Sâmbătă seara, câțiva membrii ai ASBO au acceptat invitația de a descoperi un nou local din Craiova: Le Grand Buffet, un restaurant cu specific internațional, deschis de doar trei săptămâni. Conceptul? Simplu și tentant – all you can eat! Pentru un preț fix, ai acces la o varietate de preparate delicioase, pregătite să satisfacă orice poftă.
Preparate alese fără limite
La prânz, ai 15 feluri de mâncare din care să alegi pentru doar 49 lei (între 11:00 și 14:30), iar seara, pentru 79 lei, te poți bucura de preparate diverse cu specific internațional, între 19:00 și 23:30. Un avantaj extraordinar pentru familii este că cei mici, până la 5 ani, mănâncă gratuit, iar pentru copiii între 6-10 ani, tariful este redus la jumătate.
O seară cu muzică live și karaoke
Experiența de sâmbătă a fost una specială, pentru că Le Grand Buffet nu oferă doar mâncare delicioasă, ci și o atmosferă animată. Invitată specială a serii a fost Delia Popescu, care ne-a încântat cu vocea ei extraordinară. Dar distracția nu s-a oprit aici! Într-o atmosferă de voie bună, Delia ne-a provocat la o sesiune de karaoke, iar noi, obișnuiți să ne distrăm oriunde și cu oricine, am acceptat imediat provocarea. Rezultatul? O seară plină de râsete, muzică și momente neprețuite.
De ce să alegi Le Grand Buffet?
Diversitate culinară pentru toate gusturile;
Prețuri accesibile pentru un festin complet;
Atmosferă prietenoasă și evenimente live;
Locație ideală pentru o ieșire cu familia sau prietenii.
Dacă vrei să te răsfeți cu un festin pe cinste și să te bucuri de o atmosferă plină de energie, Le Grand Buffet Craiova este locul perfect. Gășești restaurantul pe Str. Făgăraș nr 6C, etaj 1, Craiova (Complex Carrefour între strada G. Enescu și Amaradia)
Noi ne-am simțit minunat – tu când vii să încerci?
Fiecare om își dorește să aibă succes. Fie că vorbim despre școală, carieră, relații sau visuri personale, succesul este văzut ca o destinație ideală, locul unde toate eforturile noastre se concretizează. Pe de altă parte, eșecul este privit ca un inamic, un obstacol rușinos de care am vrea să fugim. Dar realitatea este că succesul și eșecul nu sunt opuse absolute, ci două fețe ale aceleiași monede. Fără eșec nu înțelegem succesul, iar succesul nu are valoare fără lecțiile dure pe care ni le oferă eșecul.
Eșecul este, în fond, o lecție. Este momentul în care lucrurile nu ies așa cum ne-am dorit, în care visurile par să se spulbere, dar și momentul în care avem ocazia să ne demonstrăm nouă înșine cât de mult ne dorim, de fapt, să reușim. Am învățat asta nu doar din experiențele mele personale, ci și urmărind poveștile altora. Un exemplu care m-a inspirat este cel al lui Cosmin Răileanu, un antreprenor român care a avut curajul să-și prezinte ideea de afacere în fața investitorilor de la „Imperiul Leilor”. A intrat acolo cu entuziasm și încredere, convins de valoarea ideii sale. Totuși, a primit un refuz. Pentru mulți, acest lucru ar fi însemnat sfârșitul visului. Dar nu și pentru el.
Doi ani mai târziu, s-a întors în aceeași emisiune, cu un model de business bine consolidat și o cifră de afaceri semnificativă. El a cerut 2,5 milioane de euro pentru 10% din companie. De această dată, investitorii au fost interesați. Însă Cosmin a refuzat ofertele – pentru că deja își găsise propriul drum spre succes. Astăzi, Vindem-Ieftin.ro are o cifră de afaceri de 15 milioane de euro și continuă să crească.
Povestea lui Cosmin Răileanu este o dovadă clară că eșecul nu te definește. În loc să lase acel refuz să-l doboare, a continuat să muncească, să-și perfecționeze planurile și să creadă în el însuși. În timp, a demonstrat că poate reuși și fără validarea altora. Unul dintre aspectele inovatoare ale afacerii lui Cosmin este Depozitul Virtual, o soluție prin care clienții pot accesa materialele de construcții la prețuri mai bune, direct de la producători. Într-un fel, lecțiile învățate din eșec sunt ca un depozit virtual: le adunăm, le organizăm și le folosim la momentul potrivit pentru a ne construi succesul.
Această atitudine mi-a schimbat perspectiva asupra eșecului. Am înțeles că un „nu” nu este un verdict final, ci o oportunitate de a reveni mai bine pregătit. Dacă aș fi fost în locul investitorilor, i-aș fi spus: „Chiar dacă acum nu investim în tine, nu lăsa acest moment să te oprească. Încrede-te în propria viziune și demonstrează-ne că ne-am înșelat.” De multe ori, oamenii nu au nevoie de finanțare, ci de încurajări.
Succesul nu vine niciodată pe drumul ușor. Cred că e asemănător cu drumul care duce spre Rai, nu e niciodată ușor, ci plin de obstacole. Este rezultatul muncii constante, al greșelilor asumate și corectate, al perseverenței în fața dezamăgirilor. Oamenii care reușesc nu sunt cei care nu greșesc, ci cei care nu renunță. Michael Jordan spunea că a ratat mii de aruncări și a pierdut sute de meciuri, dar tocmai aceste eșecuri l-au făcut mai bun. Cosmin Răileanu este un exemplu local care întărește această idee. A primit un refuz public, într-un moment în care toți ochii erau ațintiți asupra lui, dar a transformat această experiență într-o sursă de motivație.
”Am ratat mai mult de 9.000 de aruncări în cariera mea. Am pierdut aproape 300 de meciuri. De 26 de ori am fost desemnat să fac aruncarea câștigătoare și am ratat. Am eșuat iar și iar în viața mea. Și tocmai de aceea am reușit.” - Michael Jordan
Pentru cei care trec prin eșecuri, sfatul meu este să privească aceste momente nu ca pe niște capete de drum, ci ca pe începuturi. Eșecul este un profesor exigent, dar corect. Ne arată unde am greșit și ne provoacă să fim mai buni. Să nu uităm că fiecare pas greșit ne învață ceva ce nu am fi aflat dacă nu am fi încercat. În loc să ne plângem de ce nu a mers, ar trebui să ne întrebăm: „Ce pot face diferit data viitoare?”
”Nu am eșuat. Am descoperit doar 10.000 de moduri care nu funcționează.” - Thomas Edison
Ce ar trebui să reținem atunci când eșuăm este faptul că valoarea noastră nu se măsoară prin numărul căzăturilor, ci prin numărul dăților în care ne ridicăm. Să nu ne fie frică să greșim, să nu ne fie rușine să o luăm de la capăt și, mai ales, să nu căutăm mereu aprobarea altora. Uneori, succesul vine tocmai din încăpățânarea de a crede în tine, chiar și atunci când nimeni altcineva nu o face.
Eșecul nu este sfârșitul drumului, ci indicatorul care ne arată că trebuie să schimbăm drumul.
Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2025!
Aseară am avut parte de o experiență nouă la cursul interactiv de limba poloneză organizat de Centrul Cultural Polonez, din Craiova. Anul trecut m-am înscris la cursurile pentru începători și, deși mai am foarte multe de învățat, a fost o provocare să joc Scrabble în poloneză. O provocare dificilă, dar extrem de distractivă!
La început, mi-a fost greu să găsesc cuvinte și să le așez corect pe tablă. Limba poloneză are particularități interesante, iar diacriticele și combinațiile de litere neobișnuite mi-au dat ceva bătăi de cap. Cu toate acestea, pe măsură ce jocul a progresat, am prins curaj și am început să fac combinații mai bune. Atmosfera a fost relaxată, profesorii ne-au încurajat și ne-au ajutat să descoperim noi cuvinte și strategii.
Deși la început mă gândeam că nu voi reuși să țin pasul, chiar am zis la începutul jocului că eu voi fi ultima, deoarece am fost singura cursantă de la grupa mea de începători, surpriza serii a fost că am terminat pe locul al doilea, acumulând 75 de puncte! A fost o combinație perfectă între învățare și distracție, iar jocul m-a ajutat să rețin mai ușor câteva cuvinte noi.
Nu a fost prima dată când am învățat limba poloneză într-un mod interactiv. Pe lângă cursurile obișnuite Centrul Cultural Polonez organizează evenimente interesante pentru studenții înscriși. În decembrie, am sărbătorit Crăciunul polonez, unde am învățat despre tradițiile lor, despre cele douăsprezece feluri de mâncare servite la masa festivă și despre obiceiul de a lăsa un loc liber la masă pentru un oaspete neașteptat. Bineînțeles, am învățat și cuvinte noi, într-un cadru festiv și plin de voie bună.
Cursul interactiv de poloneză nu este doar o modalitate de a învăța o limbă străină, ci și un prilej de a socializa și de a descoperi cultura poloneză într-un mod plăcut.
Cartea Terapie 1 la 1 cu sinele tău de dr. Raluca Anton este mai mult decât un simplu ghid de dezvoltare personală - este o invitație sinceră pentru cei care doresc să se înțeleagă mai bine, să privească către lumea lor interioară și să petreacă timp cu sine însuși (un lucru foarte important este că nu vorbește doar în clișee cum se practică în alte cărți de dezvoltare personală). Printr-un stil accesibil și exerciții practice, autoarea ne invită la un proces de autocunoaștere profundă, în care învățăm să acceptăm fiecare parte a ființei noastre și să ne privim cu mai multă compasiune.
"[...] interiorul nostru este compus din emoții, gânduri, componente, reacții ale corpului - sunt toate acolo și toate se activează în momentul când trecem printr-o situație negativă. Iar felul în care se activează toate acestea, combinația unică pe care fiecare dintre noi o construiește, are la bază povestea de viață personală, experiențele prin care am trecut, oamenii care au călătorit alături de noi, felul în care mintea noastră s-a construit de-a lungul dezvoltării și pe parcursul experiențelor prin care am trecut de-a lungul timpului."
Raluca Anton, psiholog cu experiență, îmbină cunoștințe științifice din psihologie cu exemple concrete din viața de zi cu zi, ceea ce face ca lectura să fie nu doar informativă, ci și aplicabilă în mod real. Fiecare capitol conține reflecții și exerciții menite să ne ajute să identificăm tiparele comportamentale, să înțelegem cum trecutul ne influențează prezentul și cum putem să lucrăm activ pentru a ne rescrie povestea personală.
Unul dintre punctele forte ale cărții este tonul blând, dar direct, pe care autoarea îl folosește. Cartea am cumpărat-o deoarece îmi este foarte dragă Raluca Anton, are o voce atât de caldă încât pe tot parcursul lecturii parcă o auzeam povestind. Cartea nu este doar teoretică, ci oferă instrumente concrete pentru introspecție și integrarea sinelui într-un mod coerent. În paginile sale, cititorii descoperă cum să își asculte emoțiile și să își accepte toate părțile, fără judecată. Aceasta nu este o lectură pe care o parcurgi pasiv, ci una care te provoacă să reflectezi, să scrii, să lucrezi cu tine însuți.
Dacă ești în căutarea unei cărți de dezvoltare personală care să nu fie doar teoretică, ci să îți ofere instrumente practice de introspecție, Terapie 1 la 1 cu sinele tău este o alegere excelentă. Deși cartea are multe plusuri, fiecare cititor o poate percepe diferit. Personal, i-am acordat 3,5-4 stele, deoarece, deși conținutul este valoros, poate că unele aspecte ar fi putut fi dezvoltate mai mult. Cu toate acestea, Terapie 1 la 1 cu sinele tău rămâne o alegere inspirată pentru cei care caută o lectură profundă, dar accesibilă, despre autocunoaștere și echilibru interior.
Budapesta este un oraș plin de surprize, iar Muzeul Iluziilor este una dintre acele destinații care îți „păcălesc” simțurile, determinându-te să îți reconsideri încrederea în ceea ce vezi și simți. Situat în inima orașului, acest muzeu oferă o incursiune interesantă în lumea iluziilor optice, a percepțiilor distorsionate și a jocurilor vizuale care transformă realitatea într-un spectacol al minții.
De la camerele înclinate care sfidează gravitația, la iluzia unui puț fără fund care te face să eziti înainte de a păși, fiecare iluzie era o invitație la descoperire. Una dintre cele mai interesante experiențe a fost tunelul vortex, care îți dă senzația că pierzi echilibrul chiar dacă picioarele tale stau ferm pe podea. Iar sala oglinzilor a fost un adevărat spectacol al multiplicității, unde fiecare oglindă îmi dezvăluia o altă versiune a mea, reflectată și multiplicată într-un labirint vizual.
Aceste fotografii se potrivesc perfect cu tema „Reflexii în oglindă”, un exercițiu de explorare vizuală și metaforică a imaginii noastre. În aceste oglinzi, realitatea nu era doar o reflecție, ci o reinterpretare, un joc al perspectivei care ne face să ne întrebăm cât de sigură este percepția noastră asupra lumii. Până la urmă, poate că iluziile nu sunt doar în muzeu, ci și în felul în care alegem să ne vedem pe noi înșine.
Fotografiile pe care le-am realizat surprind câteva momente din această experiență frumoasă, unde reflexiile și iluziile se contopesc într-un dans hipnotic. A fost o experiență care mi-a reamintit că realitatea nu este întotdeauna ceea ce pare, iar oglinda nu reflectă doar imaginea, ci și felul în care alegem să o privim.
M-am distrat foarte tare vizitând acest muzeu! La un stand din cadrul muzeului, am învățat să fac o inimioară origami pe care am luat-o acasă ca amintire. A fost o experiență frumoasă și plină de surprize, care mi-a reamintit cât de ușor putem fi „păcăliți” de mintea noastră, chiar și atunci când suntem convinși că știm exact ce se întâmplă.
Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! 😄 Vei cunoaște o mulțime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu există teme pentru fotografii, nu există obstacole. Singura regulă este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fără cuvinte" să nu conțină text scris. În rest, orice este permis. Alătură-te nouă în clubul MFC😄 Happy Wordless Wednesday!😄
De vreo trei zile răceala s-a întors la mine. O dragoste cu năbădăi...eu nu o vreau, dar ea se pare că se simte bine la mine. Mi-am amânat toate planurile pe care le aveam, am facut o vizită scurtă la mama mea, în Calafat și o plimbare de 10 minute în pădure împreună cu vecina mea, în rest am stat acasă.
Am citit și apoi m-am pus pe meșterit. Aveam niște cutiuțe, în formă de inimă, de la trufe primite de ziua mea sau de 8 Martie și m-am gândit că e păcat să le arunc, deoarece erau foarte drăguțe, așa că le-am transformat în tablouri.
Am folosit un satin verde ca fundal, l-am lipit doar pe margini în caz că voiam să modific ceva, să nu stric cutia. O nucă pe post de vază, pe care am vrut să o vopsesc cu acril incolor cu sclipici argintiu, dar m-am răzgândit între timp și am lipit pe ea boabe de cafea. Din coji de fistic am făcut trei flori, ornate sau mai bine zis combinate cu floricele exotice parfumate de la Aroma Land.
Pentru al doilea tablou. Am cusut un fluture pe o bucată de hârtie provenită de la o pungă de cadouri, am lipit un con de pin, o floricică făcută din coji de fistic și două floricele exotice parfumate.
Ambele tablouri au mici greșeli. La fluturaș am tăiat hârtia cu ața, dar cu silicon la cald am reușit cumva să o dreg, dar se observă greșeala. Cel de-al doilea l-am atins cu pistolul de lipit și am pus pe acel punctuleț o picătură de guașă culoare mov, dar nuanța nu s-a potrivit la fix. Însă se poate corecta, se șterge foarte bine cu apă și o dischetă demachiantă.
Mi-a făcut bine să transform aceste cutiuțe inimioare în tablouri, cu imperfecțiuni, dar drăguțe și unice.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
