Yamasachi și forțele cosmice cu care se confruntă capătă profunzime și intensitate cu fiecare pagină.

Stilul narativ al autorului este poetic și evocator, însă uneori poate părea dens, mai ales în secțiunile care descriu detaliat universul și mitologia acestuia. Ritmul poveștii trece de la momente de calm și reflecție la scene de tensiune și conflict intens, ceea ce face lectura imprevizibilă.

„Pokohan” este o tapiserie atent lucrată, unde fiecare fir narativ contribuie la o poveste mai amplă, ciclică, ce explorează teme profunde precum natura umană și lupta împotriva destinului. Finalul, învăluit într-un amestec de speranță și melancolie, lasă cititorul să contempleze asupra modului în care iubirea și sacrificiul pot schimba destine..

Acord cărții 3 stele pentru originalitate, atmosfera plină de mister și modul în care autorul îmbină fantezia cu simbolurile culturii nipone. Chiar dacă unele pasaje sunt mai greu de parcurs, „Pokohan” rămâne o lectură plăcută pentru fanii dark fantasy-ului cu accente mitologice și basm.

Cartea este diponibilă pe platforma Walmart sau Amazon, iar dacă vrei să fii la curent cu viitoarele sale proiecte literare îl poți urmări pe rețeaua de socializare Facebook.

Închei cu două citate care mi-au plăcut:
”Cumpăna schimbării este că mulți o caută, da' puțini și-o doresc. De bun augur sau ba, de vrem sau nu o vrem, schimbarea însăși e cea care împinge râul vieții prin culmi și văi până ce toate se revarsă-n marea nepăsătoare.”
”Nădejdea și optimismul mor așa cum se nasc, cu țipete interne în liniște deplină”
Înscriu articolul în tabelul cu ”Citate favorite” găzduit de Suzana.

Pe curând!💝📚

miercuri, 1 ianuarie 2025

Un acrostih pentru Ianuarie

Începutul unui nou an vine mereu cu dorințe, planuri și inspirație. Laura, pe blogul Coffee Time, ne-a invitat să ne punem creativitatea la lucru, provocându-ne să realizăm un acrostih dedicat lunii ianuarie – luna începuturilor și a reînnoirii.

Filă de calendar - Ianuarie (foto din arhiva personală)

Am acceptat provocarea, bineînțeles! Am mai făcut în trecut, la SuperBlog, un acrostih drăguț (care avea și rimă), dar cel de azi e făcut pe fugă, nu prea mi-au ieșit rimele, dar mesajul, cred, că este clar. 

Ianuarie începe un nou capitol,
An nou, promisiuni și lumină-n suflet.
Noi dorințe, planuri și obiective,
Umplu inima de lumină și speranță.
Avem curaj, inspirație și visuri,
Rămâne să luptăm, să nu renunțăm!
Imaginația ne deschide orizonturi,
Experiențe noi ne așteaptă cu brațele deschise.

Sper să îți placă!💝

marți, 31 decembrie 2024

La mulți ani, 2025!

La trecerea dintre ani, te invit să lăsăm în urmă toate grijile, să sărbătorim cu inimile deschise și cu speranță că anul ce vine va fi mai luminos, mai bun și plin de realizări.

Fie ca 2025 să îți aducă:

  • Bucurie în suflet și zâmbete pe buze;
  • Sănătate din plin pentru tine și cei dragi;
  • Inspirație și curaj pentru a îți urma visurile;
  • Momente prețioase alături de familie și prieteni.

Cum spune o urare din străbuni: 

„Să-ți fie casa casă, masa-masă, și să-ți fie viața ca mierea de dulce! Să ai sănătate, belșug în toate și noroc cât să dai și la alții. Cum trece anul, așa să-ți treacă și viața: ușoară, cu bucurii, și cu rod bogat! La mulți ani cu bine!”

Îți mulțumesc din inimă că ești alături de mine în această călătorie virtuală pe Blogul Dănuței, unde împărtășesc cu tine experiențele și pasiunile mele.

La mulți ani, 2025! Să fie un an magic!

Cu drag,
Dănuța!💝

sâmbătă, 28 decembrie 2024

Am asamblat bradul!

 Nu e un brad de la Ikea!😂 Este brăduțul primit pentru Adventul Exploratorului Creativ! În cele douăzeci și cinci de pliculețe cu materia primă necesară realizării temelor, se găsea și câte un cartonaș cu un brăduț, care, toate, în final formau un brad împodobit pentru Crăciun! Un fel de puzzle!

Sursă foto: bancuri365

Eu nu am reușit să fac la timp nici temele, nici brăduțul. Temele le-am adaptat după timpul meu disponibil și, tot ca un fel de puzzle, au fost pentru mine. Nu am avut timp să caut inspirație, așa că toate materialele primite, la final, trebuiau să reprezinte ceva. Fiind Crăciunul, am ales un decor specific sezonului. Deschideam plicul și prima idee care îmi venea în gând când vedeam materialele o puneam în practică. Ca să înțelegi mai bine, îți voi arăta ce am realizat din materialele găsite în ultimele trei plicuri. Cartonul roz sclipicios a fost primul descoperit și primul gând a fost să fac felicitare, când am descoperit și restul materialelor, ideea s-a materializat. Fundița este făcută din agățătoarea unei rochii.

Revin la brăduț! Reușisem să colorez și câteva cartonașe, dar...nu suficient. Așa că am profitat de aceste zile libere și m-am relaxat colorând, decupând și lipind.😄Bineînțeles, că am și greșit când am asamblat brăduțul (de la Ikea măcar primim instrucțiuni😂) și abia am mai dezlipit piesele, dar în final...am reușit!

Am colorat, am decupat, apoi am lipit:


Brăduțul puzzle de Crăciun a fost asamblat cu succes:
Dacă vrei și tu un brăduț de asamblat, găsești la Maestra Mary șablonul gratuit.

Pe curând!
Sărbători fericite!🎄

miercuri, 25 decembrie 2024

Povestea Anului 2024: Călătorii, Provocări și Mici Realizări

 Timpul, parcă din ce în ce mai neprietenos, mi-a oferit un moment să îți arăt ce am creat din materialele pe care le-am descoperit în pliculețele Adventului Exploratorului Creativ. Mi-au rămas ultimele trei plicuri nedeschise, iar din cele deschise nu am reușit să folosesc cei doi ochișori și clopoțelul (pe care l-am și pierdut, sper să-l găsesc).

Inițial, am zis să continui cu decorul pe care deja îl începusem, însă părea prea îngrămădit, așa că am regândit totul și imediat vei vedea rezultatul.

Din pufuleți am făcut o ființă dintr-o altă galaxie, am fost inspirată de candidații la președinția România. Tot din pufuleți am făcut și cadoul de sub brăduț, care am vrut să fie o ciocolățică. Din cutiuța de medicamente și hârtia maronie  am făcut o căsuță.
Din bucățica de fetru și o dischetă demachiantă lipite pe un bețișor de lemn am făcut o acadea, apoi am făcut un copilaș care să cânte colinde lângă brad, din dischetă demachiantă, o bucățică de bețișor de lemn și banda decorativă bej (tot din această bandă am făcut și funda pusă în brăduț). Dintr-o altă dischetă demachiantă am făcut o brioșă pe care am pus-o sub brad. Așa e în Țara Dulciurilor!😊

Din CD am făcut potecuțe. Toate materialele folosite sunt materiale reciclate sau rămase de la ediția trecută a AEC. Brăduțul până la urmă l-am colorat cu acrilice! Nu am reușit să colorez toate cartoanele cu brăduți din plicuri, dar sper să recuperez.

Aproape uitasem, din hârtia creponată i-am făcut ființei superioare venită din altă Galaxie o sorcovă. Ochelarii (ochii) sunt din pioneze, pălăria și fustița din ambalaj de bomboane.
Și pentru că mai e puțin până la finalul anului am zis să fac un mic bilanț.
Privind în urmă, 2024 a fost un an plin de momente frumoase, descoperiri și realizări care mi-au adus bucurie și satisfacție. A fost anul în care am pășit pe străzile Romei și ale Bruxelles-ului, două capitale europene care mi-au rămas în suflet prin farmecul lor aparte. Fiecare cu farmecul său distinct, cu străzi încărcate de istorie și cafenele primitoare. Călătoriile acestea mi-au oferit un respiro binemeritat și ocazia de a descoperi istoria și cultura unor orașe europene.

Două orașe, două povești, o singură călătorie prin timp și cultură. Roma și Bruxelles – locuri care m-au inspirat și mi-au lăsat amintiri de neuitat.

Am redescoperit farmecul orașelor  Târgu Jiu și București și am avut parte de experiențe inedite în cadrul vizitelor organizate cu ASBO. Am vizitat Arhi Design, Aroma Land și hubul terapeutic din Valea Merilor, unde am găsit o oază de liniște și creativitate, iar baia terapeutică de sunete oferită de Irina Gruia a fost un moment de reconectare.

Deși timpul pentru lectură a fost mai limitat anul acesta, cele nouă cărți pe care le-am citit au fost o sursă de inspirație și reflecție. În plan cultural, am participat la evenimente care m-au inspirat și m-au încărcat cu energie pozitivă: lansarea de carte ”Frumoasă era Sena pe sub florile mele'”de Adrian Cioroianu, seri de operă emoționante precum Madama Butterfly, Don Giovanni, Suflet de Romanță, Văduva Veselă și Magia Crăciunului la Operă. 

Premierele de filme românești m-au adus mai aproape de cinematografia autohtonă, iar la degustările de vin am învățat mereu câte ceva nou despre această licoare, iar vizita la Crama Vânju Mare mi-a oferit o experiență autentică și savuroasă.

Am spus prezent la cea de-a treia ediție a festivalului IntenCity, o explozie de energie și muzică, dar și la festivalul de jazz care mi-a amintit cât de mult îmi place să mă las purtată de ritmuri live ale acestui gen. Am fost la evenimentele ”Craiova capitală gastronomică Est-Europeană” și Festivalul Wine Tonic care mi-au adus acea bucurie simplă de a savura băuturi fine și preparate culinare autentice, specifice țărilor participante la eveniment.

Am făcut un curs de prim ajutor, și am acceptat provocarea de a învăța o limba străină nouă, adică limba poloneză. Alături de colegii mei de curs, am sărbătorit Crăciunul Polonez, o experiență caldă, plină de tradiții noi.

Printre picături, între serviciu, evenimente și alte task-uri,  am continuat să creez obiecte handmade, să răspund provocărilor lansate de prietenele mele bloggerițe și să adaug un strop de creativitate fiecărui moment.

Un aspect important al acestui an a fost implicarea mea în competiția SuperBlog. În primăvară am obținut locul 13, iar în această toamnă am urcat pe locul 5, reușind să câștig și un premiu - locul 2 la proba Editurii NICULESCU: AI în viitorul literaturii: creator sau colaborator? – o realizare care mi-a adus o mare bucurie și încredere în mine.

Această călătorie a fost mai frumoasă datorită oamenilor pe care i-am cunoscut – minunați, pasionați de ceea ce fac și plini de energie pozitivă. Sunt recunoscătoare pentru momentele și lecțiile valoroase pe care le-am învățat de la ei și care au contribuit la dezvoltarea mea!

Îți doresc un Crăciun de poveste, plin de lumină, căldură și zâmbete. Să te găsească în mijlocul celor dragi, ferit de relele acestei lumi, iar vestea minunată a nașterii Mîntuitorului să îți încălzească sufletul și să îți aducă lumină în privire. Iar anul ce vine să-ți aducă liniște, sănătate și împliniri! 🎄✨

luni, 16 decembrie 2024

Reciclează și creează: Brăduțul de Crăciun!

 Printre picături, cu toate că deschid zilnic plicurile advent primite de la Niko, am reușit să mai creez și eu câte ceva. Chiar dacă timpul nu-mi ajunge pentru tot ce mi-am propus, am găsit mereu un moment pentru a mă bucura de micile surprize din fiecare plic. Nu mai știu cărei zile îi aparțin materialele, dar am realizat un brăduț simpatic din fâșiile decupate din tuburile de carton, iar din bețișoarele de urechi am făcut o stea - vârful bradului. În mijlocul steluței (de-o parte și de alta) am lipit două stickere cu două steluțe roșii, tot dintr-un plic advent. Acestea aduc un strop de culoare și completează perfect steaua din vârf.

 Probabil ai observat că vârful bradului e puțin strâmb! În timp ce-l pregăteam pentru sedința foto, mi-a căzut din mână fix în vârf. Nu am avut la îndemână pistolul de lipit pentru a-l repara, așa că am încercat să-l aranjez cât să stea drept pentru poză. Chiar dacă nu e perfect, are un farmec aparte, nu crezi?

Tulpina este dintr-o bucățică de tub de carton (de la betișoarele parfumate). Inițial, am vrut să colorez brăduțul cu verde, pentru un aspect mai tradițional, dar am zis să aștept să văd ce urmează să găsesc în plicuri. Însă, am realizat că aspectul natural al cartonului are un farmec minimalist și modern.

Într-un alt plic am găsit vatelină pufoasă, pe care am folosit-o pentru a crea un strat de omăt în scena mea de sărbătoare. Parcă oferă întregului decor un aer de poveste.

Cam atât am reușit să fac! Deși am creat ceva simplu, sunt mulțumită de rezultat și sper că și ție îți place ceea ce am realizat.

Înscriu postarea în tabelul Adventul Exploratorului Creativ!
Pe curânnd!