Sâmbăta trecută am vizitat Muzeului Geologic Național din București. Una dintre surprizele plăcute ale vizitei a fost expoziția cu vânzare de cristale, bijuterii și pietre semiprețioase, amplasată chiar în interiorul muzeului, unde mi-am lăsat o parte din econimii.😂
Situat pe Șoseaua Kiseleff, într-o clădire istorică ce datează din 1906, muzeul este locul unde Pământul își dezvăluie povestea și ne învață despre fragilitatea și măreția sa. Dacă ai ocazia să-l vizitezi, fă-ți timp să te pierzi în detalii, să simți vibrațiile fiecărei pietre și să înveți despre istoria geologică a Pământului.
Am facut foooarte multe fotografii, dar pentru rubrica ”Reflexii în oglindă” voi posta doar câteva, care sper să-ți placă:
O busolă cu oglindă mică… Poti ghici cine e în reflexia ei?
Dacă ai o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai l-ai vazut în "oglindă" (orice fel de oglindă... chiar și oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) te invit sa participi la rubrica "Reflexii în Oglindă", dacă dorești, inițiată de SoriN și preluată de Carmen.
Am vizionat recent, pe Netflix, un documentar interesant care mi-a stârnit emoții puternice și am vărsat multe multe lacrimi. Sunt foarte multe de spus, dar eu voi încerca să fiu concisă.
"Viața remarcabilă a lui Ibelin" este un documentar regizat de Benjamin Ree, și aduce în prim-plan o poveste emoționantă despre curaj, conexiunile dintre oameni și impactul tehnologiei asupra vieții. Acest film este despre viața lui Mats Steen, un tânăr norvegian cu o boală incurabilă - distrofie musculară Duchenne, și impactul pe care l-a avut asupra comunității online prin avatarul său din jocul World of Warcraft. Mats a petrecut mii de ore în acest univers virtual sub identitatea Ibelin și a reușit să construiască relații de prietenie și să inspire empatie și onestitate, arătând cum mediul online poate deveni un loc de exprimare a adevăratului sine.
Nu este un documentar despre gaming, ci despre modul în care tehnologia poate aduce oamenii împreună, depășind barierele fizice și culturale. Este un film care te face să reflectezi la propriile relații și la potențialul lumii digitale de a schimba vieți. Deși suferaea de o boală incurabilă care i-a limitat mișcările fizice, Mats a găsit o cale unică de a se conecta cu lumea: prin avatarul său, Ibelin, în World of Warcraft.
Avatarul său nu a fost doar un personaj dintr-un joc, ci o prelungire a personalității lui. Alegerea numelui „Ibelin” – inspirat din istoria cruciadelor – reflectă lupta sa interioară și dorința de a depăși provocările vieții reale. Părinții lui se temeau că Mats nu va știi niciodată ce înseamnă prietenia adevărată sau dragostea, însă el a găsit o calea de a le afla. Într-o lume care deseori judecă după aparențe, lumea din World of Warcrafta fost loculunde Mats și-a construit prietenii, și-a exprimat gândurile și a fost acceptat pentru personalitatea lui.
„Visele sunt plăcute. Poți să le retrăiești.”
Pe blogul său - Musings of life - Mats a împărtășit gânduri și sentimente, oferindu-le celor din jur o perspectivă unică asupra vieții cuiva cu dizabilități. Această sinceritate rezonează puternic cu mesajul documentarului, demonstrând cum curajul și creativitatea pot transforma realitatea, chiar și atunci când totul pare imposibil.
Este mai mult decât un documentar – este o lecție despre cum fiecare dintre noi poate lăsa o amprentă asupra celor din jur, indiferent de circumstanțe. Dacă vrei să descoperi o poveste despre curaj și prietenie, îți recomand să îl vizionezi – îți va rămâne în suflet mult timp după ce se termină.
Sâmbăta trecută am fost la operă, însă abia acum reușesc să scriu despre acea seară minunată.
Am văzut Don Giovanni, celebra operă a lui Wolfgang Amadeus Mozart, pe un libret scris de Lorenzo Da Ponte. Știai că premiera absolută a acestei opere a avut loc la Praga, la Ständetheater, pe 29 octombrie 1787, chiar sub bagheta lui Mozart? De atunci, Don Giovanni a rămas una dintre cele mai iubite opere ale sale, o adevărată capodoperă care îmbină umorul cu drama și ne vorbește despre aventurile și necazurile infamului seducător Don Giovanni. Deși opera e tragică, are și momente comice care te destind. În această piesă în două acte, se explorează teme precum puterea, dragostea, dorința și consecințele faptelor noastre – toate acompaniate de muzica plină de viață a lui Mozart.
Actul 1
Povestea începe cu Don Giovanni, un nobil faimos pentru escapadele sale romantice și caracterul său libertin. În primele scene, acesta încearcă să o seducă pe Donna Anna, însă tatăl ei, Comandorul, intervine și îl provoacă la duel. Lupta se încheie tragic, cu moartea Comandorului, iar Don Giovanni și servitorul său, Leporello, fug.
Don Giovanni își continuă aventurile fără remușcări. O întâlnește pe Donna Elvira, o femeie pe care a sedus-o și abandonat-o, dar care încă îl iubește și caută răzbunare. În același timp, Don Giovanni îi tulbură relația tinerei Zerlina cu logodnicul ei, Masetto, încercând să o seducă și pe ea în ziua logodnei lor. Donna Elvira intervine, iar planurile lui Don Giovanni sunt, temporar, dejucate.
Actul se încheie cu o petrecere organizată de Don Giovanni, unde încearcă din nou să o cucerească pe Zerlina. Donna Anna, Donna Elvira și Don Ottavio (logodnicul Annei) își dau seama că Don Giovanni este criminalul tatălui Annei și il confruntă, dar acesta reușește să scape.
Actul 2
Don Giovanni nu renunță la stilul său de viață desfrânat. În acest act, el îl convinge pe Leporello să facă schimb de haine cu el pentru a păcăli o nouă victimă. Îmbrăcat în hainele lui Don Giovanni, Leporello ajunge să fie prins într-o situație periculoasă, acesta este recunoscut de cei care caută să se răzbune pe adevăratul Don Giovanni.
Între timp, Don Giovanni ajunge într-un cimitir, unde dă peste statuia Comandorului, tatăl Annei. Într-un moment de bravură sfidătoare, Don Giovanni îl invită pe Comandor la cină. În mod supranatural, statuia acceptă invitația.
Seara, la cină, fantoma Comandorului apare și îi oferă lui Don Giovanni o ultimă șansă de a se căi pentru păcatele sale. Însă acesta refuză cu aroganță. Drept pedeapsă, este tras de statuie în infern, astfel viața lui se sfârșește în mod tragic. În final, personajele rămase comentează soarta lui Don Giovanni și meditează asupra dreptății divine.
Distribuția a fost impresionantă! Armando Piña López din Mexic a interpretat rolul principal, Don Giovanni. Carisma și energia sa au adus personajul la viață într-un mod foarte convingător – practic, l-a transformat într-un personaj pe care îl iubești și îl urăști în același timp. Alături de el, Leporello, servitorul lui Giovanni, a fost jucat de Darius Botorea din Cluj-Napoca. Relația dintre cei doi e un deliciu de urmărit – Leporello e sarcastic și plin de umor, contrastând perfect cu natura extravagantă a lui Don Giovanni.
Mi-a plăcut foarte mult interpretarea Melaniei Turcu în rolul Donna Anna. A adus o emoție aparte în povestea tragică a personajului său. De asemenea, Stanislav Voloșin a fost un Don Ottavio impresionant, iar duetele lor au fost superbe – vocile lor se îmbinau armonios în ritmul muzicii.
Scenograful Răsvan Drăgănescu a creat o atmosferă urbană, cu elemente moderne, fără să piardă acel aer clasic. Mi-a plăcut mult cum s-a folosit de luminile colorate (roșii,verzi și albastre), conferind scenelor o notă de mister. Iar costumele lui Cătălin Botezatu au fost elegante și potrivite pentru fiecare personaj – un mix între clasic și modern, care a adăugat un plus de farmec întregii reprezentații.
Muzica a fost, evident, minunată. Dirijorul Eduard Dabrowski din București a condus orchestra cu o energie debordantă, iar fiecare notă parcă vibra în aer.
A fost o seară frumoasă , iar dacă ai ocazia să vezi Don Giovanni, îți recomand din tot sufletul! Îți garantez că vei rămâne impresionat de poveste și de spectacolul unic.
Duminica trecută, am avut ocazia să particip alături de colegii din ASBO la o excursie-surpriză. Am aflat destinația secretă exact când am ajuns acolo: un loc dedicat dezvoltării personale și psihoterapiei, un adevărat hub terapeutic.
După un drum de aproximativ 35 de minute, în care am tot încercat să-l descoasem, în zadar, pe colegul nostru Daniel Botea, care a pus la cale această deplasare surpriză, am ajuns într-un loc liniștit, cu peisaje ce inspiră calm și te ajută să te reconectezi cu natura și cu tine însuți - Valea Merilor. De cum am intrat în centru am fost învăluită de un miros cald și familiar - exact așa mirosea când bunica pregătea mâncarea pe plita sobei – un amestec de arome care transmiteau grijă, confort și acel sentiment inconfundabil de acasă. ”Tanti mama lui Irina” ne pregătea prânzul, de acolo venea mirosul!
Valea Merilor – O oază de liniște și reconectare cu natura
După ce am făcut cunoștință cu gazdele noastre, am luat pranzul și apoi am exploarat împrejurimile făcând o plimbare prin pădure. M-a bucurat foarte mult plimbarea prin pădure, mi-am încărcat bateriile și am adunat și ghinde pentru viitoare proiecte handmade.
Irina Gruia, omul din spatele proiectului, ne-a prezentată viziunea Asociației pentru Dezvoltare și Psihoterapie prin Acțiune (DePsi), un proiect ce reunește resurse terapeutice și educaționale pentru sprijinirea persoanelor din comunitățile vulnerabile. În comuna Predești, DePsi a deschis acest centru cu scopul de a oferi sprijin prin consiliere, dezvoltare personală și programe non-formale, în special celor care se confruntă cu provocări sociale și economice. Hub-ul terapeutic de la Valea Merilor este un exemplu viu de angajament pentru incluziune, reușind să ofere ajutor direct, dar și să creeze un spațiu de refugiu pentru cei care au nevoie de susținere psihologică și de o reconectare cu sinele.
Terapia prin sunete – O experiență unică de vindecare
Apoi ne-am reîntors în centru unde am participat la terapie prin sunete. Pentru mine a fost o experiență unică și mă bucur enorm că am particpat. Sunetele vibrante ale gongurilor planetare și ale bolurilor tibetane ne-au învăluit într-o atmosferă profund liniștitoare. Sunetele lor m-au purtat parcă pe alte meleaguri, parcă zburam deasupra munților din Tibet, apoi făceam baie într-o cascadă și deodată mă aflam pe un câmp scaăldată de razele soarelui. Este o senzație inedită, în care fiecare celulă parcă începe să vibreze, iar corpul și mintea se aliniază cu aceste frecvențe vindecătoare.
fotograf: Daniel Botea
Această sesiune de sunete a fost mult mai mult decât o experiență de relaxare. Am simțit cum stresul se topește treptat, iar o stare de calm profund ia locul grijilor cotidiene. În acest cadru special de la Valea Merilor, am înțeles mai bine cât de puternice sunt efectele acestor instrumente antice, nu doar pentru eliberarea de anxietate, ci și pentru a ne îmbunătăți concentrarea, creativitatea și calitatea somnului.
Este o experiență imposibil de descris complet – oricât de bun ar fi naratorul, magia momentului rămâne inefabilă.
Am încheiat ziua cu masa de seară, apoi ne-am reîntors în Craiova. O călătorie la Valea Merilor este o invitație la liniște, conectare și regăsire – un cadou pentru suflet și o experiență ce nu poate fi cu adevărat înțeleasă din simple cuvinte. Dacă vrei să experimentezi magia acestor terapii prin sunet, Irina Gruia te așteaptă în fiecare joi la o ”baie de sunete”, în Craiova. Inscrieri pe WhatsApp 0744.99.44.33
Sau dacă vrei să afli mai multe despre activitatea DePsi, poți vizita site-ul oficial Recomand cu căldură această oază de liniște și energie pozitivă, unde fiecare experiență poate transforma atât corpul, cât și spiritul.
Mai multe fotografii din deplasarea surpriză poți vedea în acest album(click)
Vinul are o istorie de peste 8.000 de ani, cunoscut ca „băutura zeilor”,este o constantă în culturile lumii, având o puternică încărcătură simbolică și spirituală. De-a lungul timpului, vinul a fost folosit pentru a marca încheierea unui an, celebrarea unei victorii, o reușită personală, sau pur și simplu pentru a onora prietenia și relațiile apropiate. Această băutură nobilă îmbină gusturi și arome, fiecare soi de vin purtându-și amprenta terroir-ului și a tradiției viticole, ca noi să găsim în fiecare pahar de vin nu doar arome, ci și o poveste.
”Vin curat, leac la îndemână ești, Plămânul slab tu poțisă-l întărești,
Tu limpezești cețoasa dimineață...
Ești pentru noi și hrană și putere,
Din prag de moarte tu întorci la viață,
Plăcut însoțitor dintotdeauna,
Primăvăratic, dulce vin văratic,
Apoi tomnatic, Zeu al nimfelor leneene ești,
Rege al vremii noastre pământești,
Vinule, fără tine viața în primejdie ar fi
Și-n lume tare rău ne-am plictisi.”
[Imnul către vin dedicat lui Bachus de către Robert Du Faux]*
Pentru mine vinul este mai mult decât o simplă băutură, este firul roșu al amintirilor din copilărie care mă leagă de momentele petrecute la țară, la bunici, când toată familia se aduna pentru culesul viei. Îmi reamintește de bunicii mei, de poveștile lor și de dragostea cu care m-au învățat să prețuiesc lucrurile făcute cu răbdare și pasiune.
Înființată în 1949, Compania Beciul Domnesc este unul dintre cei mai mari și respectați producători de vinuri din România, cu o tradiție de peste 70 de ani în viticultură. Cu o suprafață de peste 1.400 de hectare de viță de vie nobilă, amplasate în celebrele podgorii din Cotești, Odobești, Panciu și Huși, compania aduce în fiecare sticlă un tribut față de terroir-ul autentic al Moldovei.
Printre vinurile care poartă cu mândrie numele Beciul Domnesc se numără și Sigillum Moldaviae, un vin însemnat care reînvie aceste amintiri, este ca o punte între trecut și prezent, ce poartă garanțiatradiției viticole. Este un ambasador al gustului autentic românesc, aducând împreună inimi și suflete în jurul unei povești de veacuri.
Cu ce preparate îmi place să asociez vinul Sigillum Moldaviae?
Un pairing perfect pentru Feteasca Neagră din colecția Sigillum Moldaviaeeste o carte cu o poveste la fel de complexă și delicată ca vinul! Aceste ingrediente sunt ideale pentru momentele mele de relexare și evadare.
Sigillum Moldaviae îți dă fiori...de plăcere!🙈
Când vine vorba de vin, preferințele mele nu se limitează la o anumită aromă; caut acea complexitate de gusturi care să îmi lase un curcubeu pe palatul gurii. Iar Feteasca Neagră din colecția Sigillum Moldaviae oferă o experiență gustativă echilibrată, cu note delicate de prune și mure care valsează discret alături de un strop de ghimbir.
Lectura este evadarea mea, iar vinul completează acest univers, fie că mă cufund într-un thriller captivant seara târziu, fie că încep weekendul cu o lectură plină de suspans într-o după-amiază liniștită. Feteasca Neagră devine astfel un companion tacit, care completează perfect lectura, aducând o nuanță mai profundă fiecărei emoții trăite. Notele de fructe negre din vin se îmbină cu adrenalina unui capitol tensionat, creând o atmosferă electrizantă.
sursa: Beciul Domnesc
Deși merg la degustări de vin regulat, încă nu am învățat cum să găsesc asocierea perfectă a unui vincu un fel de mâncare, am fost mai mult captivată de informațiile despre producerea viinului. În serile când mă întâlnesc cu prietenele un pahar de Fetească neagră completează conversațiile noastre, îl savurăm alături de brânzeturi maturate, mezeluri fine și câteva fructe uscate - această combinație scoate în evidență complexitatea vinului. E momentul nostru de răsfăț, în care savurăm nu doar vinul, ci ne bucurăm de compania uneia alteia.
Însă cred că un preparat tradițional, cum ar fi tochitura moldovenească sau cârnații afumați s-ar potrivi foarte bine cu acest vin roșu demisec, astfel Feteasca Neagră se transformă în vedeta mesei.
Vinul perfect, fie că e savurat într-un colț liniștit cu o carte captivantă sau în mijlocul poveștilor alături de prietene, este cel care ne aduce bucurie și inspirație. Feteasca Neagră din colecția Sigillum Moldaviae reușește acest lucru prin echilibrul său, invitându-mă să creez momente de care îmi voi aminti mult timp de acum înainte. Este acea picătură de tradiție și savoare care îmi încântă simțurile, făcând fiecare pahar să pară o descoperire.
Vinul reflectă însăși arta de a trăi, cum zice Yves-Marie Bercé, și poate amplifica experiențele, transformând mesele obișnuite în prilejuri de sărbătoare, iar întâlnirile în amintiri. Această „artă de a trăi” se construiește în jurul ideii de a trăi cu plăcere și de a crea legături – cu oamenii, cu locurile și cu istoria. Aprecierea vinului devine astfel un ritual, o cale de a ne conecta mai profund cu noi înșine și cu lumea din jur, aducând un plus de valoare experiențelor cotidiene.
Nu uita, însă: excesul de alcool dăunează sănătății. Savurează vinul cu moderație, pentru a te bucura de întreaga sa complexitate și frumusețe, fără a risca să îți afecteze sănătatea.
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2024!
*Secretele vinului, Yves-marie Berce, Editura Cartea Românească EDUCAȚIONAL, pag.97
Reprezentația spectacolului „Don Giovanni” îl va avea drept cap de afiș pe solistul mexican Armando Piña López.
Opera Română Craiova prezintă mult îndrăgita operă „Don Giovanni” de Wolfgang Amadeus Mozart, sâmbătă, 9 noiembrie, de la ora 19.00, pe scena Cercului Militar, în interpretarea unei distribuții speciale. Iubitorii muzicii sunt invitați să îl asculte pe Armando Piña López în rolul titular, în timp ce Corina Vlada va da viață Donnei Elvira, iar Darius Botorea va fi Leporello. Distribuția este completată de Melania Turcu (Donna Anna), Stanislav Voloșin (Don Ottavio), Andreea Tican (Zerlina), Say Ufuk Gengis (Masetto) și Ioan Toma (Il Commendatore), alături de Orchestra, Corul și Baletul Operei Române Craiova, într-o reprezentație condusă muzical de maestrul Eduard Dabrowski.
„Don Giovanni” de Wolfgang Amadeus Mozart aduce pe scenă povestea fascinantă a legendarului seducător, iar spectacolul Operei Române Craiova oferă o perspectivă unică asupra unei opere emblematice, care este recunoscută pentru forța dramatică și profunzimea psihologică. Într-o îmbinare subtilă de dramă și comedie, opera urmărește parcursul tumultuos al lui Don Giovanni, care își sfidează destinul prin excese și o viață fără principii, iar muzica, plină de intensitate și contraste, reflectă complexitatea emoțională a personajelor și tensiunea dintre libertate și responsabilitate.
Biletele pentru spectacolele Operei Române Craiova pot fi achiziționate online:
Următorul eveniment al Operei Române Craiova este concertul „Suflet de Romanță”, organizat în colaborare cu Asociația Culturală „Cetatea Romanței” Târgoviște, care va avea loc sâmbătă, 23 noiembrie, de la ora 19.00, pe scena Filarmonicii Oltenia. Pe scenă vor urca laureați ai Festivalului Național de Romanțe „Crizantema de aur”, acompaniați de Orchestra de cameră a Operei Române Craiova, condusă de maestrul Florian George Zamfir. „Suflet de Romanță” este un eveniment în cadrul Programului Național de Concerte „Suflet de Romanță”, asociat Festivalului Național de Romanțe „Crizantema de Aur”, sub patronajul CNR UNESCO
Spectacolele Operei Române Craiova sunt realizate cu sprijinul Primăriei Municipiului Craiova şi al Consiliului Local al Municipiului Craiova.
Am văzut provocare #22 Ora de pictură: piatra aproape imdeiat când a fost publicată, însă abia acum reușesc să postez! Am multe proiecte cu pietricele în așteptare, cum ar fi: o fântână, un peisaj de toamnă pe o piatră destul de mare, dar care are baza ca un suport. etc Dar am ales să fac acest peisaj de iarnă, care poate fi un ornament drăguț pentru sezonul sărbătorilor de iarnă!
Pozele nu au ieșit prea bine, le-am făcut pe fugă. Poze din timpul lucrului nu am. M-am apucat de lucru si m-am oprit când am terminat.
Materialele folosite: bețioare de lemn pentru cafea, o crenguță uscată, două pietre, coji de la creioane, o inimioară roșie, o bucățică de sfoară, ață albă (pentru moațe), o perlă roșie, markere cu vopsea și corector fluid.
Nu știu dacă am spus, dar o perioadă am fost în renovări, am terminat și bineînțeles că am aranjat lucrurile și le-am pus bine! Atât de bine, că am vrut să pictez, să folosesc acrilice, dar nu mai știu unde le-am pus și m-am descurcat cu ce am avut la îndemână! Așa se întâmplă mereu când te grăbești!
Am început formând căsuța din bețișoarele de lemn, le-am lipit cu silicon la cald! Apoi am lipit crenguța, pietrele și ultimul a fost brăduțul. Când să pictez, ia culorile de unde nu-s! Bine că am găsit markerele, dar cel alb era uscat și mi-am pierdut răbdarea, eram pe punctul să abandonez când am găsit în sertarul biroului corectorul!
Nu știu cât de bine se observă în poze, dar în realitate, chiar pare ca zăpada acest corector. Am pus inimioara și fundița din sfoară și acesta este ornamentul meu pentru provocarea #22, care a expirat demult!😂
Cum a fost la ediția a II-a a Festivalului de vin și alte tonice? Dacă ai puțină răbdare, vei afla imediat!
Știam că vor veni multe crame să-și expună licorile divine, ca și anul trecut, și mi-am făcut un plan. De obicei, după prima ediție organizatorii, dar și participanții, observă ce merge bine, ce nu și trag concluzii - organizatorii pentru a îmbunătăți următoarele ediții, participanții să vină mai pregătiți.
Deci, eu eram la dietă – oh, da, la dietă! În planul inițial făcut acasă, îmi promisesem că voi rezista tentațiilor. Dar când am ajuns la festival... puf! Dintr-odată, mi s-a șters din minte și din vocabular! Hmm... ce ziceam că s-a șters?!
Buuun, planul era simplu: să plec de acasă după un prânz sănătos, să mă bucur de câteva degustări fără să cad pradă tentațiilor și să mă întorc acasă în jur de 18:30 pentru o salată ușoară. Singura parte care a mers „ca la carte” a fost prânzul, ha-ha! Căci, surpriză: odată ajunsă acolo... puf! Planul meu a dispărut de parcă nici n-ar fi existat!😂.
Am ajuns la festival și... am avut o surpriză super plăcută! Cofetăria Minerva, din Craiova, se numără printre expozanți... vai! și ce stand aveau! Normal că mi s-a resetat ... planul!😂😂
Spre deosebire de anul trecut a fost și un stand cu sandvișuri și burgeri, dar nu au fost pe gustul meu. În schimb, cei de la Amore&Sapori m-au cucerit cu varietățile de conserve, cel mai mult mi-a plăcut Puntarelle de cicoare. Ce aromă!
Și acum să trecem la vinuri! O încântare! Cel mai mult mi-a plăcut Folklore Moșii de iarnă PELIN, foarte aromat, foarte foarte bun! Iar dintre vinurile roșii mi-a plăcut MonNalisa, un vin roșu foarte tare, robust, dar bun de tot.
Înainte să plec acasă am încercat și un coktail - Amaretto Sour ! Amaretto Sour – oh, ce deliciu! Acest cocktail îți cucerește simțurile cu aroma sa de migdale dulci și o notă fină de citrice. Gustul este echilibrat, combinând perfect amăreala și dulceața într-o băutură plăcută și reconfortantă. Parfumul lui subtil de migdale – ah, parcă te duce într-o patiserie italiană! E genul de cocktail care îți încântă nu doar gustul, ci și mirosul, completând experiența cu o eleganță aparte.
A doua ediție Wine Tonic Festival a fost mai mult decât o simplă degustare, a fost o călătorile printre arome și gusturi, în care am descoperit poveștile din spatele vinurilor.
Sâmbătă a fost foarte frumos afară, parcă era o zi de primăvară, nicidecum de toamnă-iarnă! A fost o zi caldă și însorită, una dintre acele zile de toamnă care îți umple sufletul de căldură și îți lasă amintiri de neuitat. Duminică, în schimb, a fost foarte frig și nu am mai mers la festival. Abia aștept următoarea ediție – cine știe ce surprize ne mai așteaptă!!?
Fotografiile sunt din arhiva personală și dacă vrei să vezi mai multe fotografii de la festival poți vedea în acest album - click aici!
Inspirată de setul croșetat de Daniela m-am hotărât să-mi croșetez propriul set de suporturi pentru servirea mesei. Eu am ales un model mai simplu care sper să fie practic.
Vreau sa fac un set format din șase suporturi pentru farfurii, pahare și tacâmuri. Am reușit să finalizat sâmbătă doar un suport pentru farfurie, iar suportul pentru pahar este aproape gata, deoarece a trebuit să plec la Wine Tonic Festival. Încă nu am o idee clară despre cum va arăta suportul pentru tacâmuri, dar până termin cele cinci piese pentru farfurii și cele cinci pentru pahar îmi va veni inspirația.
Acum vreau să-ți arăt cum a ieșit suportul pentru farfurie. Am folosit ață bej, cred că este lână, de la un fost pulover și ață lila luată din second hand.
Am început cu inelul magic și 12 piciorușe duble și am continuat să cresc până am ajuns la diametrul dorit, apoi am început să croșetez buclele de pe margini cu ața lila.
Apoi am început și suportul pentru pahar în același mod cum am croșetat suportul pentru farfurie.
Cam atât pentru azi! Dacă ai vreo idee pentru suportul meu de tacâmuri, o aștept cu interes.
Cartea aceasta a apărut de ceva timp, dar eu am achizitionat-o recent, atragandu-ma titlul ei.
Am mai scris că-mi place Jazz-ul și după cum bine știi în New Orleans a apărut, dar nu numai pentru asta, am devenit curioasă să descopăr New Orleans de când am vizionat celebrul serial cu vampiri "The Originals".😅 Ai auzit de el, nu-i așa?
poză din arhiva personală
Bun! M-a prins povestea lui Josie, dar finalul poveștii a fost... prea brusc? forțat? Oricum lipsește ceva! Aș fi vrut să aflu ce s-a întâmplat cu mama ei, dar poate autoarea a lasat lucrurile așa, ca mai târziu, să facă o continuare a cărții. În fine!
”Adio, New Orleans” de Ruta Sepetys este despre povestea lui Josie Moraine, o tânără de 17 ani care trăiește în New Orleans, în cartierul rău famat, dar și renumit, French Quarter, în anii 1950 și visează la o viață mai bună. Fiica unei prostituate egoiste și lipsite de scrupule, Josie este hotărâtă să scape de lumea întunecată în care a crescut. Mama ei, Louise, este o prezență instabilă și distructivă, adesea prinsă în relații periculoase care o împing să-și neglijeze și să-și trădeze propria fiică, iar această relație complicată alimentează dorința lui Josie de a se elibera de trecut. Nu am înțeles niciodată cum o mamă poate să-i facă rău propriului copil! Am auzit de multe cazuri în realitate, nu se întâmplă doar în cărți!
Josie își găsește susținători în Willie Woodley, proprietara dură și directă a bordelului unde lucra mama ei și unde ea făcea curățenie pe fiecare dimineață, și în Cokie, șoferul lui Willie cu o inimă de aur. Willie devine o figură maternă pentru Josie, oferindu-i sprijinul necesar și sfaturi directe, chiar dacă sunt uneori neconvenționale, în timp ce Cokie este un prieten sincer și loial, gata să o ajute ori de câte ori are nevoie. Cei doi devin adevărata ei familie, oferindu-i încrederea și suportul de care are nevoie pentru a visa la o viață diferită. Josie este inteligentă și ambițioasă, lucrează într-o librărie, încercând astfel să strângă banii necesari pentru a părăsi New Orleans.
poză creată de AI
Cineva este ucis în oraș și Josie se trezește implicată într-un mister periculos, care îi amenință speranțele și visele. Povestea abordează teme precum depășirea condiției, curaj și determinare, arătând că, deși trecutul poate apăsa greu, dorința de libertate și de a-ți depăși condiția pot învinge orice obstacol.
”Nu mai eram sigură de nimic, cu excepția faptului că New Orleans era un prieten infidel pe care voiam să-l părăsesc.”
Acum am realizat că am uitat să povestesc despre Jesse, un prieten de-al lui Josie, dar vei descoperi povestea lor, dacă vei citi cartea.🙈
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
