Între spectacol și societate. Îmbrăcând timpul

 Expoziție de costume, despre identitate, apariție și privire

Opera Română Craiova prezintă expoziția „Între spectacol și societate. Îmbrăcând timpul”, un proiect curatorial care aduce împreună costume de operă și obiecte de arhivă pentru a explora felul în care vestimentația participă la construirea identității, a apariției publice și a relației cu privirea celuilalt.

Expoziția îi este dedicată Elenei Teodorini, prima cântăreață de operă română care a urcat pe scena Teatrului alla Scala din Milano. Pornind de la epocile care i-au definit viața, proiectul evocă o lume în care scena și societatea se influențau reciproc, iar vestimentația devenea expresia unor transformări estetice, culturale și sociale. Costumul devine astfel martor al timpului și punct de întâlnire între apariție, identitate și memorie.

Selecția reunește aproximativ 20 de costume din arhiva Operei Română Craiova, provenite din spectacole precum Tosca, Aida, Madama Butterfly, Bărbierul din Sevilla, Cenușăreasa, Bal mascat, Falstaff și Boema. Dincolo de rolul lor scenic, acestea păstrează urmele unor personaje, ale unor epoci și ale procesului prin care o apariție capătă formă.

Expoziția propune o întâlnire între universul scenei și cel al spectatorului. Costumul este privit nu doar ca parte a unui personaj, ci ca obiect care păstrează urmele unui timp, ale unui corp și ale privirilor care l-au întâlnit. Perspectiva curatorială construiește un dialog între două planuri: spectacolul și societatea. Pe de o parte, costumele de operă evocă lumi ficționale, personaje și convenții estetice; pe de altă parte, obiectele și documentele de arhivă aduc în prim-plan istoria publicului și ritualurile sociale din jurul mersului la operă.

Costumul, odată îmbrăcat, devine personaj; iar personajul se activează prin privirea și relația cu spectatorul. În acest schimb, apariția scenică devine un act de reprezentare, iar privirea publicului participă la construirea sensului.

În această expoziție, Catinca Neguț propune o perspectivă contemporană asupra costumului, construind un dialog între universul scenic și ritualurile sociale ale apariției. Interesul său curatorial urmărește felul în care vestimentația participă la construirea identității și la relația dintre individ și privirea celuilalt.

Pentru dezvoltarea celui de-al doilea plan, Catinca Neguț a invitat-o pe Iulia Gorneanu, co-curator al expoziției, să contribuie prin arhiva și perspectiva sa de cercetare. Filolog și etnolog, colecționar și curator de proiecte dedicate identității, Iulia Gorneanu aduce în expoziție o selecție de obiecte și fotografii care explorează istoria spectatorului.

Carnetele de bal, evantaiele, poșetele, binoclurile de operă, obiectele de cosmetică, accesoriile și piesele vestimentare din arhiva sa evocă pregătirea pentru apariția publică și transformă mersul la operă într-o experiență culturală și vizuală. Selecția extinde perspectiva expoziției dincolo de scenă, către convențiile, gesturile și obiectele care au definit viața socială de-a lungul deceniilor.

Prin întâlnirea dintre costumele de scenă și obiectele care documentează experiența spectatorului, „Între spectacol și societate. Îmbrăcând timpul” invită publicul să privească vestimentația ca pe o formă de memorie și reprezentare: un limbaj prin care se construiesc personaje, identități și relații sociale.

Despre curatori

Catinca Neguț — curator

Activitatea sa se desfășoară la intersecția dintre modă, imagine și producție creativă, în roluri de creative director, editor și stilist vestimentar. A colaborat cu branduri și proiecte din zona modei și a muzicii, inclusiv în consultanță de imagine și direcție artistică pentru artiști și evenimente muzicale. Realizate în New York, Paris, Milano sau acasă, proiectele sale au fost menționate în publicații precum Vogue Italia, Vogue Portugal, i-D, Vanity Teen și W Magazine, iar activitatea de producție include proiecte pentru Vivienne Westwood și Valentino. În practica sa curatorială, urmărește relația dintre vestimentație, identitate și reprezentare, propunând perspective contemporane asupra imaginii și apariției.

Iulia Gorneanu — co-curator

Iulia Gorneanu este filologă și etnologă, colecționară și curator de proiecte identitare. Prin expozițiile sale, explorează relația dintre vestimentație, memorie și patrimoniu cultural, realizând proiecte care au pus în dialog ia și kimonoul, istoria modei și moștenirea estetică a Reginei Maria. A fost prima care a expus ia românească într-o galerie de artă contemporană. De-a lungul activității sale, a prezentat proiecte expoziționale la Haga, Paris și Stuttgart, iar în prezent face parte din echipa Institutului Național al Patrimoniului.

Vernisaj: 4 noiembrie 2026, ora 18:00
Perioada: 4–19 noiembrie 2026
Loc: Foaierul Teatrului Național „Marin Sorescu”
Intrare liberă În cadrul Festivalului Internațional Elena Teodorini

Nopți de vară

- de Ștefan Octavian Iosif (1875–1913)

La casa fără lacăt
Doar luna de mai vine
S-o cerceteze-n treacăt
În nopțile senine.

Perdele-nvechite
Atîrnă într-o parte
Ca aripi ostenite
La geamurile sparte.

credit foto: arhiva personală

Doar șoareci țin soborul
Ungherelor uitate,
Păienjeni țes covorul
Uitării-ntunecate.

Și-aceeași armonie
De greieri trist răsună
În casa cea pustie
Sub farmecul de lună...

*** Înscriu acest articol în tabelul „Citate favorite” găzduit de Suzana

**** fotografiile sunt din arhiva personală

Nu ies în evidență, dar toți au nevoie de mine

 Mă numesc Nitrilla și lucrez într-un laborator de analize medicale. Sunt albastră, dar nu sunt ștrumf și nici duhul din lampa fermecată. Deși în ochii multora par neînsemnată, misiunea mea este foarte importantă: protecția impotriva pericolelor.

Hai să vezi cum arată o zi de lucru

Îmi încep ziua dis de dimineață. Nu am un birou al meu, stau într-un dulap, așezată într-o cutie alături de cele 99 surori ale mele, pregatite să ne facem datoria. Activitatea mea începe când o asistentă drăguță mă scoate din cutie și mă așază cu grijă pe mână. Da! Ai ghicit! Sunt o mănușă de unică folosință utilizată în timpul examinarilor medicale! Și abia aștept să-mi încep treaba! Pe masa de lucru mă așteaptă eprubete, ace, recipiente cu probe biologice și multe alte instrumente.

Misiunea mea este să ajut la recoltarea unei probe de sânge. Știu că în acea picătură de sânge se pot ascunde microorganisme periculoase, așa că mă străduiesc să formez o barieră între pielea asistentei și proba biologică. Nu sunt invincibilă, dar, cât timp sunt intactă și folosită corect, îmi îndeplinesc rolul cu responsabilitate.

Chiar dacă este vorba despre o simplă recoltare, și nu de vreo operație complicată, dacă sunt folosită corect, alături de echipamentele adecvate și sterile se asigură o recoltare fără surprize și fără riscuri. Sunt ca o barieră protectoare. Nu las pielea mâinilor să intre în contact direct cu bacteriile, virusurile, fungii sau substanțele chimice care pot provoca iritații.

În acest context, este esențial ca laboratorul să dispună de echipamente și consumabile medicale de calitate, care să le permita asistentelor să-și desfășoare activitatea la standarde ridicate. Asta înseamnă protecție din cap până în picioare, nu doar protecție pentru mâini, ceea ce se obtine cu ajutorul unor produse precum: bonete cu bandă elastică, pentru o bună fixare; costume filtru de unică folosintă sau combinezon laminat pentru protecție biologică și chimică; botoși acoperitori tip cizmă, utili pentru protecție inclusiv în mediu umed și mănuși de unică folosință din latex sau nitril, pudrate sau nepudrate

Dar să revenim la ziua mea de muncă. Urmează un alt pacient. Dar stai! Nu pot începe o nouă misiune fără să fiu schimbată. Viața mea e mai scurtă decât a unui fluture. Fiecare pacient merită protecție, iar fiecare probă trebuie tratată cu grijă. Așa că îmi închei misiunea. Sunt îndepărtată în siguranță și las o colegă nouă să continue munca.

Am momente când mă simt invizibilă. Nimeni nu-mi mulțumește și nimeni nu-mi știe numele. Totuși, sunt mândră că fac parte dintr-o echipă care lucrează pentru sănătatea oamenilor.

 Dar cum ar fi o zi fără mine?

Îmi imaginez că, într-o dimineață, sunt singură în cutie. Asistenta medicală se uită nedumerită în jur. Probele trebuie prelucrate, pacienții așteaptă, iar timpul trece.

Fără mănuși de unică folosință, personalul ar fi mai expus contactului cu sângele și cu alte materiale biologice potențial infectante. Riscul de contaminare ar crește, iar activitățile pentru care este necesară protecție nu ar continua până când nu ar fi disponibile consumabilele necesare.

Pacienții ar fi reprogramați, pentru că probele nu pot fi recoltate, iar investigațiile medicale amânate. Pentru cineva care așteaptă un rezultat, contează fiecare secundă, mai ales în cazurile foarte grave. Lipsa stocului la consumabilele medicale afectează întreaga activitate a laboratorului și, dincolo de laborator, oamenii care depind de rezultatele analizelor.

Mi-aș dori ca toată lumea să înțeleagă că absența mea nu înseamnă doar lipsa unui obiect, ci lipsa unei bariere importante de protecție.

Seara, când ziua de lucru s-a sfârșit, știu că mi-am încheiat misiunea atunci când sunt depozitată în recipientul special destinat deșeurilor medicale. Sunt doar o mănușă de unică folosință, dar fac parte dintr-un sistem în care fiecare detaliu contează.

Cum organizezi stocul de consumabile medicale astfel încât să eviți lipsurile?

Un laborator bine organizat gestionează cu atenție stocul de consumabile medicale. Își stabilește un stoc minim care trebuie păstrat permanent în depozit, în funcție de consumul zilnic estimat. Este important să existe rezerve pentru produsele esențiale, să fie verificate periodic termenele de valabilitate și să fie utilizate cu prioritate produsele care trebuie consumate primele. La fel de importantă este colaborarea cu furnizori specializați, care oferă o gamă largă de produse și posibilitatea unei aprovizionări constante. Medicale-Shop.ro, un furnizor cu experiență, este un punct de sprijin în acest proces: pune la dispoziția unităților medicale o gamă largă de consumabile și echipamente de protecție, de la mănuși de unică folosință și bonete, până la combinezoane și alte materiale necesare activității zilnice. În fond, siguranța unui laborator nu depinde doar de priceperea personalului, ci și de o bună organizare a resurselor care îi permit să lucreze fără întreruperi.

Dacă aș putea vorbi direct cu oamenii, le-aș spune:

„Nu mă considerați un obiect neînsemnat! Folosiți-mă corect, schimbați-mă la momentul potrivit și nu uitați că nici eu, nici celelalte măsuri de protecție nu trebuie neglijate. În laborator, siguranța începe cu gesturi mici, dar responsabile.”

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2026.

***Credite foto: arhivă personală; Pixabay; pagina oficială de Facebook Medicale-Shop.ro. Prima imagine este un colaj realizat din fotografii provenite din arhiva personală și Pixabay.

Cremă de gălbenele - rețetă

Despre gălbenele

Gălbenelele (Calendula officinalis) sunt plante de cultură anuală, rar bianuală, înalte de 40–80 cm, bogat ramificate, cu miros balsamic puternic. Acestea pot fi cultivate pretutindeni în România, fără probleme, și fac parte din familia Asteraceae. Compoziția chimică a gălbenelelor cuprinde saponozide triterpenice, carotinoide, flavonoizi, ulei volatil, mucilagii, vitamina C, acid malic și substanțe proteice.

 Aceste flori minunate, cu nuanțe solare, au utilizări diverse în medicina tradițională. Sub formă de infuzie sunt folosite pentru afecțiuni digestive, precum gastritele și ulcerul, dar și în tulburările de ciclu menstrual și afecțiunile hepatice și biliare. Pe lângă aceste utilizări, preparatele din gălbenele sunt folosite și pentru uz extern, în special pentru îngrijirea pielii, în cazul rănilor superficiale, al inflamațiilor minore și al iritațiilor cutanate. În medicina populară, acestea sunt folosite și pentru arsuri, înțepături de insecte și unele afecțiuni ale pielii, precum acneea.

Crema de gălbenele, considerată un leac băbesc, nu ar trebui să lipsească din nicio casă, eficacitatea ei este susținută de studii științifice moderne.

Cum se prepară crema de gălbenele

Folosesc frecvent ceaiul de gălbenele și infuzia pentru uz extern, însă am vrut să încerc și crema preparată în casă. Cum am foarte multe gălbenele în grădină, am zis că este timpul să încerc rețeta. 

Ingrediente folosite: flori de gălbenele proaspete, ulei de măsline, ceară naturală de albine, vitamina E și 2-3 picături de ulei esențial de lavandă, 100% pur.

Într-un borcănel de aproximativ 200 ml am îndesat flori de gălbenele până la jumătate, apoi am pus ulei de măsline peste ele, cât să le acopere. Am folosit ulei extravirgin Monini Classico. Apoi, am pus apă într-un ibric, pe fundul căruia am pus o batistă și am așezat borcănelul în care am pus florile și uleiul. Apa trebuie să fie la același nivel cu uleiul din borcan. Le-am fiert la bain-marie, la foc foarte mic, timp de aproximativ 3 ore. Trebuie avută grijă ca apă să nu clocotească, pentru că există riscul ca apa să patrundă în ulei.

ceară naturală de albine

După ce au trecut cele 3 ore, am strecurat uleiul în care s-au infuzat florile, cu ajutorul unei strecurătoare peste care am pus tifon. Am stors bine tot uleiul îmbibat în flori, apoi am adăugat o fiolă de vitamina E, 2-3 picături de ulei de lavandă și aproximativ 5 grame de ceară naturală de albine. Ceara am luat-o de la prietena mea, care are stupi. Am amestecat foarte bine, până s-a topit ceara, apoi am turnat compoziția într-un borcănel special pentru creme. Nu am pus capacul borcănelului, până ce crema nu s-a răcit, pentru a evita formarea condesului. Borcanelul și vitamina E le-am achiziționat de pe site-ul Vegis, pentru că mereu au promoții sau coduri de reducere.

Experiența mea cu cremele

Îmi place foarte mult cum a ieșit și o folosesc mereu. Hidratează pielea foarte bine, se absoarbe ușor în piele, lăsând pielea catifelată. Miroase foarte fain, însă mirosul este discret, dar persistent.

Așa arată crema pe piele înainte de a fi întinsă

Pentru că am fost foarte mulțumită de rezultat, am preparat încă un borcănel de cremă, dar de data aceasta am folosit flori uscate de sunătoare și  ulei esențial de cuișoare, în locul uleiului esențial de lavandă. 

Crema de sunătoare am testat-o pe tăieturi și arsuri și a funcționat de minune. Într-o zi am luat ibricul încins de pe foc și m-am ales cu o bășică enormă pe degetul arătător . Am aplicat zilnic crema și bășica s-a retras fără să se spargă. A doua zi se vedea doar o pată roșie pe deget, iar după câteva zile pielea uscată s-a desprins și nu mi-a rămas niciun semn. Păcat că nu am fost inspirată să fac fotografii.

Mi-am propus să profit de toate plantele medicinale care-mi cresc în curte. Următoarea cremă va fi de pătlagină, dar vreau să încerc și o tinctură.

Tu ai încercat să prepari creme sau tincturi din plante medicinale?

Un simbol al Londrei - Wordless Wednesday

Postarea participă la:

Wordless Wednesday

Catsynth

***Fotografiile sunt din arhiva personală.

„Nabucco” și „Silvia”, la Festivalul Internațional Elena Teodorini

 Două evenimente speciale vor avea loc în această săptămână, în cadrul celei de-a XIX-a ediții a Festivalului Internațional Elena Teodorini, organizat de Opera Română Craiova: opera „Nabucco” de Giuseppe Verdi (joi, 29 octombrie, de la ora 19.00, pe scena Cercului Militar) și opereta „Silvia” de Emmerich Kálmán (duminică, 1 noiembrie, ora 19.00, la Teatrul Național Marin Sorescu).

Operă la superlativ

Unul dintre invitații speciali ai ediției a XIX-a a Festivalului Internațional Elena Teodorini este Opera de Stat din Stara Zagora, instituție lirică prestigioasă a Bulgariei, cu o îndelungată tradiție și un remarcabil parcurs artistic. Cunoscută la nivel internațional pentru producțiile de nivel înalt, Opera din Stara Zagora prezintă în fața publicului craiovean o capodoperă a repertoriului universal, „Nabucco” de Giuseppe Verdi. Prin forța sa dramatică, frumusețea melodică și celebrul său mesaj despre libertate, „Nabucco” rămâne una dintre operele care definesc spiritul creației verdiene.

Publicul este invitat să se bucure de întâlnirea cu marele Verdi și să redescopere opera „Nabucco” în viziunea scenică a regizorului Ognyan Draganov, cu Peter Reichl la pupitrul dirijoral și o distribuție din care fac parte Alexander Krunev în rolul titular, Marena Balinova (Abigaille), Ivaylo Dzhurov (Zaccaria), Mihaela Berova (Fenena), Ivaylo Yovchev (Ismaele), Teodor Petkov (Marele Preot), Stoyan Buyukliev (Abdallo) și Elena Petrova (Anna), alături de Orchestra și Corul Operei de Stat Stara Zagora.

„Silvia”, reprezentație specială

Opera Română Craiova îi invită pe melomani duminică, 1 noiembrie, de la ora 19.00, în sala Amza Pellea a Teatrului Național Marin Sorescu, la opereta „Silvia” de Emmerich Kálmán, una dintre cele mai îndrăgite creații ale repertoriului clasic.

Cu o acțiune în care se succed răsturnările de situație, în centrul unei pleiade de personaje, fiecare cu farmecul său, povestea urmărește destinul unei artiste prinse între iubire și convențiile sociale. Sub luminile cabaretului și în umbra rigorilor aristocrației, se conturează o lume în care fiecare își caută drumul: unii fug de trecut, alții aleargă după statut sau libertate, iar în mijlocul tuturor se află dragostea - imprevizibilă, încăpățânată și, desigur, învingătoare.

Fermecătoarele pagini muzicale vor fi interpretate în această săptămână de artiștii Renata Vari, Bogdan Zahariea (Timișoara), Adrian Grădinaru, Cosmin Vasilescu, Edith Mag, Laurențiu Nicu, Nadia Domnicu, Daniel Cornescu, Gabriel Marciu, Ioan Cherata, Robert Vladu, Alexandru Chera, Alexandra Gogoșanu, Anca Țecu, Laura Dumitrescu, Alisa Bilia, Leonte Stănescu, Ionuț Dumitru, Liviu Stănescu, Adrian George Popescu, Romulus Nicolae Cucu, Răzvan Segărceanu, Sergiu Doroș, Olguța Ilie, Alina Onofrei, Loredana Nicola, Ruxandra Andruță, Amina Almahadin, Alexandra Iordache, Orchestra, Corul și Baletul Operei Române Craiova, sub conducerea muzicală a maestrului Hermann Szabolcs (Timișoara).

Biletele pentru cele două evenimente sunt disponibile online: https://iticket.ro/partner/orc și la agenția Operei Române Craiova de la Sala Polivalentă, Bulevardul Ilie Balaci nr. 6, tel. 0351.442.471, agentiadebilete@operacraiova.ro

Festivalul Internațional Elena Teodorini, aflat de la cea de-a XIX-a ediție, este un eveniment organizat de Opera Română Craiova

Houdini, omul care a sfidat moartea

 Se apropie Halloweenul și, căutând ceva în galeria foto, am dat peste o fotografie făcută anul trecut la Madame Tussauds din Budapesta și m-am gândit să scriu despre Houdini. De ce am asiciat povestea cu Halloween vei vedea spre finalul articolului. Înainte de a ajunge la această legătură, să vedem cine a fost Harry Houdini și cum a devenit celebru.

A devenit celebru pentru spectacolele în care se elibera din cătușe, lanțuri, cămăși de forță, închis în cuști, uneori sub apă. Însă povestea lui este interesantă și nu se rezumă doar la magie: s-a născut la 24 martie 1874, în Budapesta, într-o familie evreiască. În 1878, la vârsta de patru ani, a ajuns în Statele Unite împreună cu mama și frații săi, unde tatăl său emigrase cu doi ani înainte. Numele său real era Ehrich Weisz. El și-a ales numele de scenă inspirându-se din numele lui Jean-Eugène Robert-Houdin, un magician francez important al secolului al XIX-lea, la care a mai adăugat un „i” lui Houdin.

Faima lui Houdini s-a datorat nu doar spectacolelor de magie, ci și numerelor sale incredibile de evadare. Mergea la secții de poliție, accepta să fie încătușat și îi provoca pe agenți să găsească o metodă din care să nu poată evada. Aceste demonstrații atrăgeau presa și publicul. Succesul său nu se baza doar pe îndemânare, ci și pe o strategie de promovare neobișnuit de eficientă pentru epoca respectivă. A ajuns cunoscut drept „King of Handcuffs” — Regele cătușelor.

În 1908, Houdini a introdus numărul cunoscut drept Milk Can Escape. Încătușat, el era introdus într-un bidon de metal pentru lapte umplut cu apă, și capacul pus, din care trebuia să se elibereze înainte de a rămâne fără aer. Spectacolul transforma fiecare secundă într-o cursă contra cronometru, iar riscul înecului amplifica tensiunea resimțită de public. 

Un alt număr celebru al său era Chinese Water Torture Cell, prezentat pentru prima dată în 1912. În acest număr, Houdini era coborât cu capul în jos într-un rezervor plin cu apă, având picioarele blocate într-un dispozitiv de fixare. Publicul îl urmărea în timp ce încerca să se elibereze și să iasă din rezervor. Numărul combina pregătirea fizică și tehnica evadării cu o tensiune dramatică puternică. 

Houdini se elibera din cămăși de forță în timp ce atârna cu capul în jos, suspendat la înălțime. În loc să păstreze misterul exclusiv în sala de spectacol, îl ducea în stradă, unde trecătorii puteau urmări întreaga desfășurare. Era un maestru al publicității într-o perioadă în care fotografia de presă și ziarele aveau un rol esențial în formarea celebrităților.

În 1894, Houdini s-a căsătorit cu Wilhelmina Beatrice Rahner, cunoscută drept Bess. Cei doi au susținut spectacole împreună care contineau numere de magie și de evadare. 

Pe lângă magie și spectacole, o altă activitate importantă pentru el a devenit lupta împotriva celor care practicau și credeau în spiritism. Așa l-a cunoscut pe scriitorul Arthur Conan Doyle, care credea în spiritism și în posibilitatea comunicării cu spiritele morților. Houdini, deși era iluzionist, a devenit un critic ferm al mediumurilor care pretindeau că au puteri supranaturale. El demonstra că unele fenomene prezentate drept miraculoase puteau fi reproduse prin tehnici de prestidigitație și înșelătorie. Conflictul dintre cei doi evidențiază diferența dintre iluzia folosită ca divertisment și pretinsele fenomene supranaturale prezentate publicului drept reale.

Moartea sa, survenită chiar de Halloween, a alimentat ulterior speculațiile celor care credeau în spiritism. A murit la Detroit, pe 31 octombrie 1926, în urma unei peritonite asociate cu ruptura apendicelui. Au circulat ulterior speculații potrivit cărora o lovitură primită în abdomen ar fi provocat sau agravat problema medicală. 

Tu ce știai despre Harry Houdini înainte să citești acest articol? Care dintre poveștile despre el ți se pare cea mai interesantă?

Pe curând!